Słowo Życia

Judy 1:1-25

Pozdrowienie

1Ja, Juda, sługa Jezusa Chrystusa i brat Jakuba, piszę do wszystkich powołanych i ukochanych przez Boga Ojca i chronionych przez Jezusa Chrystusa.

2Niech Bóg obficie obdarza was pokojem oraz miłością i współczuciem dla innych ludzi!

Ostrzeżenie przed fałszywymi nauczycielami

3Kochani, chciałem napisać do was o naszym wspólnym zbawieniu. Uznałem jednak, że muszę raczej zachęcić was do walki w obronie wiary, która raz na zawsze została przekazana świętym.

4Piszę o tym dlatego, że pojawili się wśród was jacyś bezbożni ludzie, którzy twierdzą, że skoro Bóg okazał im łaskę, to mogą teraz prowadzić rozwiązłe życie. W ten sposób odrzucają Jezusa Chrystusa, naszego jedynego Władcę i Pana. Dawno już jednak wydany został na nich wyrok potępienia.

5Dobrze znacie historię wyzwolenia Izraelitów z niewoli w Egipcie. Chciałbym wam jednak przypomnieć, że spośród ludzi, którzy zostali wyzwoleni, Pan zgładził tych, którzy Mu nie uwierzyli. 6Ukarał również aniołów, którzy nie pozostali tam, gdzie powinni, ale opuścili swoje miejsce. Uwięził ich w ciemnej otchłani, gdzie czekają na dzień Bożego sądu. 7Przypomnijcie sobie również, co się stało z Sodomą i Gomorą oraz okolicznymi miastami. Życie mieszkańców tych miast było rozwiązłe, a ich pragnienia—sprzeczne z naturą. Dlatego kara, którą ponieśli, stała się przykładem kary wiecznego ognia.

8Ludzie, którzy wkradli się między was, są do nich podobni. Kierują się bowiem swoimi urojeniami i hańbią własne ciała. Odrzucają władzę Pana i obrażają niebiańskie istoty, 9podczas gdy nawet archanioł Michał, spierając się z diabłem o ciało Mojżesza, nie ośmielił się go oskarżyć. Powiedział tylko: „Niech Pan cię potępi!”. 10Ci zaś, którzy pojawili się wśród was, przeklinają to, o czym nie mają zielonego pojęcia. Skończą jednak jak nierozumne zwierzęta, które kierują się tylko zmysłami. 11Marny ich los! Poszli bowiem w ślady Kaina, który był mordercą, oraz Baalama, który dla pieniędzy był gotów popełnić zło, a także Korego, który zbuntował się przeciwko Bogu i został za to zgładzony. Ich spotka taki sam los!

12Ludzie ci chętnie zasiadają z wami przy wspólnym stole. Myślą jednak tylko o tym, żeby się najeść, i wciąż sprawiają wam kłopoty. Są jak chmury gnane wiatrem, ale nie dające potrzebnego deszczu, i jak wyrwane z korzeniami, uschnięte drzewa, na których brak owoców. 13Ich złe uczynki są jak spienione morskie fale, oni sami zaś—jak zabłąkane gwiazdy, których przeznaczeniem jest wieczna ciemność.

14Henoch, który żył siedem pokoleń po Adamie, prorokował o nich, mówiąc:

„Pan nadchodzi z tysiącami swoich świętych,

15aby osądzić wszystkich ludzi.

On ukarze bezbożnych za złe czyny,

których się dopuścili,

oraz za zuchwałe słowa,

którymi obrazili Boga”.

16Ludzie ci wiecznie narzekają na swój los i kierują się tylko swoimi własnymi pragnieniami. Używają wyszukanych słów i dobrze mówią o tych, od których spodziewają się coś dostać.

Zachęta do wytrwania

17Wy jednak, kochani, pamiętajcie słowa apostołów naszego Pana, Jezusa Chrystusa, 18którzy mówili:

„W czasach ostatecznych pojawią się ludzie

wyśmiewający Boże obietnice

i kierujący się tylko swoimi bezbożnymi pragnieniami”.

19Oni to doprowadzają do podziałów, nie mają bowiem Ducha Świętego i myślą tylko o zaspokajaniu swoich pragnień.

20Ale wy, kochani, budujcie z samych siebie budowlę, opartą na fundamencie świętej wiary. Macie w sobie Ducha Świętego, więc módlcie się! 21Trwajcie w Bożej miłości, czekając na dzień, w którym nasz Pan, Jezus Chrystus, okaże wam swoje współczucie i da wam wieczne życie. 22Bądźcie wyrozumiali dla tych, którzy mają wątpliwości. 23Wyrywajcie z ognia tych, którzy giną. Okazujcie współczucie tym, którzy tego potrzebują—nie miejcie jednak nic wspólnego z ich grzechami.

24-25Bóg może ochronić was przed upadkiem i sprawić, że—czyści i radośni—będziecie mogli stanąć przed Jego chwalebnym majestatem. On jest jedynym, prawdziwym Bogiem i Jemu należy się wieczna chwała, uwielbienie, moc i władza. Oddajmy Mu więc cześć, poprzez naszego Pana, Jezusa Chrystusa. Amen!

Nouă Traducere În Limba Română

Iuda 1:1-25

1Iuda, rob al lui Isus Cristos și frate al lui Iacov, către cei chemați, care sunt iubiți de Dumnezeu Tatăl și păstrați pentru1 Sau: păziți de. Isus Cristos: 2mila, pacea și dragostea să vă fie înmulțite!

Condamnarea învățătorilor falși

3Preaiubiților, în timp ce căutam cu toată nerăbdarea să vă scriu despre mântuirea de care avem parte împreună, m‑am simțit nevoit să vă scriu și să vă încurajez să luptați pentru credința care le‑a fost încredințată sfinților o dată pentru totdeauna. 4Căci s‑au strecurat între voi unii oameni, scriși demult pentru condamnarea aceasta, oameni neevlavioși, care schimbă harul Dumnezeului nostru în depravare și‑L neagă pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Cristos.

5Doresc să vă aduc aminte, deși voi știți toate acestea o dată pentru totdeauna, că Domnul a salvat poporul din țara Egiptului,5 Unele mss. conțin: Doresc să vă aduc aminte, deși voi știți toate acestea, că Domnul a salvat poporul din țara Egiptului o dată pentru totdeauna. dar la urmă i‑a nimicit pe cei care n‑au crezut. 6Iar pe îngerii care nu și‑au păstrat poziția de autoritate, ci și‑au părăsit propria locuință, El i‑a păstrat în lanțuri veșnice, în beznă, pentru ziua cea mare a judecății. 7Tot astfel, Sodoma și Gomora și cetățile dimprejur, care s‑au dedat la preacurvii7 Gr.: ekporneo, un verb aflat la un aspect intensiv, obținut prin prefixul ek plasat înaintea verbului porneo. El se referă la perversiuni sexuale extreme. în același fel ca aceștia și s‑au dus după un alt fel de trup7 După toate probabilitățile, autorul face referire la practicile homosexuale., sunt arătate acum ca exemplu, suferind pedeapsa unui foc veșnic.

8Tot așa și acești visători pângăresc trupul, resping autoritatea și batjocoresc cele slăvite. 9Nici chiar arhanghelul Mihail, când îl înfrunta pe diavol9 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator. și discuta aprins cu el pentru trupul lui Moise, n‑a îndrăznit să aducă împotriva lui vreo acuzație defăimătoare, ci a zis doar: „Domnul să te mustre!“9 Incidentul descris de Iuda nu se regăsește nicăieri în Biblie, iar părerile privind proveniența acestui citat sunt împărțite. Unii exegeți sunt de părere că Iuda citează dintr‑o carte apocrifă numită Înălțarea lui Moise. Ei consideră că referirea la această carte neinclusă în canonul biblic nu afectează cu nimic credibilitatea epistolei lui Iuda, deoarece și Pavel citează din poeții greci pentru a‑și susține argumentele (vezi F.A. 17:28). Potrivit acestor exegeți, faptul că Iuda citează dintr‑o scriere apocrifă nu înseamnă neapărat că aceasta trebuie considerată a fi în totalitate inspirată divin. Alți exegeți susțin că Iuda preia o informație care s‑a transmis prin tradiția orală sau prin cea scrisă. O ultimă categorie de exegeți afirmă că această informație i‑a fost revelată lui Iuda pe cale supranaturală, de către Același Duh Sfânt Care l‑a inspirat să scrie întreaga scrisoare. 10Aceștia însă batjocoresc lucrurile pe care nu le înțeleg și sunt nimiciți tocmai prin lucrurile pe care le știu din instinct, ca viețuitoarele fără rațiune. 11Vai de ei! Căci au urmat calea lui Cain. S‑au aruncat în rătăcirea lui Balaam pentru o răsplată și au pierit ca în răzvrătirea lui Core. 12Ei sunt niște pete de murdărie la mesele voastre de dragoste, ospătându‑se fără rușine împreună cu voi, hrănindu‑se doar pe ei înșiși; sunt niște nori fără apă, purtați de vânt, niște pomi tomnatici neroditori, de două ori morți, dezrădăcinați, 13niște valuri sălbatice ale mării, spumegându‑și rușinile, niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată pe vecie bezna întunericului.

14Și despre aceștia a profețit Enoh, al șaptelea de la Adam, zicând: „Iată, Domnul vine cu zeci de mii de sfinți ai Săi, 15ca să facă judecată împotriva tuturor și să dovedească vinovat15 Verbul grecesc poate fi tradus și cu a mustra, a expune, a da în vileag, a aduce la lumină. orice suflet pentru toate lucrările lor neevlavioase pe care le‑au înfăptuit în neevlavia lor și pentru toate cuvintele grele pe care acei păcătoși neevlavioși le‑au rostit împotriva Lui.“15 Iuda citează din Cartea lui Enoh, o scriere care, deși nu a fost inclusă în canon, se bucura de o largă acceptare atât în contextul iudaic, cât și în cel creștin (mulți dintre Părinții Bisericii o citează în scrierile lor). Unii erudiți sunt de părere că această carte a fost scrisă în sec. al IV‑lea î.Cr. 16Ei sunt cârtitori, critici, umblă după poftele lor; gura lor rostește lăudăroșenii16 Sau: lucruri „extraordinare“ (vezi nota următoare). și admiră16 Cu referire la faptul că aceștia se dedau la lingușiri față de cei preocupați de cosmetică. În lumea antică exista o mare preocupare pentru înfățișare atât la bărbați cât și la femei, în special între aristocrați și cei bogați. Cei care își manifestau admirația pentru înfățișarea acestora se puteau bucura de diverse favoruri sociale sau materiale. fețele oamenilor16 Sau: îi uimesc pe oameni (probabil cu referire la puternica impresie pe care învățăturile lor o lăsau asupra celor ce‑i ascultau – vezi nota precedentă). pentru propriile foloase.

Îndemnuri pentru cei credincioși

17Însă voi, preaiubiților, amintiți‑vă cuvintele spuse mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos. 18Ei vă spuneau că în vremea din urmă vor fi batjocoritori care vor umbla potrivit cu propriile lor pofte neevlavioase. 19Ei sunt aceia care produc dezbinări, sunt firești și nu au Duhul. 20Însă voi, preaiubiților, să vă zidiți pe credința voastră preasfântă și să vă rugați prin Duhul Sfânt. 21Păziți‑vă21 Sau: Mențineți‑vă. pe voi înșivă în dragostea lui Dumnezeu, așteptând mila Domnului nostru Isus Cristos, spre viață veșnică! 22Aveți milă de cei ce se îndoiesc; 23pe alții salvați‑i smulgându‑i din foc; de alții aveți milă, dar cu teamă, urând până și cămașa mânjită de carne23 Cu referire la natura păcătoasă.!

24Iar a Celui Ce poate să vă păzească de cădere și să vă facă să stați fără cusur și cu bucurie înaintea slavei Lui, 25a singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru, a Lui să fie slava, măreția, puterea și autoritatea, înaintea oricărui veac, acum și pentru toți vecii25 Adică, din veșnicie în veșnicie.! Amin.