Iov 11:1-20, Iov 12:1-25, Iov 13:1-28, Iov 14:1-22 NTLR

Iov 11:1-20

Primul discurs al lui Țofar

Atunci Țofar naamatitul a răspuns și a zis:

„Să rămână tot acest potop de cuvinte fără răspuns

și toate aceste vorbe multe să fie o dovadă a dreptății?

Crezi că flecăreala ta va închide gura altora

și că‑ți vei bate joc de alții fără să te mustre nimeni?

Tu zici: «Învățătura mea este curată

și sunt fără pată în ochii Tăi!»

Însă cine n‑ar da ca Dumnezeu să vorbească,

să‑Și deschidă gura împotriva ta

și să‑ți arate tainele înțelepciunii!?

Căci înțelepciunea are două fețe.

Atunci ai ști că Dumnezeu ți‑a iertat câte ceva din nelegiuirea ta.

Poți tu să descoperi misterul lui Dumnezeu?

Poți tu să descoperi limita Celui Atotputernic?

Ea este cât înălțimile cerurilor – ce poți face?

Ea este mai adâncă decât Locuința Morților – ce poți ști?

Întinderea lor este mai lungă decât pământul

și mai largă decât marea.

Dacă El trece și întemnițează

și cheamă la judecată, cine‑L poate opri?

Căci El îi cunoaște pe oamenii înșelători,

iar când vede nelegiuirea, oare nu va lua seamă?

Dar omul nătâng va deveni înțelept,

când se va naște om mânzul măgarului sălbatic.

Dacă îți vei îndrepta inima

și îți vei ridica mâinile spre El,

dacă vei înlătura nelegiuirea din mâna ta

și nu vei lăsa nedreptatea să locuiască în corturile tale,

atunci îți vei putea ridica fața fără pată,

vei fi tare și nu te vei teme.

Îți vei uita necazul

și‑ți vei aminti de el ca de apele care au trecut.

Viața va fi mai strălucitoare ca amiaza;

deși este întuneric, acesta va fi ca dimineața.

Vei fi încrezător pentru că va fi speranță,

vei fi păzit și te vei odihni în siguranță.

Te vei culca și nimeni nu te va mai înspăimânta;

mulți vor căuta bunăvoința ta.

Dar ochii celor răi se vor închide,

orice cale de scăpare va fi pierdută pentru ei

și speranța lor este să‑și dea ultima suflare.“

Read More of Iov 11

Iov 12:1-25

Răspunsul lui Iov

Iov a zis:

„Cu siguranță, voi sunteți glasul celor mulți2 Lit.: voi sunteți poporul.

și înțelepciunea va muri odată cu voi.

Dar ca și voi am și eu minte,

nu sunt mai prejos decât voi.

Cine nu știe toate aceste lucruri?

Am ajuns de râsul prietenilor mei,

eu, care L‑am chemat pe Dumnezeu și mi‑a răspuns;

am ajuns de râs, eu, cel drept și fără pată.

O nenorocire, de care râd cei ce o duc bine,

este pregătită pentru cei cărora le alunecă piciorul.

Corturile tâlharilor sunt în pace

și cei ce‑L mânie pe Dumnezeu sunt în siguranță,

purtându‑și zeul în mâini6 Sensul versului este nesigur..

Dar întreabă animalele, și te vor învăța,

și păsările cerului, iar ele îți vor spune;

sau plânge‑te pământului, și el te va învăța,

și peștilor mării, iar ei îți vor istorisi.

Care dintre toate acestea nu știe

că mâna Domnului le‑a făcut?

În mâna Sa se află sufletul a tot ce este viu

și suflarea oricărui trup omenesc.

Oare nu distinge urechea cuvintele,

și nu gustă cerul gurii mâncarea?

Înțelepciunea este la cei în vârstă,

iar priceperea, în lungimea zilelor.

La Dumnezeu se află înțelepciunea și puterea;

sfatul și priceperea sunt ale Lui.

Iată, ce dărâmă El, nu poate fi rezidit.

Când El închide un om, acesta nu poate fi eliberat.

Iată, El oprește apele și totul se usucă;

când El le dă drumul, acestea devastează țara.

Ale Lui sunt tăria și înțelepciunea;

cel înșelat și cel ce înșală sunt sub stăpânirea Lui.

El îi duce pe sfetnici desculți

și îi face nebuni pe judecători.

El desface cingătorile împăraților

și le leagă coapsele cu o frânghie.

El îi duce pe preoți desculți

și îi răstoarnă pe cei demult statornici.

El închide gura celor demni de încredere

și le ia discernământul celor bătrâni.

El revarsă dispreț asupra nobililor

și îl dezarmează pe cel puternic.21 Lit.: nobililor / și îi dezleagă brâul celui puternic.

El descoperă adâncimile întunericului

și aduce la lumină umbra morții.22 Sau: bezna.

El înalță neamurile și tot El le distruge,

El le face să crească și tot El le împrăștie.

El ia mintea conducătorilor pământului

și‑i face să rătăcească printr‑o pustietate fără drum.

Bâjbâie în întuneric fără lumină,

se clatină ca un om beat.

Read More of Iov 12

Iov 13:1-28

Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,

urechea mea a auzit și a înțeles.

Ce știți voi știu și eu;

nu sunt mai prejos decât voi.

Dar vreau să vorbesc Celui Atotputernic,

vreau să‑mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu!

Dar voi sunteți niște făuritori de minciuni;

sunteți cu toții niște doctori de nimic.

Mai bine ați fi tăcut!

Așa ați fi arătat înțelepciune.

Ascultați apărarea mea

și luați aminte la argumentele buzelor mele!

Veți vorbi cu nedreptate pentru Dumnezeu

și veți vorbi cu înșelăciune pentru El?

Îi veți ține partea?

Doar nu Îi veți lua apărarea lui Dumnezeu?

Va fi oare bine de voi când vă va cerceta?

Îl puteți oare înșela așa cum înșală un om pe un altul?

Cu siguranță vă va mustra

dacă, pe ascuns, Îi țineți partea.

Oare nu vă va înspăimânta măreția Lui?

Nu va cădea peste voi groaza Lui?

Cugetările voastre sunt proverbe de cenușă;

apărările voastre sunt apărări de lut.

Tăceți și vă voi vorbi;

apoi fie cu mine ce‑o fi!

Pentru ce să‑mi iau carnea în dinți

și să‑mi pun viața în propriile mâini?

Iată, chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El.

Da, îmi voi apăra căile în fața Lui.15 Sau: Poate să mă ucidă, dar nu voi aștepta, / ci îmi voi apăra căile în fața Lui; sau: Iată că mă va ucide; nu mai am speranță. / Totuși, îmi voi apăra căile în fața Lui.

Mai mult, aceasta va fi spre izbăvirea mea,

căci cel lipsit de evlavie nu poate veni înaintea Lui.

Ascultați cu atenție cuvintele mele

și aplecați‑vă urechile la cuvântarea mea!

Iată că mi‑am pregătit apărarea;

știu că am dreptate.

Cine poate să mă acuze?

Dacă va face cineva lucrul acesta, atunci voi tăcea și voi muri.

Dumnezeule, dă‑mi doar două lucruri

și nu mă voi ascunde de fața Ta:

ridică‑Ți mâna de pe mine

și nu mai lăsa groaza Ta să mă înspăimânte.

Apoi cheamă‑mă, iar eu voi răspunde;

sau lasă‑mă să vorbesc, și răspunde‑mi Tu.

Cât de multe sunt nelegiuirile și păcatele mele?

Arată‑mi fărădelegile și păcatul meu!

De ce‑Ți ascunzi fața

și mă consideri un dușman?

Vrei să îngrozești o frunză suflată de vânt

și să urmărești un pai uscat?

Căci scrii lucruri amare împotriva mea

și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele.

Îmi pui picioarele în butuci,

îmi urmărești toate căile

și însemnezi tălpile picioarelor mele.

În felul acesta trupul mi se destramă ca un lucru putred,

ca o haină mâncată de molii.

Read More of Iov 13

Iov 14:1-22

Omul născut din femeie

are zile puține,

dar pline de necaz.

Răsare ca o floare și se usucă;

fuge ca o umbră și nu rămâne.

Ai Tu ochii ațintiți asupra unui astfel de om?

Mă chemi Tu la judecată cu Tine?

Cine poate scoate ceva curat din ceva necurat?

Nimeni!

Zilele omului sunt hotărâte.

Tu cunoști numărul lunilor lui

și i‑ai pus hotare pe care nu le poate trece.

Așa că întoarce‑Ți privirea de la el și lasă‑l,

în timp ce se bucură ca un zilier de ziua lui.

Căci, pentru un copac, mai este speranță:

dacă este tăiat, el continuă să se schimbe,

și lăstarii lui nu încetează să crească.

Deși rădăcina îi îmbătrânește în pământ

și‑i piere trunchiul în țărână,

la mireasma apei va înmuguri

și va da ramuri ca o plantă.

Ființa umană însă, când moare, își pierde toată vlaga;

omul, după ce își dă ultima suflare, nu mai este.

Așa cum apele se evaporă din mare,

iar râul seacă și se usucă,

tot așa omul se culcă și nu se mai ridică;

cât vor fi cerurile nu se mai trezește,

nici nu se mai scoală din somnul lui.

O, de m‑ai ascunde în Locuința Morților,

de m‑ai acoperi până Îți trece mânia

și de mi‑ai hotărî o vreme când să‑Ți amintești de mine!

Dacă un om moare, oare va mai trăi?

În toate zilele trudei mele,

aș aștepta până va veni schimbarea trupului meu.

Atunci mă vei chema, și‑Ți voi răspunde;

vei tânji după lucrarea mâinilor Tale.

Atunci îmi vei număra pașii

și nu‑mi vei mai ține în seamă păcatul;

vei pecetlui fărădelegea mea într‑un sac

și‑mi vei acoperi nelegiuirea.

Dar așa cum munții cad și se surpă,

iar stânca este mutată din locul ei

și așa cum apa sapă în piatră,

iar torenții spală pământul,

tot așa distrugi Tu speranța omului.

Îl învingi pentru totdeauna și el se duce;

îi schimbi înfățișarea și apoi îl izgonești.

Dacă fiii lui sunt onorați, el nu știe,

dacă sunt înjosiți, el nu vede.

El simte doar durerea trupului său

și bocește doar pentru sine.“

Read More of Iov 14