Ieremia 18:1-23, Ieremia 19:1-15, Ieremia 20:1-18 NTLR

Ieremia 18:1-23

În casa olarului

Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului: „Scoală‑te și coboară‑te spre casa olarului! Acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!“ Am coborât spre casa olarului și iată că el făcea o lucrare pe roată. Însă vasul de lut pe care îl făcea olarul s‑a stricat în mâna lui. Atunci el a făcut un alt vas, așa cum i‑a plăcut lui să‑l facă.

Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: „Oare Eu nu pot face cu voi ca olarul acesta, Casă a lui Israel, zice Domnul? Iată, ca lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna Mea, Casă a lui Israel. Dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că‑l voi smulge, că‑l voi dărâma și că‑l voi distruge, însă neamul acela, despre care am vorbit, se întoarce de la răutatea lui, atunci și Mie Îmi va părea rău de răul pe care plănuisem să i‑l fac. Tot așa, dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că‑l voi zidi și că‑l voi planta, însă poporul acela face ce este rău în ochii Mei și nu ascultă de glasul Meu, atunci și Mie Îmi va părea rău de binele pe care plănuisem să i‑l fac.

Prin urmare, vorbește acum oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului și zi‑le că așa vorbește Domnul: «Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră și fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceți‑vă fiecare de la calea voastră cea rea și îndreptați‑vă căile și faptele!» Ei însă zic: «În zadar! Noi ne vom urma în continuare gândurile și fiecare va lucra după încăpățânarea inimii lui rele.»

De aceea, așa vorbește Domnul:

«Întrebați printre neamuri:

‘Cine a mai auzit asemenea lucruri?

Fecioara Israel a făcut cel mai dezgustător lucru.

Oare zăpada Libanului părăsește vreodată

stâncile versanților lui14 Sau: stâncile Sirionului, Sirionul fiind numele fenician al muntelui Hermon.?

Oare seacă apele reci care vin de departe?14 Sensul ultimelor două versuri este nesigur.

Căci poporul Meu M‑a uitat

și aduce tămâie idolilor de nimic.

Aceștia i‑au făcut să se împiedice pe căile lor,

pe vechile cărări,

pentru a umbla pe poteci

și pe drumuri nebătătorite,

făcând astfel din țara lor o pustietate

și o pricină de fluierat pentru totdeauna.

Toți cei ce trec prin ea sunt uimiți

și dau din cap.

Ca vântul din răsărit,

așa îi voi împrăștia înaintea dușmanului.

În ziua necazului lor

le voi arăta ceafa și nu fața.»“

Ei zic: „Veniți! Să urzim planuri împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoți, nici sfatul – din lipsă de înțelepți și nici Cuvântul – din lipsă de profeți. Haideți să‑l lovim cu vorba și să nu luăm seama la toate cuvintele lui!“

Ascultă‑mă, Doamne!

Auzi glasul împotrivitorilor mei.

Se răsplătește oare binele cu rău?

Și totuși ei au săpat o groapă sufletului meu.

Adu‑Ți aminte că eu am stat în fața Ta

ca să vorbesc în favoarea lor

și să abat mânia Ta de la ei.

De aceea, dă‑le copiii pradă foametei

și lasă‑i pe mâna sabiei!

Soțiile să le fie lipsite de copii și să rămână văduve,

oamenii lor să fie dați la moarte,

iar tinerii lor să fie uciși cu sabia în luptă!

Un strigăt să fie auzit din casele lor,

atunci când vei aduce deodată cete peste ei,

căci au săpat o groapă să mă prindă

și au ascuns lațuri pentru picioarele mele.

Dar Tu, Doamne,

cunoști toate planurile lor de a mă ucide.

Nu le ierta nelegiuirea

și nu le șterge păcatul dinaintea Ta.

Să fie doborâți înaintea Ta!

Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!

Read More of Ieremia 18

Ieremia 19:1-15

Distrugerea Ierusalimului

Așa vorbește Domnul: „Du‑te și cumpără de la un olar un vas de lut, iar apoi ia cu tine pe câțiva din bătrânii1 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7). Vezi și 26:17. poporului și din bătrânii preoților și du‑te în valea Ben‑Hinom, care este la intrarea Porții Ciobului. Să vestești acolo cuvintele pe care ți le spun. Să spui astfel: «Ascultați Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului! Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire care va răsuna în urechile oricui o va auzi.’» Căci M‑au părăsit, au înstrăinat locul acesta, au adus în el jertfe altor dumnezei, pe care nu‑i cunoșteau nici ei, nici părinții lor și nici regii lui Iuda și au umplut locul acesta cu sânge nevinovat. Au zidit înălțimi lui Baal, ca să‑și ardă copiii în foc ca arderi‑de‑tot pentru Baal, lucru pe care nu l‑am poruncit, nici nu l‑am menționat și care nici nu Mi‑a trecut prin minte. De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici valea Ben‑Hinom, ci se va numi Valea Măcelului.

În locul acesta voi distruge7 Lit.: voi goli. S‑a avut în vedere, probabil, un joc de cuvinte intenționat. În ebraică, termenul pentru a goli (baqaq) sună asemănător cu cel pentru vas (baqbuq), folosit în v. 1, 10. planurile lui Iuda și ale Ierusalimului. Îi voi face să cadă loviți de sabie înaintea dușmanilor lor, uciși de mâna celor ce caută să le ia viața. Cadavrele lor le voi da ca hrană păsărilor cerului și fiarelor pământului. Voi face din cetatea aceasta o pricină de groază și de fluierat. Toți cei ce vor trece pe lângă ea se vor îngrozi și vor fluiera din cauza tuturor rănilor ei. Îi voi face să mănânce carnea fiilor lor și carnea fiicelor lor. Își vor mânca unii altora carnea în timpul asediului și al strâmtorării impuse asupra lor de dușmanii care caută să le ia viața.

Să spargi apoi vasul înaintea ochilor oamenilor care vor merge cu tine și să le spui că așa vorbește Domnul Oștirilor: «Voi zdrobi poporul acesta și cetatea aceasta, întocmai cum se sparge vasul unui olar și nu mai poate fi refăcut! Vor fi îngropați în Tofet, din lipsă de loc pentru îngropare. Așa voi face locului acestuia, zice Domnul, precum și celor ce locuiesc aici. Voi face cetății acesteia ca și Tofetului. Casele Ierusalimului și casele regilor lui Iuda vor deveni necurate ca acest loc, Tofet, și anume toate casele pe acoperișul cărora se ardea tămâie întregii oștiri a cerurilor și se turnau jertfe de băutură altor dumnezei.»“

Ieremia s‑a întors din Tofet, unde‑l trimisese Domnul să profețească. Apoi a stat în curtea Casei Domnului și a zis întregului popor: „Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste cetatea aceasta și peste toate cetățile din jurul ei toate nenorocirile pe care le‑am vestit împotriva lor, pentru că și‑au înțepenit ceafa, ca să nu asculte cuvintele Mele!»“

Read More of Ieremia 19

Ieremia 20:1-18

Ieremia și Pașhur

Preotul Pașhur, fiul lui Imer, conducător peste Casa Domnului, l‑a auzit pe Ieremia profețind aceste lucruri. Și Pașhur l‑a lovit pe profetul Ieremia și l‑a pus în butucii care se aflau la Poarta de Sus a lui Beniamin, în Casa Domnului. Totuși, a doua zi, Pașhur l‑a scos pe Ieremia din butuci. Ieremia i‑a zis atunci: „Domnul nu te mai numește Pașhur, ci Magor-Misabib3 Magor-Misabib înseamnă Teroare din toate părțile., căci așa vorbește Domnul: «Iată, te voi face să fii o teroare atât pentru tine, cât și pentru toți prietenii tăi. Aceștia vor cădea uciși de sabia dușmanilor lor și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Îi voi da, de asemenea, pe toți cei din Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care‑i va duce captivi în Babilon și‑i va ucide cu sabia. Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate bogățiile regilor lui Iuda le voi da în mâna dușmanilor lor. Aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce în Babilon. Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge în captivitate în Babilon. Acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi, cărora le‑ai profețit minciuni.»“

Plângerea lui Ieremia

M‑ai amăgit, Doamne, iar eu m‑am lăsat amăgit.

Ai fost mai tare decât mine și m‑ai învins.

Sunt o pricină de râs toată ziua;

fiecare își bate joc de mine.

Căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig,

să proclam: „Violență și distrugere!“

Căci Cuvântul Domnului îmi aduce

dispreț și batjocură toată ziua.

Dacă mă gândesc să nu mai amintesc de El

și să nu mai vorbesc în Numele Lui,

iată că în inima mea este ceva ca un foc mistuitor,

un foc închis în oasele mele.9 Sau: în trupul meu.

Mă obosesc să‑l țin, dar nu pot.

Căci aud șușoteala multora,

„Teroare din toate părțile!

Învinuiți‑l! Haideți să‑l învinuim!“

Toți cei ce trăiau în pace cu mine

pândesc acum să vadă dacă mă clatin:

„Poate că se va lăsa amăgit;

îl vom învinge

și ne vom răzbuna pe el!“

Dar Domnul este cu mine ca un viteaz groaznic!

De aceea, cei ce mă urmăresc

se vor poticni și nu vor învinge.

Vor fi plini de rușine, căci nu vor reuși,

plini de o rușine veșnică,

care nu va fi uitată.

Doamne al Oștirilor,

Care cercetezi pe cel drept,

Care vezi rărunchii și inima,

lasă‑mă să văd răzbunarea Ta asupra lor!

Căci Ție mi‑am încredințat cauza.

Cântați Domnului!

Lăudați‑L pe Domnul,

căci El a scăpat sufletul celui nevoiaș

din mâna răufăcătorilor.

Blestemată să fie ziua în care m‑am născut!

Ziua în care m‑a născut mama mea

să nu fie binecuvântată!

Blestemat să fie omul care i‑a dat de veste tatălui meu,

zicând: „Ți s‑a născut un copil, un fiu!“,

umplându‑l de bucurie cu ea!

Omul acela să fie ca și cetățile

pe care Domnul le‑a distrus fără milă!

Să audă strigăt dimineața

și strigăte de război la amiază!

Căci nu m‑a omorât în pântecul mamei,

ca să‑mi fi fost ea mormântul

și pântecul ei să mă fi păstrat pe vecie.

De ce am ieșit din pântec,

ca să văd necaz și durere

și să‑mi sfârșesc zilele în rușine?

Read More of Ieremia 20