La Parola è Vita

Matteo 8:1-34

Gesù guarisce diverse malattie

1Quando Gesù scese dalla montagna, una grande folla lo seguiva.

2Ed ecco: un lebbroso si avvicina, sʼinginocchia davanti a lui e, adorandolo: «Signore», implora, «se tu vuoi, puoi guarirmi!»

3Gesù tocca lʼuomo. «Sì, lo voglio», dice, «Sii guarito!» E subito la lebbra scompare.

4Allora Gesù gli ordina: «Non fermarti a parlarne con nessuno, ma vai subito dal sacerdote a farti vedere e porta con te lʼofferta richiesta dalla legge di Mosè per i lebbrosi che sono guariti: sarà una pubblica testimonianza della tua guarigione».

5-6Quando Gesù arrivò a Cafarnao, un centurione romano venne a supplicarlo di guarire il suo giovane servo, costretto a letto paralizzato e molto sofferente.

7«Va bene», disse Gesù. «Verrò a guarirlo».

8-9Ma lʼufficiale disse: «Signore, non sono degno di averti in casa mia (e non è necessario che tu ci venga). Basta che tu dica: “Guarisci”, e il mio servo starà bene. Io lo so, perché dipendo dai miei superiori ed allo stesso tempo ho autorità sui miei soldati, e se dico ad uno: “Vai” quello va; e ad un altro: “Vieni” quello viene; e se ordino al mio giovane servo: “Fai questo o quello!” naturalmente lo fa. Io so quindi che tu hai lʼautorità di dire alla sua malattia di andarsene e certamente se ne andrà!»

10Gesù restò meravigliato. Rivolgendosi alla folla disse: «Non ho mai trovato nessuno con una fede così grande in tutto Israele! 11E aggiungo questo, che molti stranieri (come questʼufficiale romano) verranno da tutto il mondo e siederanno con Abramo, Isacco e Giacobbe a banchetto nel Regno dei Cieli, 12mentre molti Israeliti, quelli per cui fu preparato il Regno, saranno gettati fuori nel buio, nel luogo di pianto e tormento».

13Poi Gesù disse al centurione: «Torna a casa. Come hai creduto, così è avvenuto!» E a quella stessa ora il servo guarì.

14Quando Gesù arrivò a casa di Pietro, la suocera di Pietro era a letto con la febbre alta. 15Ma, quando Gesù le toccò la mano, la febbre la lasciò, e la donna si alzò e si mise a servirlo.

16Quella sera furono portati a Gesù molti indemoniati: bastava che pronunciasse una sola parola e i demòni fuggivano, e tutti i malati furono guariti. 17Così si avverava la profezia di Isaia: «Egli ha preso su di sé le nostre infermità e ha portato le nostre malattie».

Da una parte allʼaltra del lago

18Quando Gesù vide che aumentava la folla intorno a lui, ordinò ai suoi discepoli di prepararsi a passare sullʼaltra riva del lago.

19Proprio allora uno dei maestri religiosi giudei gli disse: «Maestro, ti seguirò, ovunque tu vada!»

20Ma Gesù gli rispose: «Le volpi hanno le tane e gli uccelli i nidi, ma io, il Messia, non ho una casa, né un posto dove poter riposare!»

21Un altro dei suoi seguaci gli disse: «Signore, lascia prima che vada a seppellire mio padre».

22Ma Gesù rispose: «Seguimi ora! Lascia che quelli spiritualmente morti si prendano cura dei propri defunti!»

23Poi salì in barca e cominciò ad attraversare il lago con i discepoli. 24Improvvisamente si levò una terribile burrasca, con onde più alte della barca. Ma Gesù stava dormendo.

25Allora i discepoli andarono a svegliarlo, gridando: «Signore, salvaci! Stiamo affondando!»

26Ma Gesù rispose: «Uomini di poca fede, perché avete tanta paura?» Poi si alzò in piedi e rimproverò il vento e le onde: la burrasca si quietò e tutto fu calmo. 27I discepoli sedevano allibiti. «Chi sarà mai questʼuomo», si chiedevano lʼun lʼaltro, «a cui ubbidiscono perfino i venti e le onde?»

28Quando giunsero sullʼaltra riva del lago, nel paese dei Gadareni, due indemoniati si avvicinarono a Gesù. Vivevano in un cimitero ed erano così pericolosi che nessuno poteva passare per quel posto.

29Cominciarono a gridargli: «Che cosa vuoi da noi, Figlio di Dio? Non hai ancora il diritto di tormentarci!»

30Un branco di porci stava pascolando a distanza, 31così i demòni lo pregarono: «Se ci cacci da qui, mandaci in quel branco di porci!»

32«Va bene», acconsentì Gesù. «Andate!» I demòni uscirono dagli uomini ed entrarono nei porci, e tutto il branco si gettò dal precipizio e annegò nel mare. 33I guardiani dei porci corsero nella città più vicina a raccontare ciò che era accaduto. 34Allora, lʼintera popolazione si precipitò fuori per vedere Gesù e lo pregò di andarsene e di lasciarli in pace.

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 8:1-34

Vindecarea unui bolnav de lepră

(Mc. 1:40-44; Lc. 5:12-14)

1Când a coborât Isus de pe munte, L‑au urmat mari mulțimi de oameni.

2Și iată că un lepros2 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra; vezi nota de la Lev. 13:2 [peste tot în capitol]. s‑a apropiat și I s‑a închinat, zicând:

– Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești2 Bolnavul era considerat necurat din punct de vedere ceremonial și la fel erau considerați și cei care intrau în contact cu el (vezi Lev. 13:1-46).!

3Isus a întins mâna, l‑a atins și a zis:

– Da, vreau. Fii curățit!

Și imediat lepra lui a fost curățită.

4Isus i‑a zis:

– Vezi să nu spui nimănui, ci du‑te, arată‑te preotului și adu darul pe care l‑a poruncit Moise4 Vezi Lev. 14:1-32., ca mărturie pentru ei.

Credința centurionului

(Lc. 7:1-10; 13:28-29)

5Când a intrat Isus în Capernaum, s‑a apropiat de El un centurion5 Ofițer roman subaltern, comandant peste aproximativ 100 de oameni. care L‑a rugat 6și I‑a zis:

– Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă și se chinuie cumplit!

7Isus i‑a zis:

– Voi veni și‑l voi vindeca.7 Sau: Vrei să vin și să‑l vindec?

8Dar centurionul, răspunzând, a zis:

– Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! Prin urmare, spune doar un cuvânt, iar slujitorul meu va fi vindecat! 9Căci și eu sunt un om sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Îi spun unuia: „Du‑te!“, și el se duce; și altuia: „Vino!“, și el vine; și sclavului meu: „Fă asta!“, și el face.

10Isus a rămas uimit când l‑a auzit și le‑a zis celor care‑L urmau:

– Adevărat vă spun că la nimeni în Israel n‑am găsit atâta credință! 11Și vă spun că vor veni mulți de la Răsărit și de la Apus și se vor așeza la masă11 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată, stând întinși pe podea și având în apropierea lor o masă scundă; corpul lor era poziționat perpendicular cu masa, cu capul mai aproape de masă decât picioarele [peste tot în carte]. cu Avraam, Isaac și Iacov, în Împărăția Cerurilor. 12Dar fiii Împărăției vor fi alungați în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!

13Apoi Isus i‑a zis centurionului:

– Du‑te! Facă‑ți‑se după cum ai crezut!

Și slujitorul acestuia a fost vindecat chiar la ora aceea.

Isus vindecă mai mulți bolnavi

(Mc. 1:29-34; Lc. 4:38-41)

14Când a intrat Isus în casa lui Petru, a văzut‑o pe soacra acestuia zăcând la pat și având febră. 15El i‑a atins mâna și febra a lăsat‑o. Și ea s‑a ridicat și a început să‑I slujească.

16Când s‑a lăsat seara, i‑au adus la El pe mulți demonizați, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui și i‑a vindecat pe toți cei bolnavi, 17ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

„El a luat neputințele noastre

și a purtat bolile noastre“17 Vezi Is. 53:4..

Prețul urmării lui Isus

(Lc. 9:57-60)

18Când a văzut Isus mulțimea din jurul Lui, le‑a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării.

19Atunci un cărturar s‑a apropiat și I‑a zis:

– Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge!

20Însă Isus i‑a spus:

– Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului20 Titlu mesianic pe care Isus Și l‑a atribuit Sie Însuși (vezi Dan. 7:13-14); apare de peste 80 de ori în evanghelii [peste tot în carte]. nu are unde să‑Și plece capul.

21Un altul dintre ucenicii Săi I‑a zis:

– Doamne, dă‑mi voie mai întâi să mă duc să‑l înmormântez pe tatăl meu!21 În primul secol, trupul decedat al unei persoane era pus într‑un mormânt săpat în stâncă și lăsat acolo timp de un an. După acea perioadă, osemintele erau luate pentru a fi puse într‑un osuar și îngropate. Acest obicei avea la bază crezul potrivit căruia persoana decedată primea ispășire de păcate după ce carnea trupului său mort putrezea. Este foarte probabil ca Isus să fi avut în vedere acest obicei în răspunsul Său, criticându‑l implicit pentru absurditatea lui. Vezi și Lc. 9:59.

22Dar Isus i‑a zis:

– Urmează‑Mă și lasă morții să‑și înmormânteze morții!22 Fraza poate avea următoarele sensuri: (1) poate fi un idiom, cu sensul de: „Sunt lucruri mai importante de făcut“; (2) limbajul poate fi unul figurat: „Lasă morții (spiritual vorbind) să‑și înmormânteze morții (fizic vorbind)“; (3) limbajul poate fi unul literal; Isus pur și simplu subliniază urgența și importanța proclamării Împărăției lui Dumnezeu.

Isus liniștește furtuna

(Mc. 4:36-41; Lc. 8:22-25)

23Apoi S‑a urcat în barcă, iar ucenicii Săi L‑au urmat. 24Și iată că pe mare s‑a stârnit o furtună puternică, astfel încât barca a fost acoperită de valuri;24 Situată într‑o depresiune, la 200 m sub nivelul mării, și înconjurată de munți, Marea Galileei este expusă la furtuni puternice, din cauza întâlnirii dintre curenții mai reci dinspre Marea Mediterană și cei mai calzi dinspre SE Mării Galileei. Isus însă dormea.

25Ucenicii s‑au apropiat și L‑au trezit, zicând:

– Doamne, scapă‑ne, căci pierim!

26Însă El le‑a zis:

– De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?

Apoi, ridicându‑Se, a mustrat vânturile și marea și s‑a făcut o liniște mare.

27Oamenii au rămas uimiți și au zis:

– Ce fel de Om este Acesta, de‑L ascultă până și vânturile, și marea?!27 Vezi Iov 38:8-11; Ps. 65:5-7; 89:9; 107:23-32.

Vindecarea celor doi gadareni demonizați

(Mc. 5:1-17; Lc. 8:26-37)

28Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ținutul gadarenilor28 Multe mss conțin gazareni sau garadeni. Alte mss conțin ghergheseni sau gheraseni (vezi Mc. 5:1 și Lc. 8:26)., L‑au întâmpinat doi demonizați, ieșind din morminte. Erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela.

29Și iată că au început să strige, zicând:

– Ce avem noi de‑a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?

30Undeva mai departe de ei, era o turmă mare de porci care pășteau.

31Demonii Îl rugau, zicând:

– Dacă ne alungi, trimite‑ne în turma aceea de porci!

32El le‑a zis:

– Duceți‑vă!

Ei au ieșit și au intrat în porci. Și iată că întreaga turmă s‑a repezit pe râpă în jos, în mare32 Vezi Lc. 8:31 și nota., și a murit în ape. 33Păzitorii turmei au fugit și, intrând în cetate, i‑au anunțat pe oameni cu privire la toate acestea și la ce li se întâmplase demonizaților. 34Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Când L‑au văzut, L‑au rugat să plece din hotarele lor.