La Parola è Vita

Matteo 16:1-28

«Vogliamo un miracolo»

1Un giorno i Farisei e i Sadducei vennero per verificare ciò che Gesù sosteneva, cioè di essere il Messia, chiedendogli di mostrar loro un segno dal cielo.

2-3Gesù rispose: «Voi siete in grado di prevedere il tempo dal cielo. Il cielo rosso stasera indica che domani il tempo sarà buono; se invece è rosso di mattina vuol dire che sarà brutto tempo per tutto il giorno. Ebbene, sapete interpretare lʼaspetto del cielo, eppure non siete capaci di capire i segni ben comprensibili dei tempi! 4Questo popolo malvagio e incredulo mi sta chiedendo un segno straordinario nel cielo, ma non gli sarà dato nessun altro segno, eccetto il segno di Giona!» E Gesù si allontanò da loro.

5Giunti al di là del lago, i discepoli si accorsero di aver dimenticato di portare del cibo.

6«Fate attenzione!» li mise in guardia Gesù, «diffidate del lievito dei Farisei e dei Sadducei!»

7I discepoli pensavano che stesse riferendosi al fatto che avevano dimenticato di portare il pane.

8Gesù sapeva ciò che stavano pensando e disse loro: «Uomini di poca fede! Perché vi preoccupate tanto di non aver cibo? 9Ma non capirete mai?! Non vi ricordate più delle cinquemila persone che ho sfamato con cinque pani e dei canestri che ne avanzarono? 10Avete dimenticato le altre quattromila persone che ho sfamato con sette pani e tutto ciò che ne avanzò? 11Come avete potuto pensare che stessi parlando di cibo? Ma ripeto: diffidate del lievito dei Farisei e dei Sadducei!»

12Soltanto allora capirono che per «lievito» Gesù intendeva glʼinsegnamenti sbagliati dei Farisei e dei Sadducei.

«Chi pensi che io sia?»

13Quando Gesù arrivò nel territorio di Cesarea di Filippo, chiese ai suoi discepoli: «Chi dicono che io sia?»

14«Beh», risposero, «certi dicono che sei Giovanni Battista, altri Elia, altri ancora Geremia o qualcun altro dei profeti».

15Allora Gesù chiese loro: «E voi, chi pensate che io sia?»

16Rispose Simon Pietro: «Tu sei il Cristo, il Messia, il Figlio del Dio vivente!»

17Allora Gesù gli disse: «Dio ti ha benedetto, Simone, figlio di Giona, perché non hai scoperto questa verità con forze umane, ma è stato mio Padre che è in cielo a rivelartela. 18Tu sei Pietro e su questa pietra costruirò la mia Chiesa; e tutte le potenze dellʼinferno non potranno vincerla mai. 19Io ti darò le chiavi del Regno dei Cieli; qualsiasi porta chiuderai in terra, sarà chiusa anche in cielo e qualsiasi porta aprirai in terra, sarà aperta in cielo!»

20Poi Gesù proibì ai discepoli di dire ad altri che era lui il Messia.

21Da allora in poi Gesù cominciò a spiegare ai discepoli che sarebbe andato a Gerusalemme, informandoli di ciò che gli sarebbe accaduto in quella città: che avrebbe sofferto nelle mani dei capi giudei, che sarebbe stato ucciso e tre giorni dopo sarebbe resuscitato di nuovo.

22Ma Pietro lo prese in disparte per protestare: «Voglia il cielo, Signore», gli disse, «che questo non ti capiti mai!»

23Ma Gesù si voltò verso di lui e disse: «Vattene da me, Satana! Per me tu sei un ostacolo, perché stai ragionando da un punto di vista umano, non da quello di Dio!»

24Poi Gesù disse ai suoi discepoli: «Se qualcuno vuole seguirmi, smetta di pensare a se stesso, prenda la sua croce e mi segua. 25Perché chi pensa a salvare la propria vita, la perderà; chi invece è pronto a dare la sua vita per me, la ritroverà.

26Che vantaggio ne avrete, se guadagnate tutto il mondo e perdete la vita eterna? Che cosa può essere paragonato al valore della vita eterna? 27Perché io, il Figlio dellʼUomo, verrò con i miei angeli nella gloria di mio Padre e giudicherò ogni persona, secondo le sue azioni. 28E alcuni di voi, qui presenti in questo momento, non moriranno finché non mi avranno visto venire nel mio Regno».

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 16:1-28

Fariseii și saducheii cer un semn

(Mt. 12:38-39; Mc. 8:11-13; Lc. 12:54-56)

1Apropiindu‑se de El ca să‑L pună la încercare, fariseii și saducheii I‑au cerut să le arate un semn din cer1 Vezi nota de la 12:38..

2Dar Isus, răspunzând, le‑a zis: „Când se înserează, voi spuneți: «Va fi vreme frumoasă, pentru că cerul este roșu învăpăiat.» 3Iar dimineața, spuneți: «Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roșu întunecat.» Fața cerului știți s‑o pricepeți, dar semnele vremurilor nu le puteți pricepe? 4O generație rea și adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul lui Iona“4 Vezi 12:39-41.. Apoi i‑a lăsat și a plecat.

Drojdia fariseilor și a saducheilor

(Mc. 8:14-21)

5Când ucenicii au ajuns de cealaltă parte a mării, și‑au dat seama că au uitat să ia pâini. 6Isus le‑a zis: „Aveți grijă și păziți‑vă de drojdia fariseilor și a saducheilor!“

7Ei vorbeau între ei7 Sau: Ei se gândeau în sinea lor., zicând: „Ne spune așa pentru că n‑am luat pâini.“

8Cunoscând aceasta, Isus le‑a zis: „Puțin credincioșilor! De ce vorbiți între voi8 Sau: De ce vă gândiți în sinea voastră. că n‑aveți pâini? 9Tot nu înțelegeți? Nici nu vă mai aduceți aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni și câte coșnițe ați strâns? 10Nici de cele șapte pâini pentru cei patru mii de bărbați și câte coșuri ați strâns? 11Cum de nu înțelegeți că nu despre pâini v‑am vorbit?! Ci v‑am spus să vă păziți de drojdia fariseilor și a saducheilor!“ 12Abia atunci au înțeles ucenicii că El nu le zisese să se păzească de drojdia pentru pâine, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.

Mărturisirea de credință a lui Petru

(Mc. 8:27-30; Lc. 9:18-21)

13Isus a venit în părțile Cezareei lui Filip13 Cetatea a fost întemeiată de tetrarhul Filip (care a domnit între anii 4–34 d.Cr.), fiul lui Irod cel Mare, fiind situată la izvoarele Iordanului (vezi Flavius Josephus, Antichități, XVIII, 2.1). A nu se confunda cu portul mediteranean Cezareea Maritima. și i‑a întrebat pe ucenicii Săi, zicând:

– Cine zic oamenii că este Fiul Omului?

14Ei au zis:

– Unii zic că este Ioan Botezătorul, alții zic că este Ilie, iar alții spun despre El că este Ieremia sau unul dintre profeți.

15El le‑a zis:

– Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?

16Simon Petru, răspunzând, a zis:

– Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului cel Viu!

17Isus, răspunzând, i‑a zis:

– Fericit ești tu, Simone, fiul lui Iona17 Sau, cf. In. 1:42; 21:15-17: Simone, fiul lui Ioan, variantă bine atestată de mss în evanghelia lui Ioan., pentru că nu carnea și sângele ți‑au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu Care este în ceruri. 18Iar Eu îți spun că tu ești Petru18 Domnul Isus generează un joc de cuvinte între piatră (gr.: petros – Petru) și stâncă (gr.: petra), în ideea că Biserica nu va fi zidită pe o piatră (gr.: petros), ci pe o stâncă (gr.: petra), adică pe afirmația lui Petru, care dovedește credința în Cristos. și pe această stâncă Îmi voi zidi Biserica18 Acest cuvânt apare în evanghelii doar în versetul de față și în 18:17. Termenul, întrebuințat în LXX cu privire la adunarea lui Israel, era folosit în perioada NT pentru a desemna o adunare formată din cetățenii liberi, cu drept de vot, ai unei așezări. În cazul de față Biserica apare ca o instituție, spre deosebire de 18:17, unde apare ca o adunare locală., iar porțile Locuinței Morților18 Gr.: Hades n‑o vor birui. 19Îți voi da cheile Împărăției Cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.19 Sau: orice vei opri pe pământ va fi oprit în ceruri, iar orice vei permite pe pământ va fi permis în ceruri.

20Atunci le‑a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că El este Cristosul.

Isus vorbește despre moartea și învierea Sa

(Mc. 8:31-33; Lc. 9:22)

21De atunci încolo, Isus a început să le arate ucenicilor că El trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe din partea bătrânilor21 Probabil membri laici ai Sinedriului (vezi nota de la 5:22), capi ai celor mai importante familii evreiești [peste tot în carte]., a conducătorilor preoților și a cărturarilor, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.

22Petru însă L‑a luat deoparte și a început să‑L mustre, zicând:

– Dumnezeu să aibă milă de Tine, Doamne! Să nu cumva să Ți se întâmple așa ceva!

23Dar Isus S‑a întors și i‑a zis lui Petru:

– Pleacă! Înapoia Mea, Satan23 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând vrăjmaș sau acuzator.! Tu ești un prilej de poticnire23 Vezi nota de la 13:41. pentru Mine, căci nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.

Prețul uceniciei

(Mc. 8:34–9:1; Lc. 9:23-27)

24Atunci Isus le‑a zis ucenicilor Săi:

– Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să Mă urmeze. 25Căci oricine vrea să‑și salveze viața o va pierde, dar cel ce‑și pierde viața de dragul Meu, o va găsi. 26Într-adevăr, la ce i‑ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și‑ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? 27Căci Fiul Omului urmează să vină în slava Tatălui Său împreună cu îngerii Lui și atunci El va răsplăti fiecăruia după lucrarea lui. 28Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta nicidecum moartea înainte de a‑L vedea pe Fiul Omului venind în Împărăția Sa.28 Posibil ca această predicție să se refere la episodul „schimbării la față“ (vezi 17:2 și 2 Pet. 1:16) sau la episodul „coborârii Duhului Sfânt“, din F.A. 2.