Slovo na cestu

Matouš 8:1-34

Ježíš uzdravuje malomocného

1Velké zástupy se hrnuly za Ježíšem, když sestupoval s hory. 2Tu se k němu přiblížil malomocný, klekl před ním a řekl: „Pane, budeš-li chtít, můžeš mne uzdravit!“

3Ježíš zvedl ruku, dotkl se toho muže a řekl: „Ano, chci. Ať tvá nemoc zmizí!“ A hned byl ten malomocný zdráv. 4Ježíš mu pak řekl: „Nikomu nic neříkej, ale jdi, ukaž se knězi a vezmi s sebou obětní dar, který ustanovil Mojžíš pro uzdravené od malomocenství. To bude veřejné svědectví o tvém uzdravení.“

Římský setník projevuje svou víru

5Když Ježíš přicházel do Kafarnaum, přistoupil k němu římský setník s prosbou: 6„Pane, můj služebník leží doma ochrnutý a má velké bolesti.“

7Ježíš mu odpověděl: „Přijdu za ním a uzdravím ho.“ 8Setník mu však na to řekl: „Pane, nezasloužím si, aby ses namáhal ke mně domů. Vždyť stačí tvé slovo, a bude uzdraven. 9Já vím, jak to je: sám poslouchám i poroučím. Když vojákovi rozkážu, tak jde, když ho zavolám, přijde. A když uložím svému služebníkovi práci, tak ji vykoná. Takovou moc máš ty i nad nemocemi.“

10Když to Ježíš uslyšel, podivil se a řekl těm, kteří šli s ním: „Řeknu vám, že s tak velikou vírou jsem se nesetkal v celém Izraeli. 11Je to opravdu tak, že mnozí lidé z celého světa budou přijati do Boží věčné říše, 12zatímco mnozí Izraelci, pro které byla připravena, budou z ní vyloučeni; zbyde jim beznaděj, bolest a pláč.“

13Potom se Ježíš obrátil opět k setníkovi: „Jdi domů. Čemu jsi uvěřil, ať se stane.“ V tu chvíli se služebník uzdravil.

Ježíš uzdravuje Petrovu tchyni a mnoho dalších

14Pak Ježíš navštívil Petra a našel jeho tchyni schvácenou horečkou. 15Dotkl se její ruky, teplota klesla a jí se ulevilo natolik, že vstala a obsloužila hosta.

16Večer k němu přivedli mnoho posedlých, on je pouhým slovem zbavil zlého a všechny nemocné uzdravil. 17Tím se naplnilo, co předpověděl prorok Izajáš: „On na sebe vzal naše slabosti a nesl naše nemoci.“

Ježíš učí o ceně následování

18Když Ježíš viděl, jak se kolem něj kupí množství lidí, chtěl se na loďce přeplavit na druhou stranu jezera; 19zadržel ho však ještě jeden učitel zákona: „Mistře, chci být stále s tebou.“

20Ježíš mu odpověděl: „Každá liška má svou noru, pták hnízdo, ale já často nemám kde spát.“

21Jeden z jeho žáků mu zase řekl: „Pane, než půjdu s tebou, dovol mi ještě pohřbít mého otce.“ 22Ale Ježíš mu odpověděl: „Ty pojď se mnou! Poslední službu mrtvému může poskytnout za tebe i ten, kdo se ještě duchovně neprobudil.“

Ježíš utišuje bouři

23Pak vyplul spolu se svými učedníky. 24Nad jezerem se strhla prudká bouře, takže člunu hrozilo potopení ve vlnách. Ježíš však klidně spal. 25Probudili ho: „Pane, zachraň nás. Jde o život!“ 26Ale on jim řekl: „Proč se bojíte? Kde je vaše víra?“ Vstal, okřikl vítr i vlny, a nastal klid. 27Kteří to viděli, byli naplněni údivem a říkali si: „Kdo to vlastně je, že ho poslouchají vítr i moře?“

Ježíš vyhání démony do stáda vepřů

28Když přistáli na druhém břehu jezera poblíž Gadary, narazili na dva muže posedlé démony. Ti žili ve skalních hrobech a byli tak nebezpeční, že se nikdo neodvážil tudy chodit. 29Na Ježíše začali křičet: „Co je ti do nás, Boží Synu? Ještě na nás nemáš právo!“ 30Opodál se páslo velké stádo vepřů. 31„Když nám bereš moc nad lidmi, nech nám ji aspoň nad těmi vepři,“ prosili démoni.

32On jim řekl: „Zmizte!“ Démoni opustili muže a zmocnili se zvířat. V tom okamžiku se celé stádo splašilo a hnalo se dolů k jezeru, kde se utopilo. 33Pasáci vepřů utekli do města a všude roznesli, co se stalo. 34Celé město se šlo na Ježíše podívat, ale žádali ho, aby z jejich kraje odešel.

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 8:1-34

Vindecarea unui bolnav de lepră

(Mc. 1:40-44; Lc. 5:12-14)

1Când a coborât Isus de pe munte, L-au urmat mari mulțimi de oameni.

2Și iată că un lepros2 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra; vezi nota de la Lev. 13:2 [peste tot în capitol]. s-a apropiat și I s-a închinat, zicând:

– Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești2 Bolnavul era considerat necurat din punct de vedere ceremonial și la fel erau considerați și cei care intrau în contact cu el (vezi Lev. 13:1-46).!

3Isus a întins mâna, l-a atins și a zis:

– Da, vreau. Fii curățit!

Și imediat lepra lui a fost curățită.

4Isus i-a zis:

– Vezi să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului și adu darul pe care l-a poruncit Moise4 Vezi Lev. 14:1-32., ca mărturie pentru ei.

Credința centurionului

(Lc. 7:1-10; 13:28-29)

5Când a intrat Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un centurion5 Ofițer roman subaltern, comandant peste aproximativ 100 de oameni. care L-a rugat 6și I-a zis:

– Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă și se chinuie cumplit!

7Isus i-a zis:

– Voi veni și-l voi vindeca.7 Sau: Vrei să vin și să-l vindec?

8Dar centurionul, răspunzând, a zis:

– Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! Prin urmare, spune doar un cuvânt, iar slujitorul meu va fi vindecat! 9Căci și eu sunt un om sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Îi spun unuia: „Du-te!“, și el se duce; și altuia: „Vino!“, și el vine; și sclavului meu: „Fă asta!“, și el face.

10Isus a rămas uimit când l-a auzit și le-a zis celor care-L urmau:

– Adevărat vă spun că la nimeni în Israel n-am găsit atâta credință! 11Și vă spun că vor veni mulți de la Răsărit și de la Apus și se vor așeza la masă11 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată, stând întinși pe podea și având în apropierea lor o masă scundă; corpul lor era poziționat perpendicular cu masa, cu capul mai aproape de masă decât picioarele [peste tot în carte]. cu Avraam, Isaac și Iacov, în Împărăția Cerurilor. 12Dar fiii Împărăției vor fi alungați în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!

13Apoi Isus i-a zis centurionului:

– Du-te! Facă-ți-se după cum ai crezut!

Și slujitorul acestuia a fost vindecat chiar la ora aceea.

Isus vindecă mai mulți bolnavi

(Mc. 1:29-34; Lc. 4:38-41)

14Când a intrat Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând la pat și având febră. 15El i-a atins mâna și febra a lăsat-o. Și ea s-a ridicat și a început să-I slujească.

16Când s-a lăsat seara, i-au adus la El pe mulți demonizați, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui și i-a vindecat pe toți cei bolnavi, 17ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

„El a luat neputințele noastre

și a purtat bolile noastre“17 Vezi Is. 53:4..

Prețul urmării lui Isus

(Lc. 9:57-60)

18Când a văzut Isus mulțimea din jurul Lui, le-a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării.

19Atunci un cărturar s-a apropiat și I-a zis:

– Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge!

20Însă Isus i-a spus:

– Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului20 Titlu mesianic pe care Isus Și l-a atribuit Sie Însuși (vezi Dan. 7:13-14); apare de peste 80 de ori în evanghelii [peste tot în carte]. nu are unde să-Și plece capul.

21Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis:

– Doamne, dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu!21 În primul secol, trupul decedat al unei persoane era pus într-un mormânt săpat în stâncă și lăsat acolo timp de un an. După acea perioadă, osemintele erau luate pentru a fi puse într-un osuar și îngropate. Acest obicei avea la bază crezul potrivit căruia persoana decedată primea ispășire de păcate după ce carnea trupului său mort putrezea. Este foarte probabil ca Isus să fi avut în vedere acest obicei în răspunsul Său, criticându-l implicit pentru absurditatea lui. Vezi și Lc. 9:59.

22Dar Isus i-a zis:

– Urmează-Mă și lasă morții să-și înmormânteze morții!22 Fraza poate avea următoarele sensuri: (1) poate fi un idiom, cu sensul de: „Sunt lucruri mai importante de făcut“; (2) limbajul poate fi unul figurat: „Lasă morții (spiritual vorbind) să-și înmormânteze morții (fizic vorbind)“; (3) limbajul poate fi unul literal; Isus pur și simplu subliniază urgența și importanța proclamării Împărăției lui Dumnezeu.

Isus liniștește furtuna

(Mc. 4:36-41; Lc. 8:22-25)

23Apoi S-a urcat în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat. 24Și iată că pe mare s-a stârnit o furtună puternică, astfel încât barca a fost acoperită de valuri;24 Situată într-o depresiune, la 200 m sub nivelul mării, și înconjurată de munți, Marea Galileei este expusă la furtuni puternice, din cauza întâlnirii dintre curenții mai reci dinspre Marea Mediterană și cei mai calzi dinspre SE Mării Galileei. Isus însă dormea.

25Ucenicii s-au apropiat și L-au trezit, zicând:

– Doamne, scapă-ne, căci pierim!

26Însă El le-a zis:

– De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?

Apoi, ridicându-Se, a mustrat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare.

27Oamenii au rămas uimiți și au zis:

– Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până și vânturile, și marea?!27 Vezi Iov 38:8-11; Ps. 65:5-7; 89:9; 107:23-32.

Vindecarea celor doi gadareni demonizați

(Mc. 5:1-17; Lc. 8:26-37)

28Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ținutul gadarenilor28 Multe mss conțin gazareni sau garadeni. Alte mss conțin ghergheseni sau gheraseni (vezi Mc. 5:1 și Lc. 8:26)., L-au întâmpinat doi demonizați, ieșind din morminte. Erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela.

29Și iată că au început să strige, zicând:

– Ce avem noi de-a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?

30Undeva mai departe de ei, era o turmă mare de porci care pășteau.

31Demonii Îl rugau, zicând:

– Dacă ne alungi, trimite-ne în turma aceea de porci!

32El le-a zis:

– Duceți-vă!

Ei au ieșit și au intrat în porci. Și iată că întreaga turmă s-a repezit pe râpă în jos, în mare32 Vezi Lc. 8:31 și nota., și a murit în ape. 33Păzitorii turmei au fugit și, intrând în cetate, i-au anunțat pe oameni cu privire la toate acestea și la ce li se întâmplase demonizaților. 34Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Când L-au văzut, L-au rugat să plece din hotarele lor.