La Parola è Vita

Matteo 5:1-48

Gesù lancia il suo messaggio

1Un giorno, vedendo che la folla si era riunita, Gesù salì sul monte con i suoi discepoli, 2si sedette e si mise ad insegnare:

3«Beati gli umili!» diceva, «perché a loro appartiene il Regno dei Cieli.

4Beati gli afflitti, perché saranno confortati.

5Beati gli uomini miti e pacifici, perché a loro appartiene tutta la terra.

6Beati quelli che vogliono la giustizia, perché saranno sicuramente soddisfatti.

7Beato chi è gentile e misericordioso, perché riceverà misericordia.

8Beati quelli che hanno il cuore puro, perché vedranno Dio.

9Beati quelli che si adoperano per la pace, perché saranno chiamati figli di Dio.

10Beati quelli che sono perseguitati, perché sono buoni, perché è loro il Regno dei Cieli.

11Beati voi, quando sarete oltraggiati e perseguitati e diranno ogni sorta di menzogne sul vostro conto, per causa mia!

12Siatene felici e soddisfatti, perché un grandissimo premio vi aspetta in cielo. E ricordate: anche gli antichi profeti furono perseguitati.

13Voi siete il sale della terra, se il sale perde il suo sapore, come può essere reso di nuovo salato? Non serve più ad altro che ad essere gettato e calpestato dalla gente.

14Voi siete la luce del mondo, una città sul monte che risplende nella notte, affinché tutti la vedano. 15-16Come non si nasconde una lampada accesa, così non nascondete la vostra luce! Lasciate che risplenda per tutti, affinché tutti vedano le vostre buone opere e possano lodare vostro Padre che è nei cieli.

17Non fraintendete la ragione per cui sono venuto. Non sono venuto per abolire le leggi di Mosè e gli ammonimenti dei profeti. No, sono venuto per compierli e far sì che tutti si avverino. 18In tutta sincerità devo dire: finché non siano passati il cielo e la terra non passerà neppure il più piccolo dettaglio della legge di Dio senza che tutto sia compiuto. 19Perciò, chiunque violerà anche il più piccolo dei comandamenti, e così insegnerà ad altri, sarà minimo nel Regno dei Cieli. Mentre quelli che insegnano le leggi di Dio e le mettono in pratica saranno grandi nel Regno dei Cieli.

20Ma state attenti: se la vostra bontà non è maggiore di quella dei Farisei o degli altri capi giudei, non potrete affatto entrare nel Regno dei Cieli!

21Secondo la legge di Mosè, la regola era: “Se uccidi, devi morire”. 22Ma voglio aggiungere qualcosa a quella regola e dirvi che basterà che vi arrabbiate con un altro, e correrete il rischio di essere giudicati! Basterà che diate dello stupido a un vostro amico, per correre il rischio di essere portati davanti al tribunale di Dio. E se lo maledirete, correrete il rischio di finire nel fuoco dellʼinferno.

23Perciò, se siete davanti allʼaltare del tempio per fare unʼofferta a Dio e improvvisamente vi ricordate che un amico ha qualcosa contro di voi, 24lasciate la vostra offerta vicino allʼaltare e andate a scusarvi e a riconciliarvi con lui; poi tornate e fate la vostra offerta a Dio.

25Mettiti dʼaccordo in fretta col tuo nemico prima che sia troppo tardi, lui ti citi in tribunale e tu finisca in prigione, 26da dove non uscirai, finché non avrai pagato fino allʼultimo centesimo.

27Le leggi di Mosè dicono: “Non commetterete adulterio”. 28Ma io aggiungo: basterà che guardiate una donna con desiderio e avrete già commesso adulterio con lei nel vostro cuore. 29Così, se il tuo occhio (anche se è il tuo occhio migliore) ti fa peccare, cavalo e buttalo via. Meglio perdere una parte del tuo corpo, anziché finire tutto intero allʼinferno. 30E se la tua mano (anche se è la destra), ti fa peccare, tagliala e buttala via. Meglio questo, che trovarti per sempre allʼinferno.

31La legge di Mosè dice: “Se qualcuno vuole dividersi da sua moglie, può divorziare, dandole semplicemente una lettera di ripudio”.

32Ma io dico che un uomo che divorzia da sua moglie, a meno che non sia per infedeltà, la mette in condizioni di commettere adulterio. Ed anche chi la sposa commette adulterio.

33La legge di Mosè dice ancora “Non verrai meno ai giuramenti fatti a Dio, ma li manterrai tutti”. 34Ma io vi dico: non fate giuramenti! Perfino dire “per il cielo!” è un giuramento sacro a Dio, perché il cielo è il trono di Dio. 35E se dite “per la terra!” è un giuramento sacro, perché la terra è lo sgabello dei suoi piedi. E non giurate “per Gerusalemme!” perché Gerusalemme è la capitale del grande Regno. 36Non giurate neppure sulla vostra testa, perché non potete cambiarvi un solo capello, bianco o nero che sia. 37Dite semplicemente “sì”, se è sì, “no”, se è no. Tutto il resto viene dal maligno.

38La legge di Mosè dice: “Se qualcuno acceca lʼocchio di un altro, deve pagare col proprio occhio. Se con un pugno è stato rotto un dente, il responsabile dovrà subire la stessa sorte”. 39Ma io aggiungo: non resistete alla violenza! Se vi schiaffeggiano su di una guancia, porgete anche lʼaltra!

40Se siete convocati in tribunale e vi prendono il vestito date anche il cappotto!

41Se vogliono costringervi a portare un peso per un chilometro portatelo per due!

42Date a chi chiede e non voltate le spalle a chi vi domanda un prestito.

43Cʼè un detto: “Amate i vostri amici e odiate i vostri nemici”. 44Ma io vi dico: amate i vostri nemici e pregate per quelli che vi perseguitano! 45Così agirete da veri figli del Padre vostro che è in cielo. Perché è lui che fa levare il sole sia sui buoni che sui cattivi e manda la pioggia sia per i giusti che per glʼingiusti. 46Che vale amare soltanto quelli che vi amano? Perfino i mascalzoni si comportano così! 47Se accogliete volentieri soltanto i vostri amici, in che cosa siete diversi da tutti gli altri? Anche gli atei lo fanno. 48Siate quindi perfetti come è perfetto il Padre vostro che è in cielo.

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 5:1-48

Predica de pe Munte

(5:1–7:29)

Fericirile

(Lc. 6:20-23)

1Când a văzut Isus mulțimile, a urcat pe munte.1 Sau: pe un versant. După ce S‑a așezat jos, ucenicii Lui s‑au apropiat de El. 2El Și‑a deschis gura și a început să‑i învețe, zicând:

3„Fericiți sunt cei săraci în duh,

căci a lor este Împărăția Cerurilor!

4Fericiți sunt cei ce jelesc,

căci ei vor fi mângâiați!

5Fericiți sunt cei blânzi,

căci ei vor moșteni pământul5 Sau: țara; vezi Ps. 37:11 și nota. Vezi contextul versetului în Ps. 37, psalm în care apare așa‑numitul principiu al retribuției, conform căruia cel drept își primește răsplata în viața aceasta. Acest lucru nu înseamnă că Isus reiterează acest principiu în Predica de pe Munte. Însăși cartea Psalmilor pare a infirma valabilitatea absolută a acestui principiu (vezi Ps. 73).!

6Fericiți sunt cei flămânzi și însetați după dreptate,

căci ei vor fi săturați!

7Fericiți sunt cei milostivi,

căci ei vor avea parte de milă!

8Fericiți sunt cei curați în inimă,

căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!

9Fericiți sunt cei împăciuitori,

căci ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu!

10Fericiți sunt cei persecutați din cauza dreptății,

căci a lor este Împărăția Cerurilor!

11Fericiți sunteți voi, când, din cauza Mea, oamenii vă insultă, vă persecută și spun tot felul de lucruri rele, mințind împotriva voastră. 12Bucurați‑vă și veseliți‑vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri! Căci tot așa i‑au persecutat și pe profeții dinaintea voastră.

Sarea pământului și lumina lumii

(Mc. 9:50; Lc. 11:33; 14:34-35)

13Voi sunteți sarea pământului. Dar, dacă sarea și‑a pierdut puterea de a săra, prin ce va fi făcută din nou sărată?! Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni.

14Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate fi ascunsă. 15Și nimeni nu aprinde o candelă ca s‑o pună sub un obroc15 Obrocul era făcut fie din lemn ușor, fie dintr‑o împletitură de nuiele. Textul poate avea două sensuri: dacă obrocul este din lemn, atunci stinge lumina, dacă este din plasă de nuiele, lampa aprinde totul și face pagubă proprietarului., ci o așază pe un sfeșnicar și astfel luminează pentru toți cei din casă. 16Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să‑L slăvească pe Tatăl vostru Care este în ceruri.

Isus și împlinirea Legii

(Lc. 16:17)

17Să nu credeți că am venit să distrug17 În greacă verbul este folosit cu un preverb intensiv și poate însemna a dezlega, a demola, a răsturna. Uzul l‑a impus ca pe un verb foarte descriptiv cu o conotație violentă. Legea sau Profeții17 Adică Vechiul Testament, care era împărțit în trei secțiuni: Legea, Profeții și Scrierile.. Nu am venit să distrug, ci să împlinesc. 18Căci adevărat18 Gr.: amen, cuvânt împrumutat din limba ebraică. Acesta înseamnă așa să fie, adevărat, fiind des întâlnit în NT, în mod special în evanghelii. vă spun că, atâta vreme cât nu vor trece cerul și pământul, nici măcar o iotă18 Sau: cea mai mică literă. Iota este echivalentul grecesc al lui yod, cea mai mică literă din alfabetul ebraic. sau o parte a vreunei litere18 Este vorba despre prelungirile unor litere din alfabetul ebraic. nu vor fi înlăturate din Lege, înainte să se întâmple toate lucrurile. 19Prin urmare, oricine încalcă una dintre cele mai mici din aceste porunci și îi învață pe oameni astfel, «cel mai mic» va fi numit acesta în Împărăția Cerurilor. Dar oricine le împlinește și îi învață pe oameni astfel, «mare» va fi numit acesta în Împărăția Cerurilor. 20Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor.

Despre mânie și ucidere

(Lc. 12:58-59)

21Ați auzit că li s‑a zis celor din vechime: «Să nu ucizi!»21 Vezi Ex. 20:13; Deut. 5:17. Oricine ucide va fi supus judecății. 22Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele22 Cu referire la toți semenii, nu doar la frații născuți din aceiași părinți. său fără motiv va fi supus judecății și oricine îi va zice fratelui său: «Prostule22 Aram.: Raka, un termen care arată dispreț, însemnând: Prostule! sau Cap sec!» va fi supus Sinedriului22 Aram.: sanhedrin, care înseamnă adunare. Sanhedrinul desemna atât o curte de justiție locală, întrunindu‑se în orașe și numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât și curtea supremă de justiție, care se întrunea în Ierusalim și număra 71 de membri (Marele Sanhedrin).; iar cel ce‑i va zice: «Nebunule22 Gr.: moros. Sensul termenului grecesc este nesigur; este posibil să fie o transliterare a termenului ebraic moreh (răzvrătit).» va fi supus focului Gheenei22, 29-30 Gr.: gheenna, termen ce desemna Valea (fiilor lui) Hinom (ebr.: ghe‑hinom), o vale situată la sud de Ierusalim, loc unde, în vremea lui Ahaz și Manase, îi erau aduse sacrificii umane zeului amonit Moleh (2 Cron. 28:3; 33:6). Iosia a profanat valea (2 Regi 23:10), care a devenit apoi un loc în care deșeurile ardeau continuu. Valea a devenit o imagine a locului pedepsei finale..

23Așa că, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, 24lasă‑ți darul acolo, înaintea altarului. Du‑te, mai întâi, împacă‑te cu fratele tău și apoi vino și adu‑ți darul.

25Încearcă să te împaci repede cu acuzatorul tău, câtă vreme ești cu el pe drum, ca nu cumva acuzatorul tău să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului și să fii aruncat în închisoare! 26Adevărat îți spun că nu vei ieși de acolo până când nu vei fi plătit și ultimul codrant26 Cea mai mică monedă romană din bronz; a 4-a parte dintr‑un as (vezi nota de la 10:29) și a 64-a dintr‑un denar (vezi nota de la 20:2).!

Despre adulter

(Mt. 18:8-9; Mc. 9:43-48)

27Ați auzit că s‑a zis: «Să nu comiți adulter!»27 Ex. 20:14; Deut. 5:18.. 28Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s‑o poftească, a comis deja adulter cu ea în inima lui. 29Deci, dacă ochiul tău cel drept te face să păcătuiești, scoate‑l afară și aruncă‑l, căci este spre folosul tău să‑ți piară unul dintre mădulare, și să nu‑ți fie aruncat tot trupul în Gheenă. 30Iar dacă mâna ta cea dreaptă te face să păcătuiești, taie‑o și arunc‑o, căci este spre folosul tău să‑ți piară unul dintre mădulare, și să nu‑ți meargă în Gheenă tot trupul.

Despre divorț

(Mt. 19:9; Mc. 10:11-12; Lc. 16:18)

31S‑a mai zis: «Oricine divorțează de soția lui să‑i dea o scrisoare de despărțire»31 Vezi Deut. 24:1.. 32Dar Eu vă spun că oricine divorțează de soția lui, dintr‑un alt motiv decât cel al curviei32 Gr.: porneia. Termenul grecesc se referă la toate perversiunile sexuale în mod generic și presupune o decădere morală gravă. Nici Marcu (10:11-12) și nici Luca (16:18) nu conțin cuvintele dintr‑un alt motiv decât cel al curviei., o împinge să comită adulter, iar cel ce se căsătorește cu o femeie divorțată, comite adulter32 Textul nu propune, de fapt, o excepție, ci închide toate posibilitățile pentru divorț. Dacă femeia ar fi primit o scrisoare de despărțire cu o vină precum porneia (vezi nota anterioară), atunci ar fi fost găsită vinovată de un păcat care era pedepsit cu moartea. Potrivit Legii, primul executant (cel care arunca primul cu piatra) ar fi trebuit să fie chiar acuzatorul (soțul, în majoritatea cazurilor). Ironia Mântuitorului constă în faptul că tocmai acuzatorul ar trebui să se judece pe sine drept curvar, pentru că a comis adulter în inima sa atunci când a privit cu poftă la o femeie, alta decât soția sa (vezi contextul apropiat, v. 27-30).

Despre jurăminte

33Din nou, ați auzit că li s‑a zis celor din vechime: «Să nu juri fals, ci să împlinești față de Domnul jurămintele tale»33 Vezi Lev. 19:12.. 34Dar Eu vă spun să nu jurați deloc: nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu, 35nici pe pământ, pentru că este scăunașul35 Cu referire la scăunașul pe care un rege își odihnea picioarele, atunci când ședea pe tron (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1). pentru picioarele Lui, nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. 36Să nu juri nici pe capul tău, pentru că nu poți face nici măcar un fir de păr alb sau negru. 37Vorbirea voastră să fie «Da! Da!» și «Nu! Nu!»37 În sensul că, prin repetiție, afirmația este întărită fără a mai fi nevoie de jurământ.. Ce trece peste aceste cuvinte este de la cel rău.

Despre răzbunare

(Lc. 6:29-30)

38Ați auzit că s‑a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte»38 Vezi Ex. 21:24; Lev. 24:20; Deut. 19:21.. 39Dar Eu vă spun să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci aceluia care te lovește peste obrazul drept, întoarce‑i‑l și pe celălalt. 40Celui ce vrea să te dea în judecată și să‑ți ia cămașa40 Cămașă lungă de corp, care se purta pe sub haina propriu-zisă., lasă‑i și haina, 41iar dacă cineva te obligă41 Același termen grecesc este folosit și în 27:32. Soldații romani aveau dreptul să le ceară civililor să le transporte bagajele. să mergi cu el o milă41 Aproximativ 1500 m., mergi cu el două mile. 42Celui ce‑ți cere, dă‑i, iar pe cel ce vrea să împrumute de la tine, să nu‑l refuzi.

Iubirea dușmanilor

(Lc. 6:27-28, 32-36)

43Ați auzit că s‑a zis: «Să‑l iubești pe semenul tău43 Vezi Lev. 19:18., și să‑l urăști pe dușmanul tău.» 44Dar Eu vă spun: iubiți‑vă dușmanii, binecuvântați‑i pe cei ce vă blestemă, faceți‑le bine celor ce vă urăsc și rugați‑vă pentru cei ce vă asupresc și vă persecută, 45ca să fiți astfel fii ai Tatălui vostru Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui peste cei răi și peste cei buni, și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. 46Căci, dacă‑i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată aveți? Oare vameșii46 Localnici angajați de romani pentru a colecta taxele. Deoarece lucrau pentru romani și pentru că adesea pretindeau o taxă mai mare decât cea reală, vameșii erau urâți de oameni și considerați trădători. Ei erau paria societății, neavând dreptul să fie judecători, martori într‑un proces sau membri într‑o sinagogă [peste tot în carte]. nu fac la fel? 47Și dacă vă întâmpinați cu dragoste doar frații, ce lucru în plus faceți? Oare neamurile47 Sau: păgânii. nu fac la fel? 48Fiți deci desăvârșiți, așa cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.