Slovo na cestu

Matouš 4:1-25

Satan pokouší Ježíše na poušti

1-2Potom Duch Boží vedl Ježíše na poušť, kde se po dobu čtyřiceti dnů a nocí postil a velmi vyhladověl. 3Tu se k němu přiblížil pokušitel a řekl mu: „Jsi-li Boží Syn, proměň toto kamení v chleby!“

4Ježíš mu odpověděl: „V Písmu je napsáno: Člověk se nenasytí jen chlebem, ale hlad ve své duši utiší přijetím Božího slova.“

5Pak ho ďábel vzal do Jeruzaléma na věž chrámu 6a řekl: „Jsi-li Boží Syn, seskoč dolů! Vždyť je psáno, že Bůh přikáže svým andělům, aby tě zachytili na svých rukou dříve, než dopadneš na kámen.“

7Ježíš mu zase pohotově odpověděl: „Je však také psáno: Nepokoušej Boha, je tvůj Pán.“

8Nakonec ho ďábel postavil na vysokou horu a ukázal mu všechna království světa s jejich okázalostí a bohatstvím. 9Tam mu řekl: „Toto všechno ti dám, jestliže přede mnou klekneš a pokloníš se mi!“

10Ježíš odpověděl: „Odejdi, satane! Vždyť je psáno: Nikomu kromě Boha se nebudeš klanět ani ho uctívat.“

11V tu chvíli ho ďábel opustil; Ježíše obklopili andělé a pečovali o něj.

Ježíš káže v Galileji

12Když Ježíš uslyšel, že Jana uvěznili, vrátil se do Galileje. 13Nezůstal však v Nazaretu, ale usadil se v Kafarnaum. To město leželo u jezera Genezaretského, v oblasti, kterou kdysi obývaly izraelské kmeny Zabulónovy a Neftalího. 14Tím se splnila předpověď proroka Izajáše:

15„V Galileji, zemi Zabulónově

a Neftalího,

mezi mořem a Jordánem,

se usídlili pohané.

16Tento lid pohroužený do temnoty

uvidí veliké světlo.

Těm, nad kterými se rozprostírá noc smrti,

se rozední.“

17V té době začal Ježíš kázat: „Změňte se! Bůh je tu a zakládá na zemi svoje království!“

Čtyři rybáři následují Ježíše

18Ježíš šel po břehu Galilejského jezera a uviděl dva muže, jak spouštějí sítě do vody. Byli to rybáři Šimon, později nazývaný Petr, a jeho bratr Ondřej. 19Ježíš na ně volal: „Přátelé, pojďte se mnou! Udělám z vás jiné rybáře, budete zachraňovat lidi!“ 20Ti dva všeho nechali a šli s ním.

21O kus dál jiní dva bratři, Jakub a Jan, seděli spolu se svým otcem Zebedeem ve člunu a spravovali sítě. Také je Ježíš vyzval; 22oba se okamžitě zvedli, opustili otce a vykročili za ním.

Ježíš káže a uzdravuje

23Ježíš chodil po celé Galileji, vyučoval v synagogách, šířil radostnou zvěst o Božím království a uzdravoval lidi postižené všemi možnými nemocemi.

24Zprávy o něm se rychle roznesly, takže až ze Sýrie k němu vodili nemocné, posedlé démony, duševně choré, ochrnuté a on je uzdravoval. 25Všude se za ním táhly davy lidí; nejen z Galileje, ale i z Desítiměstí, Jeruzaléma, Judska a Zajordání.

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 4:1-25

Ispitirea lui Isus în pustie

(Mc. 1:12-13; Lc. 4:1-13)

1Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit1 Același verb apare în versiunea grecească a Vechiului Testament, fiind folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7. Vezi și Mc. 1:1; Lc. 4:2; Evr. 3:9). de diavolul1 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator; [peste tot în carte].. 2După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți2 Vezi Ex. 24:18; 34:28; Deut. 8:2-3. Vezi nota de la 2:15., la urmă a flămânzit.

3Atunci ispititorul s‑a apropiat de El și I‑a zis:

– Dacă3, 6 Sau: Din moment ce, în ideea că diavolul nu pune la îndoială identitatea lui Isus. ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să devină pâini!

4Însă Isus, răspunzând, a zis:

– Este scris:

„Omul nu trăiește doar cu pâine,

ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“4 Vezi Deut. 8:3..

5Atunci diavolul L‑a luat în sfânta cetate, L‑a pus să stea pe streașina Templului 6și I‑a zis:

– Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă‑Te jos, căci este scris:

„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine“

și

„Ei Te vor purta pe brațe,

ca nu cumva să‑Ți lovești piciorul de vreo piatră.“6 Vezi Ps. 91:11-12.

7Isus i‑a spus:

– De asemenea, este scris: „Să nu‑L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“7 Vezi Deut. 6:16.

8Din nou, diavolul L‑a luat pe un munte foarte înalt și I‑a arătat toate regatele lumii și slava lor.

9Apoi I‑a zis:

– Toate acestea Ți le voi da Ție dacă, aruncându‑Te la pământ, mi Te vei închina.

10Atunci Isus i‑a zis:

– Pleacă, Satan10 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând vrăjmaș sau acuzator. Ulterior acesta a devenit un nume propriu folosit cu referire la cel care este acuzatorul, în mod special în perioada NT. Termenul diabolos este traducerea grecească a lui Satan [peste tot în carte]., căci este scris:

„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini

și numai Lui să‑I slujești!“10 Vezi Deut. 6:13.

11Atunci diavolul a plecat de la El. Și iată că niște îngeri s‑au apropiat și Îi slujeau.

Începutul lucrării lui Isus în Galileea

(Mc. 1:14-15; Lc. 4:14-15)

12Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, S‑a retras în Galileea. 13A părăsit Nazaretul și S‑a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare13 Marea (sau Lacul) Galileei, cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei [peste tot în carte]., în hotarele lui Zabulon și ale lui Neftali, 14ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

15„Ținutul lui Zabulon și ținutul lui Neftali,

calea către mare15 Lit.: calea mării., dincolo de Iordan,

Galileea neamurilor.

16Poporul care locuia în întuneric

a văzut o mare lumină!

Peste cei ce locuiau în țara umbrei morții,

a răsărit o lumină!“16 Vezi Is. 9:1-2.

17De atunci încolo, Isus a început să predice și să zică: „Pocăiți‑vă, căci s‑a apropiat Împărăția Cerurilor!“

Chemarea primilor apostoli

(Mc. 1:16-20; Lc. 5:2-11; In. 1:35-42)

18În timp ce mergea pe lângă Marea Galileei18 Cunoscută și sub numele de: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei; [peste tot în carte]., Isus a văzut doi frați, pe Simon, zis Petru, și pe Andrei, fratele lui, aruncând un năvod în mare, căci erau pescari. 19El le‑a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!“ 20Ei și‑au lăsat imediat năvoadele și L‑au urmat.

21Mergând mai departe de acolo, El a văzut alți doi frați, pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau într‑o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, și își reparau năvoadele. El i‑a chemat, 22iar ei au lăsat imediat barca și pe tatăl lor și L‑au urmat.

Isus vindecă bolnavii

(Mc. 3:7-12; Lc. 6:17-19)

23Isus călătorea prin toată Galileea, dând învățătură în sinagogi23 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunității, loc public de rugăciune, de închinare și de citire a Scripturilor, constituit acolo unde existau cel puțin zece bărbați. Ca instituție, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian sau în perioada post-exilică (sec. VI–V î.Cr.) [peste tot în carte]., predicând Evanghelia23 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]. Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință care erau în popor. 24Vestea cu privire la El s‑a răspândit în toată Siria24 Teritoriul de la nord de Galileea, între M. Mediterană și Damasc.. Oamenii îi aduceau la El pe toți cei ce sufereau de diferite boli și pe cei ce erau în chinuri, pe demonizați, pe epileptici24 Gr.: lunatici, pe baza unei superstiții antice care spunea că accesele (atacurile) erau datorate fazelor Lunii. și pe cei paralizați, iar El îi vindeca. 25Îl urmau mulțimi mari de oameni din Galileea, din Decapolis25 Sau: Cele Zece Orașe, o ligă formată din zece cetăți elenistice, nouă dintre ele fiind situate la est de Iordan., din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan.