Psalmii 88:9-18
Mi se ostenesc ochii din cauza suferinței.
Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi;
îmi întind mâinile spre Tine.
Faci Tu oare minuni pentru cei morți?
Oare se ridică umbrele să‑Ți mulțumească? Selah
Oare se istorisește în mormânt despre îndurarea Ta
și în Locul Nimicirii11 Ebr.: Abadon, sinonim aici cu Șeol despre credincioșia Ta?
Oare sunt cunoscute minunile Tale în întuneric
sau dreptatea Ta – în tărâmul uitării?
Eu însă, către Tine, Doamne, strig după ajutor
și încă din zori Te întâmpină rugăciunea mea.
Doamne, de ce mi‑ai lepădat sufletul
și Ți‑ai ascuns fața de mine?
Încă din tinerețe am fost asuprit și aproape de moarte;
am avut de‑a face cu groaza Ta și am fost deznădăjduit.
Mânia Ta a trecut peste mine;
spaimele Tale m‑au sleit.
Toată ziua mă înconjoară ca niște ape,
mă împresoară împreună.
I‑ai îndepărtat de la mine pe apropiații mei, pe prietenii mei,
pe cei ce mă cunosc; mă aflu în întuneric.18 Sau: mei; / doar întunericul mi‑a mai rămas; sau: nu mai cunosc decât întunericul.