La Parola è Vita

Matteo 19:1-30

1Quando Gesù ebbe finito di parlare, lasciò la Galilea e ritornò in Giudea oltre il fiume Giordano. 2Unʼenorme folla lo seguiva, ed egli guariva tutti i malati.

Una trappola per Gesù

3Alcuni Farisei vennero ad interrogarlo, cercando dʼingannarlo e fargli dire qualcosa che avrebbe potuto comprometterlo.

«Tu permetti il divorzio?» gli chiesero.

4«Non leggete le Scritture?» rispose Gesù. «Cʼè scritto che fin dal principio Dio creò lʼuomo e la donna, 5-6e che lʼuomo avrebbe dovuto lasciar padre e madre per essere per sempre unito a sua moglie. E così lʼuomo e la donna diventeranno una cosa sola, non più due, ma un unico essere. Perciò nessun uomo può separare ciò che Dio ha unito». 7Gli altri insistettero: «Allora come mai Mosè disse che un uomo può divorziare da sua moglie, consegnandole semplicemente un atto di ripudio?»

8Gesù rispose: «Perché Mosè conosceva i vostri cuori duri e malvagi; ma non era così che Dio aveva inteso da principio. 9E vi dico questo: chiunque divorzia da sua moglie, salvo che per relazioni sessuali illecite, e ne sposa unʼaltra, commette adulterio».

10Allora i discepoli di Gesù commentarono: «Se le cose stanno così, è meglio non sposarsi!» Gesù rispose:

11«Non tutti possono accettare una condizione del genere. Soltanto quelli aiutati da Dio. 12Alcuni sono impotenti dalla nascita e quindi non possono sposarsi, altri sono diventati impotenti, perché gli uomini li hanno ridotti così; altri ancora, invece, rinunciano al matrimonio per amore del Regno dei Cieli. Chi è capace di farlo, lo faccia!»

13Furono portati a Gesù dei bambini piccoli, perché ponesse le mani su di loro e pregasse. Ma i discepoli sgridavano quelli che li portavano.

14Gesù invece disse: «Lasciate che i bimbi vengano a me, non impediteglielo! Perché di costoro è il Regno dei Cieli». 15E, prima di andarsene, pose le mani sulle loro testoline e li benedì.

Il ricco rinuncia

16Un tale venne da Gesù e gli chiese: «Signore, che cosa devo fare di buono per avere la vita eterna?» Ma Gesù gli disse: 17«Parli di bontà? Ce nʼè uno solo, sai, che è veramente buono: Dio. Ma, per rispondere alla tua domanda, ti dico che entrerai nella vita se obbedirai ai comandamenti».

18«Quali?» chiese lʼuomo.

E Gesù rispose:

«Non uccidere,

non commettere adulterio,

non rubare,

non dire il falso contro nessuno,

19onora tuo padre e tua madre,

e ama il tuo prossimo come te stesso!»

20«Li ho sempre rispettati tutti questi comandamenti», replicò il giovane. «Che cosa devo fare ancora?»

21Gesù gli rispose: «Se vuoi essere perfetto, vai a vendere tutto ciò che possiedi e dai il denaro ai poveri; ne riceverai un tesoro in cielo. Poi vieni e seguimi».

22Ma quando il giovane udì queste parole, se ne andò via tristemente, perché era molto ricco.

23Allora Gesù disse ai suoi discepoli: «È quasi impossibile per un ricco entrare nel Regno dei Cieli.

24Anzi, vi assicuro che è più facile per un cammello passare per la cruna di un ago, che per un ricco entrare nel Regno dei Cieli!»

25Queste parole confusero i discepoli. «Allora chi mai può essere salvato?» gli chiesero.

26Gesù li guardò fisso, poi disse: «Umanamente parlando, nessuno. Ma per Dio, ogni cosa è possibile».

27Allora Pietro gli chiese: «E noi? Che cosa guadagneremo noi, che abbiamo lasciato tutto per seguirti?»

28Gesù rispose: «Quando io, il Figlio dellʼUomo, siederò sul mio trono glorioso nel Regno, voi miei discepoli siederete su dodici troni per giudicare le dodici tribù dʼIsraele. 29E chiunque rinuncia alla sua casa, o ai fratelli, o alle sorelle, o al padre, o alla madre, o alla moglie, o ai figli o alle proprietà per seguirmi, ne riceverà cento volte di più ed avrà la vita eterna. 30Ma molti che sono i primi ora, saranno gli ultimi poi; ed alcuni che sono gli ultimi ora, saranno i primi poi».

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 19:1-30

Despre divorț

(Mc. 10:1-12; Lc. 16:18)

1După ce a terminat de spus aceste cuvinte, Isus a plecat din Galileea și a venit în hotarele Iudeei, dincolo de Iordan. 2L‑au urmat mulțimi mari de oameni și acolo El i‑a vindecat pe cei bolnavi.

3Niște farisei au venit la El ca să‑L pună la încercare și au zis:

– Îi este îngăduit unui bărbat să divorțeze de soția lui din orice motiv?

4Isus, răspunzând, a zis:

– Oare n‑ați citit că, de la început, Creatorul „i‑a făcut bărbat și femeie“4 Vezi Gen. 1:27.? 5Și apoi a zis: „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar cei doi vor fi un singur trup.“5 Vezi Gen. 2:24. 6Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ceea ce Dumnezeu a unit6 Verbul grecesc înseamnă și a pune la același jug. Ceea ce Dumnezeu a înjugat împreună, omul nu are voie să separe. omul să nu despartă!

7Ei I‑au zis:

– Atunci de ce a poruncit Moise ca soțul să‑i dea soției o scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea7 O aluzie la Deut. 24:1.?

8Isus a zis:

– Din cauza inimilor voastre împietrite v‑a dat voie Moise să divorțați de soțiile voastre, însă la început nu a fost așa. 9Dar Eu vă spun că oricine divorțează de soția lui, în afară de caz de curvie9 Termenul grecesc se referă la toate perversiunile sexuale în mod generic și presupune o decădere morală gravă. Vezi și contextul din cap. 5., și se căsătorește cu alta, comite adulter.

10Ucenicii I‑au zis:

– Dacă acesta este motivul10 Gr.: aitia, același termen grecesc folosit în v. 3. În vremea aceea existau două interpretări rabinice ale textului din Deut. 24:1. Una aparținea Școlii lui Șamai și punea accentul pe termenul rușinos din sintagma ceva rușinos, identificându‑l cu adulterul: singurul motiv pentru divorț era adulterul. Cealaltă interpretare aparținea Școlii lui Hillel și punea accentul pe termenul ceva (sau motiv; ebr.: dabar) din aceeași sintagmă, susținând că soțul poate să divorțeze de soția sa din orice motiv. Din câte se pare, ucenicii, în urma răspunsului lui Cristos, consideră că motivul (aitia) despre care vorbeau rabinii este așezat acum de către Isus la un standard prea înalt pentru un bărbat. bărbatului față de soție, nu este de folos să te căsătorești!

11Dar El le‑a zis:

– Nu toți primesc cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le‑a fost dat. 12Căci există eunuci care s‑au născut așa din pântecul mamei lor, există eunuci care au fost făcuți eunuci de către oameni și există eunuci care s‑au făcut ei înșiși eunuci12 Sau: au ales să nu se căsătorească. de dragul Împărăției Cerurilor. Cel ce poate să primească cuvântul acesta, să‑l primească!

Isus și copilașii

(Mc. 10:13-16; Lc. 18:15-17)

13Atunci au fost aduși la El niște copilași, ca să‑Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei, dar ucenicii i‑au mustrat. 14Isus însă le‑a zis: „Lăsați copilașii și nu‑i opriți să vină la Mine, pentru că Împărăția Cerurilor este a celor ca ei!“ 15Apoi Și‑a pus mâinile peste ei și a plecat de acolo.

Isus și tânărul bogat

(Mc. 10:17-31; Lc. 18:18-30)

16Și iată că un om, apropiindu‑se de Isus, a zis:

– Învățătorule, ce lucru bun să fac, ca să am viață veșnică?

17Isus i‑a zis:

– De ce Mă întrebi despre „ce lucru bun“? Unul e Cel Ce este bun. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile!

18El i‑a zis:

– Care?

Isus a zis:

– „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, 19„Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta“18-19 Vezi Ex. 20:12-16; Deut. 5:16-20. și „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“19 Vezi Lev. 19:18..

20Tânărul I‑a spus:

– Pe toate acestea le‑am păzit. Ce‑mi mai lipsește?

21Isus i‑a spus:

– Dacă vrei să fii desăvârșit, du‑te, vinde‑ți averile și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează‑Mă!

22Când a auzit cuvintele acestea, tânărul a plecat întristat, pentru că avea multe averi.

23Isus le‑a zis ucenicilor Săi:

– Adevărat vă spun, cu greu va intra cel bogat în Împărăția Cerurilor! 24Din nou vă spun, este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!

25Când au auzit lucrul acesta, ucenicii au rămas foarte uimiți și au zis:

– Atunci cine poate fi mântuit?

26Uitându‑Se la ei, Isus le‑a zis:

– Lucrul acesta este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

27Atunci Petru, răspunzând, I‑a zis:

– Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat. Noi ce vom avea?

28Isus le‑a zis:

– Adevărat vă spun că la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul slavei Sale, voi, cei care M‑ați urmat, veți sta, de asemenea, pe douăsprezece tronuri și le veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

29Și oricine își lasă case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau soție sau copii sau ogoare de dragul Numelui Meu, va primi de o sută de ori mai mult și va moșteni viața veșnică. 30Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.