La Parola è Vita

Matteo 17:1-27

Gesù nella sua gloria

1Sei giorni dopo, Gesù prese con sé Pietro, Giacomo e suo fratello Giovanni, e li condusse sulla cima di un alto monte in un posto isolato. 2Davanti ai loro occhi, lʼaspetto di Gesù cambiò. Il suo viso risplendeva come il sole, mentre i suoi abiti diventavano di un bianco abbagliante.

3Improvvisamente apparvero Mosè ed Elia, che stavano parlando con Gesù. 4Allora Pietro disse: «Signore è meraviglioso stare qui! Se vuoi farò tre tende, una per te, una per Mosè ed una per Elia!»

5Ma, mentre stava ancora parlando, una nube luminosa li coprì ed una voce dalla nuvola disse: «Questo è il mio amato Figlio, nel quale mi sono immensamente compiaciuto. Ascoltatelo!» 6A queste parole i discepoli caddero con la faccia a terra, terribilmente spaventati; 7ma Gesù si avvicinò, li toccò e disse: «Alzatevi. Non abbiate paura!»

8E quando alzarono gli occhi, videro che con loro cʼera solo Gesù.

9Mentre scendevano dal monte, egli ordinò loro di non raccontare a nessuno ciò che avevano visto, finché non fosse risorto.

10Poi i discepoli chiesero a Gesù: «Perché i capi giudei dicono che Elia deve ritornare prima che venga il Messia?» 11Gesù rispose: «Hanno ragione. Elia deve venire per rimettere ogni cosa in ordine. 12Per la verità, Elia è già venuto, ma non lʼhanno riconosciuto, anzi, è stato maltrattato da molti. Ed anchʼio, il Messia, dovrò soffrire per loro mano».

13I discepoli allora capirono che stava parlando di Giovanni Battista.

Gesù sulla terra

14Quando arrivarono in mezzo alla folla che li aspettava, un uomo si avvicinò, sʼinginocchiò davanti a Gesù e disse: 15«Signore, abbi pietà di mio figlio! È un malato mentale e soffre molto, perché quando ha una crisi spesso cade nel fuoco o nellʼacqua.

16Lʼho portato ai tuoi discepoli, ma non sono riusciti a guarirlo».

17Allora Gesù rispose: «Gente malvagia e senza fede! Fino a quanto resterò con voi? Per quanto ancora dovrò sopportarvi? Portatemi qui il ragazzo». 18Poi rimproverò il demonio che era nel ragazzo e quello lo lasciò. Da quel momento il ragazzo stette bene.

19Più tardi, i discepoli chiesero in privato a Gesù: «Perché non siamo riusciti a cacciare quel demonio?»

20«Per la vostra poca fede», spiegò loro Gesù. «Basterebbe una fede piccola come un granellino di senape, e potreste dire a questa montagna “Spostati!” E si sposterebbe. Niente sarebbe impossibile. 21Ma questo tipo di demonio non si può scacciare, se non con la preghiera e il digiuno».

22-23Un giorno, mentre erano ancora in Galilea, Gesù disse loro: «Sto per essere tradito e consegnato a quelli che vogliono uccidermi, ma il terzo giorno dopo la mia morte risusciterò». A queste parole i discepoli si rattristarono.

24Quando giunsero a Cafarnao, lʼesattore delle tasse del tempio sʼavvicinò a Pietro e gli chiese: «Non paga le tasse il vostro padrone?»

25«Certo che le paga!» rispose Pietro. Poi entrò in casa per riferire a Gesù lʼaccaduto, ma prima che avesse tempo di parlare, Gesù gli chiese:

«Che ne pensi Simone? Da chi devono esigere le tasse i re: dai sudditi o dagli stranieri vinti in guerra?»

26-27«Dagli stranieri», rispose Pietro. «Bene», continuò Gesù, «allora i sudditi ne sono esenti! Nonostante ciò, non dobbiamo urtare le autorità, perciò vai sulla spiaggia e getta lʼamo. Apri la bocca al primo pesce che prenderai, vi troverai dentro una moneta sufficiente a pagare le tasse per me e per te. Prendila e pagale».

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 17:1-27

Schimbarea la față

(Mc. 9:2-13; Lc. 9:28-36)

1După șase zile, Isus i‑a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele acestuia, și i‑a dus deoparte, pe un munte înalt. 2Acolo I s‑a schimbat înfățișarea înaintea lor. Fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit strălucitoare ca lumina. 3Și iată că li s‑au arătat Moise și Ilie, stând de vorbă cu El.

4Petru I‑a zis4 Lit.: Petru, răspunzând, I‑a zis. lui Isus:

– Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, voi face aici trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.

5În timp ce vorbea el, iată că un nor strălucitor i‑a acoperit. Și iată că un glas din nor a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care‑Mi găsesc plăcerea! De El să ascultați!5 Vezi Deut. 18:15.

6Când au auzit glasul, ucenicii s‑au aruncat cu fața la pământ și s‑au înspăimântat foarte tare.

7Dar Isus S‑a apropiat și i‑a atins, zicând:

– Ridicați‑vă și nu vă temeți!

8Când și‑au ridicat privirea, n‑au mai văzut pe nimeni în afară de Isus singur.

9În timp ce coborau de pe munte, Isus le‑a poruncit, zicând:

– Să nu spuneți nimănui despre această viziune, până când nu va fi înviat Fiul Omului dintre cei morți.

10Ucenicii L‑au întrebat, zicând:

– Atunci de ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?

11Isus, răspunzând, a zis:

– Într-adevăr, Ilie vine și va reașeza toate lucrurile. 12Dar Eu vă spun că Ilie a venit deja, însă ei nu l‑au recunoscut, ci au făcut cu el tot ce‑au vrut. Tot așa urmează să sufere și Fiul Omului din cauza lor.

13Atunci ucenicii au înțeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

Vindecarea unui băiat demonizat

(Mc. 9:14-29; Lc. 9:37-43)

14Când au ajuns la mulțime, un om s‑a apropiat de El, a îngenuncheat înaintea Lui 15și I‑a zis:

– Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic15 Vezi nota de la 4:24. și suferă cumplit! Cade adesea în foc și adesea în apă! 16L‑am adus la ucenicii Tăi, dar n‑au putut să‑l vindece.

17Isus, răspunzând, a zis:

– O, generație necredincioasă și pervertită! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai îngădui? Aduceți‑l aici la Mine!

18Isus a mustrat demonul, iar acesta a ieșit din el. Și băiatul a fost vindecat chiar în ceasul acela.

19Atunci ucenicii s‑au dus deoparte la Isus și au zis:

– Noi de ce n‑am putut să‑l alungăm?

20El le‑a răspuns:

– Din cauza puținei voastre credințe. Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință ca un bob de muștar20 Sămânța de muștar este folosită ca metaforă a micimii și a lucrului neînsemnat atât în evanghelii (Matei, Marcu și Luca), cât și în scrierile rabinice. În cazul de față, accentul nu cade pe mărimea credinței, ci pe prezența ei și pe capacitatea ei de a lucra., ați zice acestui munte: „Mută‑te de aici, acolo!“, iar el s‑ar muta. Nimic nu v‑ar fi imposibil! 21Dar acest fel de demoni nu ies afară decât prin rugăciune și post.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

(Mc. 9:30-32; Lc. 9:43-45)

22În timp ce erau adunați în Galileea, Isus le‑a zis: „Fiul Omului urmează să fie predat22 Verbul poate însemna și a trăda. Totuși, sensul literal este a preda. în mâinile oamenilor. 23Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va fi înviat.“ Ei s‑au întristat foarte tare.

Taxa pentru Templu

24Când au ajuns în Capernaum, au venit la Petru cei ce încasau cele două drahme24 Gr.: didrachma, echivalentul a jumătate de șechel sau a 2 denari, echivalentul plății pentru 2 zile de muncă; taxa anuală, cerută fiecărui bărbat de peste 20 ani (vezi Ex. 30:13; 2 Cron. 24:9; Neem. 10:32). În regiune, în perioada NT, circulau trei tipuri de monede: cele imperiale (după standard roman), cele provinciale (după standard grecesc) și cele locale (șechelul). pentru Templu și l‑au întrebat:

– Învățătorul vostru nu plătește cele două drahme pentru Templu?

25El le‑a răspuns:

– Ba da.

Când Petru a intrat în casă, Isus i‑a luat‑o înainte, zicând:

– Ce crezi, Simone? De la cine strâng regii pământului tributuri sau taxe? De la fiii lor sau de la străini?

26Petru I‑a răspuns:

– De la străini.

Isus i‑a zis:

– Așadar, fiii sunt liberi. 27Totuși, ca să nu‑i facem să se poticnească, du‑te la mare, aruncă undița și trage afară primul pește care va veni. Când îi vei deschide gura, vei găsi un stater27 Monedă din argint valorând o tetradrahmă (2 didrahme).. Ia‑l și dă‑li‑l lor pentru Mine și pentru tine.