Iosua 19:1-51, Iosua 20:1-9, Iosua 21:1-19 NTLR

Iosua 19:1-51

Teritoriul moștenit de Simeon

(1 Cron. 4:28-33)

A doua parte a revenit lui Simeon, adică seminției fiilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor, moștenirea acestora fiind în mijlocul moștenirii fiilor lui Iuda. Moștenirea lor cuprindea:

Beer-Șeba, Șeba2 Sau: Beer-Șeba (sau Șeba); 1 Cron. 4:28 nu conține Șeba., Molada, Hațar-Șual, Bala, Ețem, Eltolad, Betul, Horma, Țiklag, Bet‑Marcabot, Hațar-Susa, Bet‑Lebaot și Șaruhen – treisprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.

Ayin, Rimon, Eter și Așan – patru cetăți cu satele dimprejur, precum și toate satele din jurul acestor cetăți până la Baalat-Beer sau Ramat-Neghev.

Aceasta era moștenirea seminției urmașilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor. Moștenirea fiilor lui Simeon a fost luată din teritoriul fiilor lui Iuda, pentru că teritoriul fiilor lui Iuda era prea mare pentru ei. Așadar, fiii lui Simeon și‑au primit moștenirea în mijlocul moștenirii acestora.

Teritoriul moștenit de Zabulon

A treia parte a revenit urmașilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor.

Hotarul moștenirii lor se întindea până la Sarid, urca spre apus către Marala, atingând Dabeșet și uedul11 Vezi nota de la 12:1. care este în fața Iokneamului. Din Sarid se întorcea spre răsărit, spre răsăritul soarelui, până la hotarul Chislot-Taborului, ieșind la Dabrat și urcând spre Iafia. De aici, traversa spre răsărit către Gat‑Hefer și Et‑Kațin, ieșea la Rimon și se întorcea către Nea, după care se întorcea spre nord, către Hanaton, mergând apoi până la valea Iftahel. Cuprindea douăsprezece cetăți cu satele dimprejur, printre care erau: Katat, Nahalal, Șimron, Idala și Betleem.

Aceasta era moștenirea urmașilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor și acestea erau cetățile lor cu satele dimprejur.

Teritoriul moștenit de Isahar

A patra parte a revenit urmașilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor. Teritoriul lor cuprindea:

Izreel, Chesulot, Șunem, Hafarayim, Șion, Anaharat, Rabit, Kișion, Ebeț, Remet, En‑Ganim, En‑Hada și Bet‑Pațeț. Hotarul atingea apoi Taborul, Șahațuma și Bet‑Șemeș, ieșind la Iordan. În total erau șaisprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.

Aceasta era moștenirea seminției urmașilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor, ținând cont de cetățile și satele dimprejurul acestora.

Teritoriul moștenit de Așer

A cincea parte a revenit seminției urmașilor lui Așer, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul lor cuprindea: Helkat, Hali, Beten, Acșaf, Ala‑Melek, Amad și Mișal. La apus atingea Carmelul și Șihor-Libnatul, iar la răsărit se întorcea către Bet‑Dagon, atingea Zabulon și valea Iftahel la nord de Bet‑Emek și Neiel, ieșind la nord27 Lit.: stânga; în vremea aceea, în Orient punctele cardinale erau determinate de poziția cu fața spre răsărit, nu spre nord. spre Cabul și spre Abdon, Rehob, Hamon și Kana, până la Sidonul cel Mare. Se întorcea apoi către hotarul Ramei până la cetatea fortăreței Tyrului și către Hosa, după care atingea țărmul mării în regiunea Aczib. Mai cuprindea și Uma, Afek și Rehob – în total douăzeci și două de cetăți cu satele dimprejurul lor.

Cetățile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moștenirea seminției urmașilor lui Așer, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul moștenit de Neftali

A șasea parte a revenit urmașilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor.

Hotarul lor începea de la Helef și de la stejarul din Țaananim, trecea pe la Adami-Necheb și Iabneel până la Lakum și ieșea la Iordan, după care se întorcea spre apus prin Aznot-Tabor. De aici continua către Hukok, atingea teritoriul lui Zabulon în sud, pe cel al lui Așer la apus, iar Iordanul la răsărit. Cetățile fortificate erau: Țidim, Țer, Hamat, Rakat, Chineret, Adama, Rama, Hațor, Kedeș, Edrei, En‑Hațor, Iron, Migdal‑El, Horem, Bet‑Anat și Bet‑Șemeș – nouăsprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.

Cetățile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moștenirea seminției urmașilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul moștenit de Dan

A șaptea parte a revenit seminției fiilor lui Dan, potrivit clanurilor lor. Teritoriul moștenirii lor cuprindea:

Țora, Eștaol, Ir‑Șemeș, Șaalabin, Aialon, Itla, Elon, Timnata, Ekron, Elteke, Ghibeton, Baalat, Iehud, Bene-Berak, Gat‑Rimon, Me‑Iarkon și Rakon la hotarul cu Iafo.

Însă fiii lui Dan n‑au reușit să intre în posesia teritoriului lor. Astfel fiii lui Dan s‑au suit să lupte împotriva Leșemului. Au atacat cetatea, au capturat‑o, au trecut‑o prin ascuțișul sabiei și au ocupat‑o. Au locuit în ea și au numit‑o Dan, după numele tatălui lor, Dan.

Cetățile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moștenirea seminției fiilor lui Dan, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul dat spre moștenire lui Iosua

După ce au încheiat de împărțit țara, potrivit hotarelor stabilite, fiii lui Israel i‑au dat și lui Iosua, fiul lui Nun, o moștenire printre ei, așa cum poruncise Domnul. I‑au dat cetatea pe care el o cerea, adică Timnat-Serah50 Cunoscută și ca Timnat-Heres, cf. Jud. 2:9., în muntele lui Efraim. Iosua a zidit cetatea din nou și a locuit în ea.

Acestea sunt teritoriile pe care preotul Elazar, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale semințiilor fiilor lui Israel le‑au împărțit ca moștenire prin sorți, la Șilo, înaintea Domnului, la intrarea Cortului Întâlnirii. Și astfel ei au încheiat împărțirea țării.

Read More of Iosua 19

Iosua 20:1-9

Desemnarea cetăților de refugiu

(Num. 35:6-34; Deut. 4:41-43; 19:1-14)

Atunci Domnul i‑a vorbit lui Iosua, zicând: „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Alegeți‑vă cetățile de refugiu despre care v‑am vorbit prin Moise. Ele vor fi un loc de refugiu pentru ucigașul care va omorî fără voie o persoană (adică din greșeală) și care va vrea să scape de răzbunătorul sângelui. Când se va refugia într‑una dintre aceste cetăți, să se oprească la intrarea porții cetății și să vorbească despre situația sa4 Lit.: să vorbească cuvintele sale. în auzul bătrânilor acelei cetăți. Ei să‑l primească în cetate și să‑i dea un loc ca să locuiască împreună cu ei. Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu‑l dea pe ucigaș în mâinile lui, deoarece l‑a ucis fără voie pe semenul său, fără să‑l fi urât mai dinainte. Ucigașul să rămână în cetatea aceea până se va înfățișa înaintea comunității ca să fie judecat și6 Sau: ori. până la moartea marelui preot care va fi în slujbă în acea perioadă. Numai atunci se va putea întoarce din cetatea în care fugise în cetatea și în casa lui.»“

Ei au pus deoparte7 Lit.: au sfințit. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Kedeșul, în Galileea, în muntele lui Neftali, Șechemul, în muntele lui Efraim și Chiriat-Arba (Hebron), în muntele lui Iuda. Iar de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit de Ierihon, au ales Bețerul, în pustie, în podișul seminției lui Ruben, Ramotul, în Ghilad, pe teritoriul seminției lui Gad, și Golanul, în Bașan, pe teritoriul seminției lui Manase. Acestea erau cetățile alese pentru toți fiii lui Israel și pentru străinii care locuiau în mijlocul lor, pentru ca orice ucigaș care omora fără voie o persoană să poată fugi acolo și să nu fie omorât de răzbunătorul sângelui înainte de a se înfățișa în fața comunității.

Read More of Iosua 20

Iosua 21:1-19

Desemnarea cetăților levitice

(1 Cron. 6:54-80)

Căpeteniile de familie ale leviților s‑au apropiat de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, și de căpeteniile de familie ale semințiilor fiilor lui Israel, la Șilo, în țara Canaan, și le‑au vorbit, zicând: „Domnul a poruncit prin Moise să ni se dea cetăți de locuit și pășuni pentru animalele noastre.“

Atunci fiii lui Israel le‑au dat leviților, pe teritoriul moștenirii lor, următoarele cetăți cu pășunile din jur, așa cum poruncise Domnul.

O parte a ieșit la sorți pentru clanurile chehatiților. Acestor leviți, urmași ai preotului Aaron, li s‑au dat prin sorți treisprezece cetăți din seminția lui Iuda, din seminția lui Simeon și din seminția lui Beniamin. Urmașilor lui Chehat care au mai rămas, li s‑au dat prin sorți zece cetăți ale clanurilor din seminția lui Efraim, din seminția lui Dan și din jumătatea seminției lui Manase.

Fiilor lui Gherșon li s‑au dat prin sorți treisprezece cetăți ale clanurilor din seminția lui Isahar, din seminția lui Așer, din seminția lui Neftali și din jumătatea seminției lui Manase, care ocupa Bașanul.

Fiilor lui Merari, potrivit clanurilor lor, li s‑au dat douăsprezece cetăți din seminția lui Ruben, din seminția lui Gad și din seminția lui Zabulon.

Astfel, fiii lui Israel le‑au dat leviților prin sorți cetățile acestea cu pășunile din jur, așa cum poruncise Domnul prin Moise.

Din seminția fiilor lui Iuda și din seminția fiilor lui Simeon au dat următoarele cetăți menționate pe nume, cetăți care au revenit urmașilor lui Aaron din clanurile chehatiților (urmașii lui Levi), căci ei au ieșit primii la sorți:

le‑au dat Chiriat-Arba (Hebron) – Arba fusese tatăl lui Anac – cu pășunile din jur, pe muntele lui Iuda; însă câmpia cetății și satele dimprejurul ei i‑au fost date ca moștenire, lui Caleb, fiul lui Iefune.

Au dat deci urmașilor preotului Aaron cetatea de refugiu pentru ucigași, Hebronul, cu pășunile din jur, precum și Libna cu pășunile din jur, Iatir cu pășunile din jur, Eștemoa cu pășunile din jur, Holon cu pășunile din jur, Debir cu pășunile din jur, Ayin cu pășunile din jur, Iuta cu pășunile din jur și Bet‑Șemeș cu pășunile din jur – nouă cetăți pe teritoriul acestor două seminții;

din seminția lui Beniamin le‑au dat: Ghivon cu pășunile din jur, Gheva cu pășunile din jur, Anatot cu pășunile din jur și Almon cu pășunile din jur – patru cetăți.

Toate cetățile preoților, urmașii lui Aaron, cu pășunile din jurul lor erau în număr de treisprezece.

Read More of Iosua 21