Apocalipsa 18:17-24, Apocalipsa 19:1-10 NTLR

Apocalipsa 18:17-24

O bogăție atât de mare a fost distrusă într‑un singur ceas!»

Orice căpitan de corabie, toți cei ce călătoresc pe mare, marinarii și cei care lucrează pe mare stăteau departe și, văzând fumul arderii ei, strigau, zicând: «Care cetate a mai fost asemenea cetății celei mari?» Și își aruncau țărână pe capete și strigau, plângând și jelindu‑se:

«Vai, vai, cetatea cea mare,

din prosperitatea căreia

s‑au îmbogățit toți cei ce aveau corăbii pe mare!

Într‑un ceas a fost pustiită!»

«Bucură‑te de ea, cerule!

Bucurați‑vă și voi, sfinților, apostolilor și profeților,

pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei,

în favoarea voastră!»“

Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, și a aruncat‑o în mare, zicând:

„Cu o asemenea izbitură

va fi aruncat Babilonul, marea cetate,

încât niciodată nu va mai fi găsit!

Iar sunetul kitharozilor, al muzicienilor,

al cântăreților la fluier și al trompetiștilor

nu se va mai auzi niciodată în tine!

Niciun meseriaș de nicio meserie,

nu se va mai găsi vreodată în tine;

sunetul morii

nu se va mai auzi niciodată în tine;

lumina candelei

nu va mai străluci niciodată în tine;

glasul mirelui și al miresei

nu se vor mai auzi niciodată în tine –

pentru că negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului,

pentru că prin vrăjitoria ta au fost duse în rătăcire toate neamurile.

În ea s‑a găsit sângele profeților, al sfinților

și al tuturor celor ce au fost uciși pe pământ!“

Read More of Apocalipsa 18

Apocalipsa 19:1-10

Aleluia!

După toate acestea, am auzit în cer ceva ca un glas puternic al unei mari mulțimi, zicând:

„Aleluia!1 Cuvânt împrumutat din ebraică. Acesta înseamnă: Lăudați‑L pe Domnul! [peste tot în capitol].

Mântuirea, slava și puterea sunt ale Dumnezeului nostru,

pentru că judecățile Lui sunt adevărate și drepte:

El a judecat‑o pe marea prostituată

care a pervertit lumea prin curvia ei!

A răzbunat sângele robilor Săi, vărsat de mâna ei!“

Au spus a doua oară:

„Aleluia!

Fumul ei se va ridica în vecii vecilor!“

Cei douăzeci și patru de bătrâni și cele patru ființe vii s‑au aruncat la pământ și I s‑au închinat lui Dumnezeu, Care stă pe tron, zicând:

„Amin! Aleluia!“

Și de la tron a ieșit un glas, zicând:

„Lăudați‑L pe Dumnezeul nostru,

toți robii Lui

și cei ce vă temeți de El,

mici și mari!“

Și am auzit ceva ca un glas al unei mari mulțimi, ca un vuiet de ape multe și ca un sunet de tunete puternice, zicând:

„Aleluia!

Pentru că Domnul Dumnezeul nostru,

Cel Atotputernic, împărățește!

Să ne bucurăm, să ne veselim

și să‑I dăm slavă,

pentru că nunta Mielului a sosit,

iar mireasa Lui s‑a pregătit7 Metafora căsătoriei, ca imagine a relației dintre Dumnezeu și poporul Său, este întâlnită atât în VT, cât și în NT (vezi Is. 54:5-7; Os. 2:19; Mt. 22:2-14; Ef. 5:31-32)..

I s‑a dat să se îmbrace

în in fin, strălucitor și curat.“

Căci inul fin reprezintă faptele drepte ale sfinților.

Apoi mi‑a zis: „Scrie! Fericiți sunt cei chemați la Cina nunții Mielului!“ Mi‑a mai zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.“ M‑am aruncat la picioarele lui, ca să mă închin lui, dar el mi‑a zis: „Vezi să nu faci așa ceva! Eu sunt rob împreună cu tine și cu frații tăi, care țin mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină‑te! Căci mărturia lui Isus este duhul profeției10 Sau: Duhul profeției; vezi In. 15:26, unde Duhul lui Dumnezeu este Cel Care mărturisește despre Isus. De asemenea, tot Duhul lui Dumnezeu este Cel Care îi inspiră pe profeți (vezi Zah. 7:12; F.A. 1:2; 4:25; Ef. 3:5)..“

Read More of Apocalipsa 19