La Parola è Vita

Matteo 24:1-51

Profezie di Gesù

1Mentre Gesù usciva dal tempio, i suoi discepoli gli si avvicinarono per fargli osservare le varie costruzioni del tempio.

2Ma egli disse loro: «Tutti questi edifici saranno rasi al suolo e non resterà neppure una pietra sullʼaltra!»

3Più tardi, mentre erano seduti sul Monte degli Ulivi, i discepoli gli chiesero: «Quando accadrà questo? E quali saranno gli avvenimenti che segneranno il tuo ritorno e la fine del mondo?» 4Gesù rispose:

«Non lasciatevi ingannare da nessuno!

5Perché molti verranno, dicendo di essere il Messia, e inganneranno tante persone. 6Quando sentite parlare di guerre, non abbiate paura, tutto ciò deve accadere, ma non sarà ancora la fine del mondo.

7Le nazioni e i regni della terra combatteranno gli uni contro gli altri, e ci saranno carestie e terremoti in molti paesi. 8Ma tutto questo sarà soltanto lʼinizio degli orrori che verranno.

9Allora sarete torturati e uccisi, e odiati da tutto il mondo, per causa mia. 10Allora molti di voi ricadranno nel peccato, si tradiranno lʼun lʼaltro e si odieranno a vicenda. 11Appariranno molti falsi profeti che inganneranno molta gente. 12Il male dilagherà ovunque e raffredderà lʼamore di molti.

13Ma quelli che resisteranno fino alla fine saranno salvati.

14E la Buona Notizia del Regno sarà predicata per tutto il mondo: tutti i popoli dovranno udirla. E allora, finalmente, verrà la fine.

15Quando vedrete la cosa orribile (di cui parla il profeta Daniele) posta in un luogo santo (chi legge cerchi di capire!), 16allora quelli che saranno in Giudea, fuggano sui monti; 17e chi sarà nella propria veranda non rientri neppure in casa a preparare i bagagli prima della fuga; 18chi sarà nei campi non torni a casa neppure per prendere i propri abiti.

19E guai alle donne incinte e a quelle che hanno figli piccoli in quei giorni! 20E pregate che la vostra fuga non avvenga dʼinverno, né di sabato. 21Perché in quei giorni ci sarà una tribolazione tale, come al mondo non si era mai vista prima, né si vedrà mai più.

22Infatti, se quei giorni non fossero abbreviati, tutta lʼumanità perirebbe. Ma saranno abbreviati per amore dei prescelti di Dio.

23Se allora qualcuno dice: “È arrivato il Cristo nel tal posto o nel tal altro”, o, “è apparso qui o là, o laggiù nel villaggio…” voi non fidatevi. 24Perché si faranno avanti falsi cristi e falsi profeti che compiranno miracoli così meravigliosi, tanto da ingannare, se fosse possibile, anche i prescelti da Dio. 25Ecco, vi ho avvisato.

26Perciò se qualcuno vi dice che Cristo è ritornato e si trova nel deserto, non preoccupatevi di andare a vedere. O, che si nasconde in un certo posto, non credeteci! 27Perché, come il lampo attraversa il cielo da Est ad Ovest, così sarà il mio arrivo, quando io, il Messia, ritornerò. 28E ovunque ci sono i cadaveri, là si radunano gli avvoltoi.

29Immediatamente dopo la tribolazione di quei giorni:

“il sole si oscurerà,

la luna diventerà nera,

le stelle cadranno dal cielo,

e le potenze dei cieli saranno sconvolte”.

30Allora, finalmente, apparirà nel cielo il segno del mio arrivo e tutti i popoli della terra piangeranno. E le nazioni del mondo mi vedranno arrivare sulle nuvole del cielo, con potenza e grande gloria. 31E manderò avanti i miei angeli col suono di una potente tromba, per radunare quelli che ho scelto da tutti i più lontani confini della terra e del cielo.

32Ora imparate la lezione dallʼalbero del fico. Quando i suoi rami diventano teneri e le foglie cominciano a spuntare, voi capite che lʼestate sta per arrivare. 33Allo stesso modo, quando vedrete che queste cose cominciano ad accadere, saprete che il mio ritorno è vicino, proprio alle porte. 34Allora, finalmente, questo periodo di grazia sarà giunto alla conclusione.

35Il cielo e la terra scompariranno, ma le mie parole rimarranno per sempre. 36Ma nessuno sa il giorno e lʼora in cui verrà la fine, neppure gli angeli. No, neppure il Figlio di Dio. Soltanto Dio Padre lo sa.

37-38Il mondo sarà negli agi. Ci saranno banchetti, feste, matrimoni, proprio come al tempo di Noè, prima del diluvio.

39Anche allora la gente non volle credere a ciò che stava per accadere, finché non venne il diluvio allʼimprovviso, e spazzò via tutti quanti. Così accadrà anche per il mio arrivo.

40Due uomini saranno insieme a lavorare nei campi: uno sarà preso e lʼaltro lasciato. 41Due donne torneranno dal mercato con le loro borse una sarà presa e lʼaltra lasciata.

42Siate quindi pronti, perché non sapete in che giorno tornerà il vostro Signore.

43Questo considerate: se un padrone di casa sapesse in quale ora viene il ladro, veglierebbe e non si lascerebbe scassinare la casa. 44Perciò anche voi state sempre pronti, perché il Figlio dellʼuomo verrà quando meno ve lo aspettate.

45Siete voi quei saggi e fedeli servi del Signore a cui è stato affidato il compito di badare alla mia casa e di nutrire i miei figli giorno per giorno? 46Siate benedetti, se al mio ritorno vi troverò che compite fedelmente il vostro lavoro! 47A voi miei fedeli affiderò tutti i miei beni.

48Ma se siete malvagi e dite in cuor vostro: “Il mio Signore non viene ancora”, 49e cominciate a maltrattare i vostri compagni, a straviziare e ad ubriacarvi, 50il vostro Signore arriverà, quando meno ve lo aspettate, 51vi punirà severamente e vi assegnerà la sorte che meritano gli ipocriti; là piangerete digrignando i denti».

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 24:1-51

Semne ale sfârșitului

(Mc. 13:1-20; Lc. 21:5-24)

1În timp ce Isus ieșea din Templu și pleca, ucenicii Lui s‑au apropiat de El ca să‑I arate clădirile Templului.

2Dar Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Vedeți voi toate acestea? Adevărat vă spun că nu va fi lăsată aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată2 Această predicție s‑a împlinit literalmente în anul 70 d.Cr., când romanii au cucerit Ierusalimul și au ars Templul..

3Apoi S‑a așezat pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii au venit la El, deoparte, și L‑au întrebat:

– Spune‑ne când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului?

4Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Vedeți să nu vă ducă în rătăcire cineva! 5Căci vor veni mulți în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Cristosul!“, și‑i vor duce în rătăcire pe mulți. 6Veți auzi de războaie și vești de războaie. Vedeți să nu vă neliniștiți, căci acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. 7Un neam se va ridica împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății. Și vor fi foamete, molime și cutremure în diverse locuri. 8Dar toate acestea vor fi doar începutul durerilor nașterii.

9Atunci vă vor da să fiți chinuiți, vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile din cauza Numelui Meu. 10Atunci mulți se vor poticni, se vor trăda unii pe alții și se vor urî unii pe alții. 11Se vor ridica mulți profeți falși și‑i vor duce în rătăcire pe mulți. 12Și din cauza înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mulți se va răci. 13Dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit. 14Această Evanghelie a Împărăției va fi proclamată întregii omeniri, ca o mărturie pentru toate neamurile. Și atunci va veni sfârșitul.

15De aceea, când veți vedea „urâciunea pustiirii“15 Vezi Dan. 9:27; 11:31; 12:11., despre care a vorbit profetul Daniel, stând în locul sfânt, – cel ce citește, să înțeleagă! –, 16atunci cei din Iudeea să fugă în munți! 17Cel ce va fi pe acoperișul casei, să nu coboare să‑și ia lucrurile din casă, 18iar cel ce va fi la câmp, să nu se întoarcă să‑și ia haina. 19Vai de cele ce vor fi însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! 20Rugați‑vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într‑o zi de Sabat. 21Căci atunci va fi un necaz așa de mare, cum n‑a mai fost de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi! 22Și dacă numărul acelor zile n‑ar fi scurtat, niciun om n‑ar scăpa. Dar, de dragul celor aleși, numărul acelor zile va fi scurtat.

Isus vorbește despre revenirea Sa

(Mc. 13:21-31; Lc. 17:23-37; 21:25-33)

23Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Aici este!“, să nu‑l credeți! 24Căci se vor ridica cristoși falși și profeți falși și vor face semne mari și minuni, pentru a‑i duce în rătăcire, dacă este posibil, chiar și pe cei aleși. 25Iată că v‑am spus mai dinainte! 26Așadar, dacă vă vor spune: „Iată, este în pustie!“, să nu vă duceți; sau: „Iată‑L în odăițe26 Vezi nota de la 6:6.!“, să nu credeți! 27Căci așa cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, tot așa va fi venirea Fiului Omului. 28Oriunde va fi cadavrul, acolo se vor aduna și vulturii.

29Imediat după necazul acelor zile,

„soarele se va întuneca,

luna nu‑și va mai da lumina,

stelele vor cădea din cer

și puterile cerurilor vor fi clătinate.“29 Vezi Is. 13:10; 34:4; Ioel 2:10.

30Și atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului. Atunci toate semințiile pământului se vor jeli și‑L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului30 Vezi Dan. 7:13. cu putere și mare slavă. 31El Își va trimite îngerii cu trâmbița cea răsunătoare31 Lit.: mare., iar ei îi vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

32Învățați de la smochin pilda lui: când mlădița lui devine deja fragedă și dă frunze, știți că vara este aproape. 33Tot așa și voi, când vedeți toate aceste lucruri, să știți că El33 Sau: el, adică sfârșitul. este aproape, este chiar la uși. 34Adevărat vă spun că nu va trece această generație până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. 35Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nicidecum nu vor trece!

Îndemn la veghere

(Mc. 13:32-37; Lc. 21:34-36; 17:26-27, 34-35; 12:39-46)

36Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni, nici îngerii cerurilor, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37Fiindcă așa cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și la venirea Fiului Omului. 38Căci, așa cum era în zilele de dinaintea potopului, când oamenii mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă, 39și nu au știut nimic până când nu a venit potopul și i‑a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului Omului. 40Atunci, doi bărbați vor fi la câmp – unul va fi luat, iar altul va fi lăsat. 41Două femei vor măcina la moară – una va fi luată, iar alta va fi lăsată.

42Vegheați deci, pentru că nu știți în ce zi vine Domnul vostru! 43Să știți lucrul acesta: dacă stăpânul casei ar ști în ce strajă din noapte vine hoțul, ar veghea și n‑ar lăsa să i se spargă casa. 44De aceea, fiți pregătiți și voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.

Robul credincios și înțelept

45Cine este deci robul credincios și înțelept, pe care stăpânul l‑a pus responsabil peste ceilalți robi ai săi, ca să le dea hrana la timp? 46Fericit este robul acela, pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! 47Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale! 48Dar, dacă robul acela rău zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie!“ 49și începe să‑i bată pe confrații lui și să mănânce și să bea cu bețivii, 50stăpânul acelui rob va veni într‑o zi în care el nu se așteaptă și la o oră pe care n‑o știe. 51El îl va tăia în două51 Posibil o hiperbolă care transmite ideea de pedeapsă foarte aspră. și‑i va hotărî partea la un loc cu ipocriții. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!