Iov 22:1-30, Iov 23:1-17, Iov 24:1-25 NTLR

Iov 22:1-30

Al treilea discurs al lui Elifaz

Atunci Elifaz din Teman i‑a zis:

„Poate un om să‑i fie de folos lui Dumnezeu?

Chiar cel mai înțelept Îi poate sluji la ceva?

Ce bucurie are Cel Atotputernic dacă trăiești drept?

Ce câștigă El dacă sunt curate căile tale?

Din cauză că ai teamă de Dumnezeu te mustră El

și intră la judecată cu tine?

Nu este mare răutatea ta?

Nu sunt fără sfârșit nelegiuirile tale?

N‑ai luat tu garanții de la frații tăi fără motiv?

Ai despuiat oameni de îmbrăcămintea lor.

N‑ai dat apă celui însetat

și n‑ai vrut să dai pâine celui flămând,

deși erai un om puternic și țara era a ta,

erai un om onorat; trăiai în ea.

Tu ai trimis pe văduve cu mâinile goale

și ai zdrobit brațele celor orfani.

De aceea ești înconjurat de curse

și te înspăimântă groaza dintr-odată.

De aceea este atât de întuneric, încât nu poți vedea,

și te acoperă un șuvoi de ape.

Nu este Dumnezeu în înălțimea cerurilor?

Privește cât de mărețe sunt cele mai înalte stele!

Totuși, tu zici: «Ce știe Dumnezeu?

Poate El judeca prin negură deasă?

Nori groși Îl înfășoară și astfel nu ne vede,

atunci când El umblă pe orizontul cerurilor.»

Vei urma tu calea veche

pe care au urmat‑o cei nelegiuiți?

Ei au fost smulși înainte de vreme;

temelia le‑a fost spălată de un șuvoi de apă.

Ei I‑au zis lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!

Ce ne poate face Cel Atotputernic?»

Totuși, El le‑a umplut casele de bunătăți.

Dar departe de mine sfatul celor răi!

Cei drepți văd căderea lor și se bucură

și cel nevinovat își bate joc de ei, zicând:

«Dușmanii noștri sunt nimiciți,

focul le mistuie bogăția!»

Împrietenește‑te cu El, te rog, și fă pace;

în felul acesta, vei avea parte de bine.

Primește, te rog, învățătura din gura Sa,

pune‑ți în inimă cuvintele Lui.

Dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, vei fi ridicat.

Dacă vei îndepărta nedreptatea din cortul tău,

dacă vei arunca aurul în țărână

și aurul de Ofir între pietrele uedurilor24 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar.,

atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău

și argintul tău cel mai prețios.

Te vei bucura în Cel Atotputernic

și‑ți vei ridica fața spre Dumnezeu.

Te vei ruga Lui și El te va auzi,

iar tu îți vei ține jurămintele.

Ce vei hotărî se va împlini,

lumina va străluci pe căile tale.

Când oamenii sunt smeriți, Tu spui: «Să fie ridicați!»

El va izbăvi pe cel cu privirea plecată.

El îl va elibera chiar și pe cel ce nu este nevinovat;

el va scăpa datorită curăției mâinilor tale.“

Read More of Iov 22

Iov 23:1-17

Răspunsul lui Iov

Iov a răspuns și a zis:

„Și astăzi plângerea mea este o răzvrătire2 Sau: este amară!!

Mâna mea se străduiește din greu

să‑mi oprească geamătul.2 Lit.: Mâna mea este grea asupra geamătului meu.

O, de‑aș ști unde să‑L găsesc,

de m‑aș putea apropia de Locuința Lui!

Mi‑aș aduce cauza înaintea Lui,

mi‑aș umple gura cu dovezi.

Aș afla ce mi‑ar răspunde

și aș înțelege ce mi‑ar spune.

Mi se va opune oare cu marea Sa putere?6 Sau: Mi Se va opune oare printr‑un reprezentant?

Nu! El mă va asculta cu siguranță.

Acolo, un om drept și‑ar putea aduce cauza înaintea Lui

și aș fi eliberat, pentru totdeauna, de Judecătorul meu.

Iată, merg spre răsărit8 Sau: merg înainte. În vremea aceea, în Orient punctele cardinale erau determinate de poziția cu fața spre răsărit, nu spre nord., dar El nu este acolo;

merg spre apus8 Sau: merg înapoi; vezi nota precedentă., dar nu‑L observ.

Când El lucrează în nord9 Lit.: în stânga; vezi nota de la v. 8., nu‑L zăresc;

când Se întoarce spre sud9 Lit.: spre dreapta; vezi nota precedentă., nu‑L pot vedea.

Dar El știe calea pe care o urmez;

când mă va încerca, voi ieși ca aurul.

Piciorul meu s‑a ținut de pașii Săi;

am păzit calea Sa și nu m‑am abătut de la ea.

Nu m‑am îndepărtat de porunca buzelor Sale;

am prețuit cuvintele gurii Sale mai mult decât porția mea zilnică.

Dar El este Unul Singur.13 Vezi Deut. 6:4.

Cine Îl va face să Se răzgândească?

El face ce‑I dorește sufletul.

El va împlini ce a hotărât pentru mine

și va mai face multe altele.

De aceea, sunt înspăimântat de prezența Lui;

când mă gândesc la lucrul acesta mă îngrozesc de El.

Dumnezeu mi‑a înmuiat inima,

Cel Atotputernic m‑a îngrozit.

Totuși, nu sunt redus la tăcere de întuneric,

de întunericul gros care‑mi acoperă fața.

Read More of Iov 23

Iov 24:1-25

De ce nu hotărăște Cel Atotputernic vremuri pentru judecată?

De ce așteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

Oamenii mută hotarele,

iau turme cu forța și apoi le pasc.

Iau măgarul orfanului,

iau drept garanție boul văduvei.

Îmbrâncesc de pe cale pe cei nevoiași

și silesc pe toți săracii țării să se ascundă.

Iată, ca măgarii sălbatici în pustie,

așa ies aceștia la lucru.

Ei caută hrană;

în deșert este mâncare pentru copii.

Culeg pe câmp nutrețul lui6 Sensul acestui vers este nesigur. Posibil: Ei adună ceea ce nu este al lui.

și răscolesc via celui rău.

Înnoptează goi, lipsiți de îmbrăcăminte

și fără învelitoare împotriva frigului.

Sunt pătrunși de ploaia munților

și se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

Orfanul este smuls de la sân,

iar copilul săracului este luat drept garanție.

Neavând haine, umblă goi;

strâng snopi, dar sunt flămânzi.

Extrag ulei între șirurile lor de măslini11 Sensul termenului ebraic este nesigur. Sau: între terasele lor; sau între zidurile lor.,

calcă teascurile, dar le este sete.

Bărbații din cetate gem,

și sufletele celor înjunghiați strigă după ajutor,

dar Dumnezeu nu ia seama la nenorocire.

Sunt alții care se răzvrătesc împotriva luminii,

care nu cunosc căile ei

și nu rămân pe cărările ei.

Ucigașul se scoală când se ivește lumina

și omoară pe cel sărac și nevoiaș,

iar în timpul nopții este ca un hoț.

Ochii celui adulter pândesc amurgul, zicând:

«Nimeni nu mă va vedea!»

și își acoperă fața.

Ei sparg case pe întuneric,

iar în timpul zilei stau închiși.

Ei nu cunosc lumina.

Căci pentru toți aceștia, dimineața este o umbră a morții,

deoarece sunt prieteni cu spaimele umbrei morții.

Ei sunt iuți ca spuma apelor,

partea lor de pământ este blestemată.

Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

Seceta și căldura

înhață apele zăpezii,

iar Locuința Morților îi înhață pe cei ce‑au păcătuit.

Pântecul mamei îi uită

și viermele îi găsește gustoși.

Nimeni nu‑și mai aduce aminte de ei.

Astfel, nedreptatea este zdrobită ca un copac.

Ei pradă femeia fără copii

și nu fac niciun bine văduvei.

Totuși, prin puterea Sa, El îi înlătură pe cei măreți;

când Se ridică El, ei nu se mai încred în viața lor.

El le dă siguranță și sunt sprijiniți;

ochii Lui sunt asupra căilor lor.

Sunt înălțați pentru puțină vreme, dar apoi trec.

Sunt doborâți și adunați ca toți ceilalți;

sunt tăiați ca spicele de grâu.

Dacă nu este așa, cine poate dovedi că mint

și cine‑mi poate nimici vorbele?“

Read More of Iov 24