La Parola è Vita

Matteo 9:1-38

Il mio compito qui in terra

1Allora Gesù salì in barca e, attraverso il lago, giunse a Cafarnao, la cittadina dove abitava. 2Ben presto alcuni uomini gli portarono un paralitico in barella. Quando Gesù vide la loro fede, disse allʼinfermo: «Figliuolo, fatti coraggio. Ho perdonato i tuoi peccati!»

3«Questa è una bestemmia! Questʼuomo pensa di essere Dio!» dissero tra sé alcuni capi religiosi.

4Gesù sapeva ciò che stavano pensando, perciò chiese loro: «Perché vi passano per la testa questi cattivi pensieri? 5È più facile perdonare i suoi peccati o guarirlo?» 6Poi, rivolgendosi al paralitico, disse: «Per provare che io ho autorità qui sulla terra di perdonare i peccati, ti dico: alzati, prendi la tua barella e vai a casa!»

7Ed egli si alzò e se ne andò!

8Un brivido di timore percorse i presenti, quando videro questo miracolo davanti ai loro occhi. E tutti lodarono Dio per aver dato tanta autorità ad un uomo!

9Mentre Gesù stava passando per la strada, vide un uomo, un certo Matteo, che stava seduto dietro il banco dove si pagavano le tasse. «Vieni e sii mio discepolo!» lo invitò Gesù, e Matteo si alzò e lo seguì.

10Più tardi, Gesù e i suoi discepoli stavano mangiando (a casa di Matteo). Fra gli invitati cʼerano anche molti truffatori e gente di cattiva reputazione.

11I Farisei ne furono indignati e dissero ai discepoli: «Perché il vostro Maestro si associa a uomini di quella specie?»

12«Perché non sono i sani che hanno bisogno del medico, ma i malati!» fu la risposta di Gesù. 13Poi aggiunse: «Andate, ad imparare il significato di questo versetto delle Scritture: “Voglio da voi più misericordia che sacrifici”. Il mio compito qui sulla terra è di riportare a Dio i peccatori, non quelli che si credono brave persone!»

14Un giorno i discepoli di Giovanni Battista vennero da Gesù e gli chiesero: «Perché i tuoi discepoli non digiunano come facciamo noi ed i Farisei?»

15«Dovrebbero forse digiunare ed essere tristi gli amici dello sposo, mentre lui è ancora con loro?» rispose Gesù. «No di certo! Ma verrà il momento in cui sarò separato da loro, allora sì che digiuneranno!

16Ditemi: chi rattopperebbe mai un indumento vecchio con un pezzo di stoffa nuova che può restringersi? La toppa sforzerebbe il tessuto liso e produrrebbe uno strappo peggiore del primo. 17Chi userebbe mai degli otri vecchi per mettervi del vino nuovo? Gli otri scoppierebbero per la pressione, il vino andrebbe perso e gli otri si rovinerebbero. Ma il vino nuovo si mette soltanto in otri nuovi, in questo modo si conservano sia il vino che i recipienti».

18Mentre Gesù parlava, il rabbino della locale sinagoga gli si avvicinò e sʼinginocchiò: «La mia figlioletta è appena morta», disse, «ma tu puoi farla rivivere, se soltanto verrai a toccarla!»

19Mentre Gesù e i discepoli si dirigevano verso la casa del rabbino, 20una donna, affetta da emorragia da ben dodici anni, gli si avvicinò da dietro e gli toccò un lembo del vestito, 21perché pensava: «Se riesco anche soltanto a toccare il suo vestito, sarò guarita».

22Gesù, voltandosi, la vide e le disse: «Coraggio figliuola, la tua fede ti ha guarita!» E da quel momento la donna stette bene.

23Quando Gesù giunse in casa del rabbino, vide la gente che piangeva e udì la musica funebre. 24«Uscite!» disse allora, «perché la bambina non è morta, ma sta soltanto dormendo!» Quanto lo derisero per quelle parole! 25Quando finalmente furono usciti tutti, Gesù entrò dove giaceva la piccola e la prese per una mano. Subito la bambina si alzò, completamente guarita. 26E la notizia di questo meraviglioso miracolo si sparse per tutto il paese.

27Mentre Gesù lasciava la casa della bimba, due ciechi cominciarono a seguirlo, gridando: «O figlio di Davide, abbi pietà di noi!»

28Non desistettero neppure quando Gesù entrò in casa; allora, quando gli si avvicinarono, Gesù chiese loro: «Credete davvero che io possa ridarvi la vista?» «Sì, Signore!» risposero. «Lo crediamo!» 29Allora Gesù toccò loro gli occhi e disse: «Che ciò avvenga per la vostra fede!» 30E immediatamente videro! Gesù li avvertì severamente di non raccontare a nessuno lʼaccaduto, 31invece quelli divulgarono la sua fama per tutto il paese.

32Dopo che i ciechi furono usciti, fu portato a Gesù un uomo che non riusciva a parlare, perché era posseduto da un demonio. 33Gesù cacciò il demonio e immediatamente lʼuomo riacquistò la parola. Quanto restò meravigliata la folla! «Non si è mai visto niente di simile in Israele!» esclamavano tutti.

34Ma i Farisei insinuavano: «Caccia i demòni, perché lui stesso è posseduto da un demonio, da Satana, il re dei diavoli!»

I braccianti necessari

35Gesù passava per tutte le città e i villaggi di quella zona, insegnando nelle sinagoghe e annunciando la buona notizia del Regno. Ovunque andasse guariva ogni tipo di malattia e una gran folla lo seguiva. 36Vedendo tutta quella gente, egli ne ebbe compassione, perché erano stanchi e non sapevano a chi rivolgersi per un aiuto. Parevano proprio pecore senza pastore.

37«La messe da raccogliere è tanta», disse Gesù ai suoi discepoli, «mentre i braccianti sono così pochi! 38Pregate dunque il Padrone della messe che spinga dei braccianti a raccogliere la messe dei suoi campi».

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 9:1-38

Vindecarea unui paralitic

(Mc. 2:1-12; Lc. 5:17-26)

1Isus S‑a urcat în barcă, a trecut marea și a venit în cetatea Lui1 Este vorba despre Capernaum (vezi 4:13).. 2Și iată că niște oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat2, 6 Cele mai multe paturi erau niște saltele umplute cu lână sau niște simple rogojini pe care dormeau oamenii. Puțini oameni își permiteau luxul de a avea un pat. Însă în acest context, patul trebuie să fi fost un fel de targă pentru ca omul să poată fi transportat mai ușor.. Văzând Isus credința lor, i‑a zis paraliticului: „Îndrăznește, copile! Păcatele îți sunt iertate!“

3Dar iată că unii dintre cărturari și‑au zis în ei înșiși: „Acesta blasfemiază!“

4Isus, cunoscând gândurile lor, a zis: „De ce gândiți lucruri rele în inimile voastre? 5Căci ce este mai ușor: a spune «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică‑te și umblă!»? 6Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i‑a zis El paraliticului – ridică‑te, ia‑ți patul și du‑te acasă!“ 7Și, ridicându‑se, s‑a dus acasă. 8Mulțimile s‑au înfricoșat când au văzut lucrul acesta și L‑au slăvit pe Dumnezeu, Cel Care a dat oamenilor o astfel de autoritate.

Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu „păcătoșii“

(Mc. 2:13-17; Lc. 5:27-32)

9Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, șezând la vamă9 Locul unde se percepea impozitul pe circulația mărfurilor (în latină, portorium), Capernaum aflându‑se pe ruta comercială dintre Damasc, Galileea și M. Mediterană. Vama era pusă pe produsele aduse în zonă spre comercializare și intra în vistieria imperială. De aceea colectorii de taxe mai sunt numiți și vameși. și i‑a zis: „Urmează‑Mă!“ El s‑a ridicat și L‑a urmat.

10În timp ce Isus era la masă, în casa lui Matei, iată că mulți vameși și păcătoși10-11 Acei oameni care nu păzeau Legea lui Moise și interpretările pe care i le dădeau fariseii. au venit și ședeau la masă împreună cu Isus și cu ucenicii Săi.

11Văzând lucrul acesta, fariseii le‑au zis ucenicilor Lui:

– De ce mănâncă Învățătorul vostru împreună cu vameșii și cu păcătoșii?

12Însă Isus i‑a auzit și le‑a zis:

– Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. 13Duceți‑vă, deci, și învățați ce înseamnă: „Milă doresc, și nu jertfă!“13 Vezi Os. 6:6. Căci Eu n‑am venit să‑i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.

Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post

(Mc. 2:18-22; Lc. 5:33-39)

14Atunci ucenicii lui Ioan s‑au apropiat de El, zicând:

– De ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?

15Isus le‑a răspuns:

– Oare pot jeli nuntașii cât timp mirele este cu ei? Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti. 16Nimeni nu aplică un petic de pânză nouă la o haină veche, căci umplutura trage din haină și ruptura se face mai rea. 17Și oamenii nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, burdufurile se crapă, vinul se varsă și burdufurile sunt distruse. Ci vinul nou se toarnă în burdufuri noi și astfel se păstrează amândouă.

Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe

(Mc. 5:21-43; Lc. 8:40-56)

18În timp ce Isus spunea aceste lucruri, iată că unul dintre conducătorii sinagogii a venit și I s‑a închinat, zicând: „Fiica mea tocmai a murit; dar vino și pune‑Ți mâna peste ea și va trăi!“ 19Ridicându‑Se, Isus l‑a urmat împreună cu ucenicii Săi. 20Și iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, apropiindu‑se prin spate, s‑a atins de marginea hainei Lui. 21Căci își zicea în ea însăși: „Dacă doar aș atinge haina Lui, voi fi vindecată!“ 22Isus, întorcându‑Se și văzând‑o, i‑a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te‑a vindecat!“ Și femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela.

23Când a ajuns Isus la casa conducătorului sinagogii și a văzut cântăreții la fluier și mulțimea tulburată, 24le‑a zis: „Plecați, pentru că fetița n‑a murit, ci doarme!“ Dar ei râdeau de El.

25După ce mulțimea a fost scoasă afară, Isus a intrat, a apucat‑o pe fetiță de mână și ea a fost înviată. 26Iar vestea despre aceasta s‑a răspândit în tot ținutul acela.

Vindecarea a doi orbi și a unui mut

27În timp ce Isus pleca de acolo, L‑au urmat doi orbi, strigând și zicând:

– Ai milă de noi, Fiul lui David27 Titlu mesianic. Vezi 2 Sam. 7:12-16; Is. 9:6-7. În Iudaism exista o tradiție care spunea că Fiul lui David (Solomon, și mai târziu Mesia) are mari puteri de a vindeca (vezi Flavius Josephus, Antichități, 8.2.5) [peste tot în carte].!

28Când a ajuns în casă, orbii s‑au apropiat de El.

Isus le‑a zis:

– Credeți că pot face lucrul acesta?

Ei I‑au zis:

– Da, Doamne.

29Atunci El le‑a atins ochii și le‑a zis:

– Să vi se facă după credința voastră!

30Și ochii lor au fost deschiși.

Isus i‑a avertizat și le‑a zis:

– Vedeți să nu știe nimeni!

31Dar ei, ieșind, au răspândit vestea despre El în tot ținutul acela.

32După ce au plecat ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demonizat. 33După ce demonul a fost alungat, mutul a vorbit. Mulțimile au rămas uimite, zicând: „Niciodată nu s‑a mai văzut așa ceva în Israel!“

34Însă fariseii ziceau: „El alungă demonii cu ajutorul conducătorului34 Gr.: archon, titlu dat magistraților în Grecia antică. Aceștia erau selectați din aristocrația locală. demonilor.“

Lucrători puțini pentru un seceriș atât de mare

(Lc. 10:2; Mc. 6:34)

35Isus călătorea prin toate cetățile și satele, dând învățătură în sinagogi, predicând Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință. 36Când a văzut El mulțimile, I s‑a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n‑au păstor36 Vezi Num. 27:17; 1 Regi 22:17; 2 Cron. 18:16; Zah. 10:2.. 37Atunci le‑a zis ucenicilor Săi: „Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. 38Deci, rugați‑L fierbinte pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său!“