Numeri 19:1-22, Numeri 20:1-29, Numeri 21:1-3 NTLR

Numeri 19:1-22

Apa de curățire

Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând: „Aceasta este o hotărâre a Legii pe care Domnul a dat‑o: spune‑le fiilor lui Israel să aducă o junincă roșie, fără meteahnă, care să nu aibă niciun cusur și care n‑a fost pusă încă la jug. Să o dați preotului Elazar; el s‑o ducă afară din tabără și cineva s‑o înjunghie înaintea lui. Preotul Elazar să ia din sângele ei cu degetul și să stropească de șapte ori înaintea Cortului Întâlnirii. Apoi juninca să fie arsă înaintea ochilor lui; să‑i ardă pielea, carnea, sângele și balega. Preotul să ia lemn de cedru, isop și fir de culoare cărămizie și să le arunce în focul în care este arsă juninca. Apoi preotul să‑și spele hainele și să‑și scalde trupul în apă. După aceea poate intra în tabără, dar va rămâne necurat până seara. Cel care arde juninca să‑și spele hainele în apă și să‑și scalde trupul în apă. El va rămâne necurat până seara.

Un om curat să strângă cenușa junincii și s‑o așeze într‑un loc curat, în afara taberei. Să fie păstrată pentru comunitatea fiilor lui Israel ca s‑o folosească pentru apa de curățire. Este pentru curățirea de păcat. Cel care adună cenușa junincii să‑și spele hainele și va fi necurat până seara.

Aceasta să fie o hotărâre veșnică pentru fiii lui Israel și pentru străinul care locuiește între ei. Cel care atinge trupul mort al cuiva va fi necurat șapte zile. Să se curățească cu apă în ziua a treia și a șaptea, și va fi curat. Dacă nu se va curăți în ziua a treia și în a șaptea, nu va fi curat. Oricine atinge un mort, trupul vreunui om care a murit, și nu se va curăți pângărește Tabernaculul Domnului. Omul acela să fie nimicit din Israel. Să fie necurat pentru că n‑a fost stropit cu apă de curățire. Necurăția lui rămâne asupra lui.

Aceasta este legea când un om moare într‑un cort: toți aceia care intră în cort și toți aceia care sunt în cort vor fi necurați șapte zile. Și orice vas deschis care nu are capacul pus va fi necurat.

Oricine atinge, pe câmpul larg, un om care a fost ucis de sabie sau a murit sau care atinge osemintele vreunui om sau un mormânt, va fi necurat șapte zile.

Pentru cel necurat să se ia din cenușa junincii arse pentru curățirea de păcat și să se pună apă curgătoare17 Sau: apă proaspătă. peste ea, într‑un vas. Un om curat să ia isop, să‑l înmoaie în apă și să stropească cortul, toate obiectele acestuia, pe cei care erau acolo și pe cel care s‑a atins de osemintele vreunui om sau de vreun om ucis, de vreun om care a murit sau de vreun mormânt. Cel curat să‑l stropească pe cel necurat în a treia și a șaptea zi și să‑l curățească astfel în a șaptea zi. Apoi cel necurat să‑și spele hainele și să se scalde în apă, iar seara va fi curat. Orice om care este necurat și nu se va curăți, să fie nimicit din adunare pentru că a pângărit Sfântul Lăcaș al Domnului. El este necurat deoarece n‑a fost stropit cu apa de curățire. Aceasta să fie o hotărâre veșnică pentru ei.

De asemenea, cel care stropește cu apa de curățire trebuie să‑și spele hainele, iar cel care atinge apa de curățire va fi necurat până seara. Orice lucru atins de cineva care este necurat va fi necurat și oricine îl atinge va fi necurat până seara.“

Read More of Numeri 19

Numeri 20:1-29

Apă din stâncă

(Ex. 17:1-7)

Toată comunitatea fiilor lui Israel a ajuns în pustia Țin în luna întâi. Și poporul s‑a stabilit în Kadeș. Acolo a murit și a fost îngropată Miriam.

Când nu a mai fost apă pentru comunitate, ei s‑au strâns împotriva lui Moise și a lui Aaron.

Poporul s‑a certat cu Moise și a zis:

– Mai bine am fi murit când au murit frații noștri înaintea Domnului! De ce ați adus adunarea Domnului în pustia aceasta? Ca să murim aici, atât noi, cât și vitele noastre? De ce ne‑ați scos din Egipt să ne aduceți în acest loc rău? Nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viță, nici rodie și nu este nici apă de băut.

Moise și Aaron au plecat dinaintea adunării către intrarea în Cortul Întâlnirii și s‑au aruncat cu fața la pământ. Atunci li s‑a arătat slava Domnului. Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: „Ia toiagul și cheamă comunitatea, tu și Aaron, fratele tău. Vorbiți stâncii înaintea ochilor lor, iar aceasta le va da apă din ea. Așa să scoți apă din stâncă pentru ei și să dai comunității și vitelor lor să bea.“

Moise a luat toiagul dinaintea Domnului așa cum El îi poruncise.

Moise și Aaron au strâns laolaltă comunitatea în fața stâncii, iar Moise le‑a zis:

– Ascultați, răzvrătiților! Să scoatem apă din stânca aceasta pentru voi?

Atunci Moise și‑a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul lui. A ieșit apă din belșug, astfel că au băut atât comunitatea, cât și vitele lor.

Dar Domnul le‑a zis lui Moise și Aaron: „Pentru că nu ați crezut12 Vezi Gen. 15:6. în Mine, ca să arătați sfințenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel12 Vezi Eze. 28:5., nu voi veți duce această adunare în țara pe care i‑o dau.“

Acestea sunt apele de la Meriba13 Meriba înseamnă ceartă., unde fiii lui Israel s‑au certat cu Domnul și prin care El Și‑a arătat sfințenia.

Edom refuză tranzitarea teritoriului său de către fiii lui Israel

După aceea, Moise a trimis niște mesageri din Kadeș la regele Edomului:

– Așa vorbește fratele tău Israel: tu cunoști toate greutățile prin care am trecut, cum părinții noștri au coborât în Egipt și au locuit acolo multă vreme. Egiptenii ne‑au asuprit, pe noi și pe părinții noștri. Dar când am strigat către Domnul, El a auzit glasul nostru și a trimis un Înger Care ne‑a scos din Egipt. Iată că suntem la Kadeș, o cetate de la marginea teritoriului tău. Lasă‑ne, te rugăm, să trecem prin țara ta. Nu vom trece prin vreun ogor sau prin vreo vie, și nu vom bea apă din vreo fântână. Vom merge pe Drumul Regelui, fără să ne abatem la stânga sau la dreapta, până vom trece de teritoriul tău.

Dar Edom i‑a răspuns:

– Să nu treci pe la mine. Altfel, te voi întâmpina cu sabia.

Fiii lui Israel i‑au zis:

– Ne vom sui pe Drumul cel Mare, iar dacă eu și vitele mele vom bea din apele tale, îți voi da prețul cuvenit. Lasă‑mă doar să trec pe jos, nimic altceva.

Dar el le‑a zis:

– Să nu treci!

Și Edom a ieșit înaintea lor cu mulți oameni și cu mână puternică. Astfel, Edom nu l‑a lăsat pe Israel să‑i traverseze teritoriul. Și Israel s‑a întors de la acesta.

Moartea lui Aaron și învestirea în slujire a lui Elazar

Toată comunitatea fiilor lui Israel a pornit din Kadeș și a ajuns la muntele Hor.

Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron la muntele Hor, la hotarul țării Edom, zicând: „Aaron va fi adăugat la poporul său, căci el nu va intra în țara pe care o dau fiilor lui Israel, pentru că v‑ați răzvrătit împotriva Cuvântului Meu la apele de la Meriba. Ia‑l pe Aaron și pe fiul său Elazar, și urcă‑i pe muntele Hor. Dezbracă‑l pe Aaron de veșmintele lui și îmbracă‑l cu ele pe fiul său Elazar, iar Aaron va muri acolo.“

Moise a făcut așa cum i‑a poruncit Domnul. Au urcat pe muntele Hor înaintea ochilor întregii comunități. Moise l‑a dezbrăcat pe Aaron de veșmintele lui și l‑a îmbrăcat cu ele pe fiul său Elazar; Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui, iar Moise și Elazar au coborât de pe munte. Când comunitatea a văzut că Aaron a murit, toată Casa lui Israel l‑a jelit pe Aaron treizeci de zile.

Read More of Numeri 20

Numeri 21:1-3

Distrugerea Aradului

Când regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev1 Vezi nota de la 13:17., a auzit că Israel venea pe drumul spre Atarim, a pornit la luptă împotriva lui Israel și i‑a luat pe unii din ei captivi. Atunci Israel a făcut un jurământ Domnului și a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile noastre, vom da spre nimicire2-3 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. cetățile lor.“ Domnul a ascultat glasul lui Israel și i‑a dat pe canaaniți în mâinile lor. Israel i‑a dat spre nimicire pe ei și cetățile lor. Acelui loc i s‑a pus numele Horma3 Horma înseamnă Nimicire..

Read More of Numeri 21