Ieremia 35:1-19
Exemplul de credincioșie a recabiților
Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului în zilele lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: „Du‑te la casa recabiților, vorbește cu ei și invită‑i într‑una din odăile din afara Casei Domnului. Apoi dă‑le să bea vin.“ L‑am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habaținia, pe toți frații săi și pe toți copiii săi – întreaga casă a recabiților – și i‑am adus în Casa Domnului, în odaia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu. Aceasta era chiar lângă odaia conducătorilor și deasupra odăii ușierului Maaseia, fiul lui Șalum.
Am pus înaintea casei recabiților niște vase pline cu vin și câteva cupe și le‑am zis:
– Beți vin!
Dar ei au răspuns:
– Noi nu bem vin deoarece tatăl nostru Iehonadab, fiul lui Recab, ne‑a poruncit, zicând: „Să nu beți niciodată vin, nici voi, nici fiii voștri. De asemenea, să nu zidiți case, să nu însămânțați și să nu plantați vii. Să nu aveți nimic din toate acestea, ci să locuiți în corturi toată viața voastră. Astfel veți trăi multă vreme în țara în care sunteți străini!“ Noi am ascultat de toate poruncile pe care ni le‑a dat tatăl nostru Iehonadab, fiul lui Recab, astfel că nici noi, nici soțiile noastre, nici fiii și nici fiicele noastre nu bem vin, nu ne zidim case ca să le locuim și nu avem nici vii, nici terenuri însămânțate, ci locuim în corturi și ascultăm cu fapta de tot ce ne‑a poruncit tatăl nostru Iehonadab. Dar, când Nebucadnețar, împăratul Babilonului, s‑a suit împotriva țării, am zis: „Veniți! Să fugim în Ierusalim dinaintea oștirii caldeenilor și a oștirii Aramului!“ Și astfel, am locuit în Ierusalim.
Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: „Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: du‑te și spune‑le oamenilor din Iuda și locuitorilor Ierusalimului astfel: «Nu vreți să primiți îndrumarea și să ascultați cuvintele Mele? zice Domnul. Cuvintele lui Iehonadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sunt păzite. Ei nu beau vin până în ziua aceasta, căci ascultă de porunca tatălui lor. Și Eu v‑am vorbit dis‑de‑dimineaţă, dar voi nu M‑ați ascultat. I‑am trimis la voi pe toți robii Mei, profeții, în fiecare zi dis‑de‑dimineață. Ei v‑au spus: ‘Întoarceți‑vă fiecare de la căile voastre rele, schimbați‑vă faptele și nu mai umblați după alți dumnezei ca să le slujiți, ca astfel să locuiți în țara pe care v‑am dat‑o vouă și părinților voștri!’ Voi însă nu ați luat aminte și nu M‑ați ascultat. Da, fiii lui Iehonadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le‑a dat‑o tatăl lor, dar poporul acesta nu Mă ascultă!»
De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste Iuda și peste toți locuitorii Ierusalimului toate dezastrele pe care le‑am rostit împotriva lor, pentru că le‑am vorbit și nu M‑au ascultat, i‑am chemat, dar ei nu au răspuns.»“
Atunci Ieremia a zis casei recabiților: „Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Pentru că ați ascultat poruncile tatălui vostru Iehonadab, pentru că ați păzit toate instrucțiunile și ați împlinit tot ce v‑a poruncit, așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iehonadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea înaintea Mea!»“
Ieremia 36:1-32
Iehoiachim taie și aruncă în foc sulul scris de Ieremia
În al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a venit următorul cuvânt din partea Domnului la Ieremia: „Ia un sul și scrie pe el toate cuvintele pe care ți le‑am spus cu privire la Israel, la Iuda și la toate celelalte neamuri, din ziua când ți‑am vorbit, din perioada lui Iosia și până în ziua aceasta. Poate când Casa lui Iuda va auzi toate nenorocirile pe care Eu plănuiesc să le aduc asupra lor, se vor întoarce fiecare de la căile lor rele și le voi ierta astfel nelegiuirea și păcatul.“
Ieremia l‑a chemat pe Baruc, fiul lui Neria, și acesta a scris într‑un sul, după cum îi dicta Ieremia, toate cuvintele pe care Domnul i le spusese lui Ieremia. Apoi Ieremia i‑a poruncit lui Baruc, zicând: „Eu sunt împiedicat să pot să intru în Casa Domnului. De aceea, du‑te tu în Casa Domnului, în ziua postului, și citește în auzul poporului cuvintele Domnului, pe care le‑ai scris pe sul întocmai cum ți le‑am dictat. Citește‑le și în auzul tuturor celor din Iuda care vin din cetățile lor. Poate vor înălța o cerere înaintea Domnului și se vor întoarce fiecare de la căile lor rele, căci mare este mânia și furia pe care le‑a rostit Domnul împotriva acestui popor.“
Baruc, fiul lui Neria, a făcut tot ce i‑a poruncit profetul Ieremia. El a citit din sul cuvintele Domnului, în Casa Domnului. În al cincilea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a noua, tot poporul Ierusalimului și tot poporul care venise din cetățile lui Iuda la Ierusalim a fost chemat la un post înaintea Domnului. Atunci, din Casa Domnului, din odaia scribului Ghemaria, fiul lui Șafan, care era în curtea de sus, la intrarea Porții Noi a Casei Domnului, Baruc a citit din sul cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor.
Când Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Șafan, a auzit toate cuvintele Domnului scrise pe sul, a coborât la palatul regelui, în odaia scribului. Toți conducătorii erau acolo: scribul Elișama, Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Șafan, Zedechia, fiul lui Hanania, și toți ceilalți conducători. Mica i‑a înștiințat de toate cuvintele pe care le‑a auzit, tot ce citise Baruc din sul în auzul poporului.
Atunci toți conducătorii l‑au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Șelemia, fiul lui Cuși, ca să‑i spună:
– Ia sulul din care ai citit înaintea poporului și vino!
Baruc, fiul lui Neria, a luat sulul în mâini și s‑a dus la ei.
Ei i‑au zis:
– Așază‑te, te rugăm, și citește‑ne și nouă.
Baruc le‑a citit și lor.
Când au auzit ei toate cuvintele, s‑au uitat înfricoșați unii la alții și i‑au zis lui Baruc:
– Trebuie să‑l înștiințăm neapărat pe rege în legătură cu toate cuvintele acestea!
Apoi l‑au întrebat pe Baruc, zicând:
– Spune‑ne, te rugăm, cum ai scris toate cuvintele acestea? Au ieșit din gura lui Ieremia?
Baruc le‑a răspuns:
– El mi‑a spus cu gura lui toate cuvintele acestea, iar eu le‑am scris pe sulul acesta cu cerneală.
Atunci conducătorii i‑au zis lui Baruc:
– Tu și Ieremia duceți‑vă și ascundeți‑vă și nu spuneți nimănui unde sunteți.
După ce au lăsat sulul în odaia scribului Elișama, s‑au dus la rege, în curte, și l‑au înștiințat în legătură cu toate cuvintele din sul. Regele l‑a trimis pe Iehudi ca să aducă sulul. Iehudi s‑a dus și a adus sulul din odaia scribului Elișama și l‑a citit înaintea regelui și înaintea tuturor conducătorilor care stăteau lângă rege. Regele locuia în reședința de iarnă, fiindcă era luna a noua, iar în fața lui, în vatră, era aprins un foc. După ce Iehudi citea trei sau patru coloane, regele le tăia cu cuțitașul scribului și le arunca în focul din vatră, până ce întregul sul a ars în întregime. Regele și toți slujitorii lui au ascultat toate cuvintele acestea, dar nu s‑au înfricoșat și nu și‑au sfâșiat hainele. Chiar dacă Elnatan, Delaia și Ghemaria au stăruit pe lângă rege să nu ardă sulul, el nu i‑a ascultat, ci i‑a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, lui Seraia, fiul lui Azriel și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să pună mâna pe scribul Baruc și pe profetul Ieremia. Dar Domnul îi ascunsese.
După ce regele a ars sulul care conținea cuvintele scrise de Baruc, așa cum i le dictase Ieremia, Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: „Ia un alt sul și scrie pe el toate cuvintele care erau pe primul sul, pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, l‑a ars. Iar lui Iehoiachim, regele lui Iuda, să‑i spui că așa vorbește Domnul: «Ai ars sulul acela și ai întrebat: ‘De ce ai scris pe el că împăratul Babilonului va veni, va distruge țara aceasta și va nimici din mijlocul ei oamenii și animalele?’» De aceea, așa vorbește Domnul despre Iehoiachim, regele lui Iuda: «Nimeni dintre ai lui nu va mai ședea pe tronul lui David. Cadavrul lui va fi aruncat și va fi lăsat ziua la căldură și noaptea la frig. Îl voi pedepsi atât pe el, cât și pe sămânța lui și pe slujitorii lui, din cauza nelegiuirilor lor. Voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului și peste bărbații din Iuda, toate nenorocirile pe care le‑am rostit împotriva lor și cărora ei nu le‑au dat atenție.»“
Ieremia a luat un alt sul și i l‑a dat scribului Baruc, fiul lui Neria. Baruc a scris pe sul, după cum i‑a dictat Ieremia, toate cuvintele care fuseseră scrise pe sulul pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, îl arsese în foc. Pe acest al doilea sul au mai fost adăugate multe alte asemenea cuvinte.
Ieremia 37:1-21
Ieremia este aruncat în închisoare
Zedechia, fiul lui Iosia, pe care Nebucadnețar, împăratul Babilonului, l‑a făcut rege în țara lui Iuda, a domnit în locul lui Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim. Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din țară nu au ascultat cuvintele Domnului, rostite de profetul Ieremia.
Regele Zedechia a trimis pe Iehucal, fiul lui Șelemia, și pe preotul Țefania, fiul lui Maaseia, la profetul Ieremia să‑i spună: „Te rugăm, mijlocește pentru noi înaintea Domnului, Dumnezeul nostru.“
Pe atunci, Ieremia era liber să umble prin popor, căci încă nu fusese aruncat în temniță. Armata lui Faraon ieșise din Egipt, iar când caldeenii, care asediau Ierusalimul, au auzit vestea aceasta, s‑au retras din Ierusalim.
Cuvântul Domnului i‑a vorbit profetului Ieremia, zicând: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Să vorbiți astfel regelui lui Iuda care v‑a trimis la Mine să Mă întrebe: ‘Iată că armata lui Faraon, care a ieșit să vă ajute, se va întoarce în țara ei, în Egipt, iar caldeenii vor reveni și vor lupta împotriva acestei cetăți. Ei o vor cuceri și îi vor da foc.’»
Așa vorbește Domnul: «Nu vă înșelați singuri, zicând: ‘Caldeenii se vor depărta cu totul de la noi!’, căci ei nu se vor depărta. Și chiar dacă ați învinge întreaga armată a caldeenilor, care se luptă împotriva voastră, și ar mai rămâne dintre ei doar câțiva oameni răniți în corturile lor, tot se vor ridica și vor da foc acestei cetăți!»“
După ce armata caldeenilor s‑a retras din fața Ierusalimului din cauza armatei lui Faraon, Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim ca să meargă în teritoriul lui Beniamin, pentru a intra în posesia proprietății pe care o avea în mijlocul poporului de acolo.
Când profetul Ieremia a ajuns însă la Poarta lui Beniamin, căpitanul gărzilor, al cărui nume era Ireia, fiul lui Șelemia, fiul lui Hanania, a pus mâna pe el, zicând:
– Tu vrei să dezertezi la caldeeni!
Ieremia a răspuns:
– Este o minciună! Nu vreau să dezertez la caldeeni.
Dar Ireia nu l‑a ascultat, ci l‑a înșfăcat și l‑a dus înaintea conducătorilor. Aceștia s‑au mâniat pe Ieremia, l‑au bătut și l‑au întemnițat în casa scribului Ionatan pe care o transformaseră în temniță.
Ieremia a fost pus într‑o celulă subterană a temniței16 Lit.: în casa rezervorului, într‑o celulă. și acolo a stat multă vreme. Apoi regele Zedechia a trimis după el, iar Ieremia a fost adus la palat.
Acolo regele l‑a întrebat în secret:
– Ai vreun cuvânt din partea Domnului?
Ieremia a răspuns:
– Da.
Apoi a zis:
– Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului.
Atunci Ieremia i‑a zis regelui Zedechia:
– Cu ce am greșit față de tine, față de slujitorii tăi și față de poporul acesta de m‑ați aruncat în temniță? Unde vă sunt profeții care profețeau că împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră și împotriva țării acesteia? Acum, o, rege, stăpânul meu, ascultă‑mă te rog! Fie bine primită cererea mea înaintea ta! Nu mă trimite înapoi în casa scribului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!
Regele Zedechia a poruncit ca Ieremia să fie pus în curtea temniței și să i se dea în fiecare zi pâine de pe Strada Brutarilor, până când avea să se termine toată pâinea din cetate. Și astfel Ieremia a rămas în curtea temniței.