Ioan 12:37-50, Ioan 13:1-17 NTLR

Ioan 12:37-50

Iudeii continuă în necredința lor

Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice:

„Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?

Și brațul Domnului, cui i‑a fost descoperit?“38 Vezi Is. 53:1. Literal ar putea fi tradus cine a crezut auzirii noastre sau zvonului. Aici textul din Isaia este așezat în contextul declarației de autoritate epistemică pe care o face Ioan atât la începutul evangheliei sale, cât și la începutul primei sale scrisori: Ceea ce am auzit…aceea vă vestim și vouă.

De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

„Le‑a orbit ochii

și le‑a împietrit inima,

ca nu cumva să vadă cu ochii,

să înțeleagă cu inima,

să se întoarcă și să‑i vindec!“40 Vezi Is. 6:9-10.

Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut slava Lui și a vorbit despre El.41 Vezi Is. 6:1-5.

Totuși, chiar și dintre conducători, mulți au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta42 Adică: nu mărturiseau că Isus este Cristosul (vezi 9:22)., ca să nu fie excluși din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

Isus a strigat, zicând: „Cel ce crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel Ce M‑a trimis pe Mine, iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine. Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întunecime.

Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n‑am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: cuvântul pe care l‑am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă. Căci Eu n‑am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M‑a trimis, Tatăl Însuși, Mi‑a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc. Și știu că porunca Lui este viață veșnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun așa cum Mi le‑a zis Tatăl.“

Read More of Ioan 12

Ioan 13:1-17

Isus spală picioarele ucenicilor

Înainte de Sărbătoarea Paștelui, Isus știa că I‑a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl. Și fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i‑a iubit până la sfârșit.1 Sau: i‑a iubit într‑o deplină măsură. În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să‑L trădeze2 Sensul principal al verbului este a preda.. Isus, știind că Tatăl I‑a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce, S‑a ridicat de la cină, Și‑a pus deoparte hainele, a luat un ștergar și S‑a încins cu el. Apoi a turnat apă într‑un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.

Când a ajuns la Simon Petru, acesta I‑a zis:

– Doamne, Tu să‑mi speli mie picioarele?!

Isus a răspuns și i‑a zis:

– Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înțelege după aceea.

Petru I‑a zis:

– În veci nu‑mi vei spăla picioarele!

Isus i‑a răspuns:

– Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine.

Simon Petru I‑a zis:

– Doamne, nu doar picioarele, ci și mâinile și capul!

Isus i‑a zis:

– Cel ce s‑a îmbăiat nu are nevoie să‑și spele decât picioarele, dar el este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți.

Căci El îl știa pe cel ce urma să‑L trădeze. De aceea a spus: „Nu toți sunteți curați.“

După ce le‑a spălat picioarele, Și‑a luat haina și S‑a așezat să mănânce din nou.

El le‑a zis:

– Înțelegeți voi ce v‑am făcut? Voi Mă numiți „Învățătorul“ și „Domnul“ și bine ziceți, pentru că sunt. Așadar, dacă Eu – Domnul și Învățătorul – v‑am spălat picioarele, atunci și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Căci Eu v‑am dat un exemplu, ca să faceți și voi așa cum v‑am făcut Eu vouă. Adevărat, adevărat vă spun că sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui, nici apostolul16 Sau: mesager / trimis, termenul apostol însemnând mesager, trimis. mai mare decât cel ce l‑a trimis. Dacă știți aceste lucruri, sunteți fericiți dacă le faceți.

Read More of Ioan 13