Isaia 63:1-19
Ziua răzbunării Domnului și a răscumpărării
– Cine este Acesta, Care vine din Edom,
Care vine cu hainele roșii din Boțra?!
Cine este Acesta, înveșmântat atât de frumos,
pășind atât de plin de putere?!
– Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate
și Care am putere să izbăvesc!
– De ce‑Ți sunt hainele roșii
și veșmintele ca ale unuia care calcă în teasc?
– Eu singur am călcat în teasc,
iar dintre popoare n‑a fost nimeni cu Mine.
Le‑am călcat în mânia Mea,
le‑am călcat în picioare în furia Mea.
Sângele lor Mi‑a stropit hainele,
astfel că pe toate Mi le‑am pătat.
Căci ziua răzbunării era în inima Mea
și anul răscumpărării Mele sosise.
M‑am uitat și nu era nimeni să Mă ajute;
am fost uimit căci nu era nimeni să Mă sprijine;
prin urmare, brațul Meu Mi‑a adus victorie
și mânia Mea M‑a sprijinit.
Am călcat în picioare popoare în mânia Mea,
le‑am îmbătat în furia Mea
și le‑am vărsat sângele pe pământ.
Laudă și mărturisire
Voi vesti îndurările Domnului
și isprăvile Domnului,
potrivit cu tot ceea ce a făcut Domnul pentru noi.
Voi vesti marea Lui bunătate
față de Casa lui Israel,
pe care i‑a arătat‑o potrivit milei Sale
și potrivit bogăției îndurării Lui.
El a zis: „Cu siguranță ei sunt poporul Meu,
fiii care nu vor trăda“;
și astfel El a devenit Mântuitorul lor.
Orice necaz de‑al lor l‑a considerat necazul Său,9 Lit.: În tot necazul lor, pentru El [a fost] necaz.
iar Îngerul Prezenței Sale i‑a izbăvit.
În dragostea și în mila Sa El i‑a răscumpărat;
i‑a ridicat și i‑a purtat în toate zilele din vechime.
Dar ei s‑au răzvrătit
și L‑au întristat pe Duhul Său cel Sfânt.
De aceea El S‑a făcut dușmanul lor
și a luptat El Însuși împotriva lor.
Atunci ei și‑au adus aminte11 Sau: Fie ca El să‑Și aducă aminte. de zilele străvechi,
când Moise Îi conducea poporul.
Unde este Acela Care i‑a scos din mare
împreună cu păstorul turmei Sale?
Unde este Acela Care a pus printre ei
Duhul Său cel Sfânt,
Acela Care Și‑a pus să meargă brațul Său măreț
la dreapta lui Moise,
Acela Care a despărțit apele înaintea lor
pentru a‑Și face un renume veșnic,
Acela Care i‑a condus prin adâncuri?
Asemenea unui cal ce aleargă prin pustie,
ei nu s‑au împiedicat
și asemenea unor vite care coboară în vale,
așa i‑a condus Duhul Domnului la odihnă.
În felul acesta Ți‑ai călăuzit Tu poporul,
pentru a‑Ți face un Nume măreț.
Privește din ceruri și vezi,
din Locuința Ta sfântă și măreață!
Unde‑Ți sunt râvna și puterea?
Fiorul Tău lăuntric și mila Ta
s‑au retras de la mine.
Totuși, Tu ești Tatăl nostru,
chiar dacă Avraam nu ne cunoaște,
chiar dacă Israel nu ne recunoaște;
Tu, Doamne, ești Tatăl nostru,
din vechime Tu Te numești „Răscumpărătorul nostru“!
De ce, Doamne, ne‑ai făcut să rătăcim de la căile Tale?
De ce ne‑ai împietrit inimile,
ca să nu mai avem teamă de Tine?
Întoarce‑Te, de dragul robilor Tăi,
de dragul semințiilor ce‑Ți sunt moștenire!
Pentru puțină vreme, ei au stăpânit poporul sfințeniei Tale;
vrăjmașii noștri au călcat în picioare Sfântul Tău Lăcaș.
Am fost multă vreme ca unii peste care Tu nu stăpâneai,
ca unii peste care nu era chemat Numele Tău.19 Sau: Suntem ai Tăi din vechime; / peste ei însă nu ai stăpânit, / iar ei nu au purtat Numele Tău.
Isaia 64:1-12
O, de ai deschide cerurile și ai coborî!
Cum ar tremura munții înaintea Ta!
Ca focul care aprinde vreascurile
sau face ca apa să fiarbă,
așa să‑Ți faci cunoscut Numele vrăjmașilor Tăi,
pentru ca neamurile să tremure înaintea Ta!
Când ai făcut lucruri de temut,
la care nu ne așteptam,
când ai coborât,
munții s‑au cutremurat înaintea Ta.
Încă din vechime nimeni n‑a auzit, nici n‑a pomenit,
și niciun ochi n‑a văzut
un alt Dumnezeu în afară de Tine,
Care să lucreze pentru cei ce‑L așteaptă.
Tu vii în întâmpinarea celor ce,
cu bucurie, împlinesc dreptatea,
a celor ce, pe căile Tale, își aduc aminte de Tine.
Dar iată că Te‑ai mâniat,
pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor.
Vom mai fi izbăviți?5 Sensul ultimelor trei versuri este nesigur.
Toți am devenit ca niște necurați
și toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită.
Toți ne veștejim ca o frunză,
și nelegiuirile noastre ne mătură ca vântul.
Nu este nimeni care să cheme Numele Tău
sau să încerce să se țină strâns de Tine,
căci Ți‑ai ascuns fața de noi,
și ne‑ai lăsat să pierim din cauza nelegiuirilor noastre.
Dar Doamne, Tu ești Tatăl nostru!
Noi suntem lutul, iar Tu ești olarul nostru;
noi toți suntem lucrarea mâinii Tale.
Nu Te mânia prea tare, Doamne!
Nu‑Ți aminti de nelegiuire pentru totdeauna!
Iată, privește, Te rugăm, la poporul Tău,
la noi toți!
Cetățile Tale sfinte au devenit o pustie;
Sionul însuși este o pustie,
iar Ierusalimul o pustietate.
Casa noastră sfântă și măreață,
în care părinții noștri Te lăudau,
a fost dată pradă flăcărilor
și toate lucrurile în care ne găseam plăcerea sunt ruine.
După toate acestea,
Te vei abține Doamne?
Vei tăcea și ne vei umili atât de mult?
Isaia 65:1-16
Judecată și mântuire
„M‑am lăsat căutat de către cei ce nu întrebau;
M‑am lăsat găsit de către cei ce nu Mă căutau.
Am zis: «Iată‑Mă, iată‑Mă!»
către un neam care nu chema Numele Meu.
Mi‑am întins mâinile toată ziua
către un popor răzvrătit.
Ei umblă pe o cale care nu este bună,
după gândurile lor.
Sunt un popor care Mă provoacă la mânie,
pe față, neîncetat,
aducând jertfe în grădini
și arzând tămâie pe altare din cărămidă.
Ei locuiesc în morminte
și înnoptează în locuri tainice,
mâncând carne de porc
și având în vase zeamă din bucate necurate.
Ei zic: «Stai deoparte!
Nu te apropia de mine,
căci sunt prea sfânt pentru tine!»
Aceste lucruri sunt un fum în nările Mele,
un foc care arde toată ziua.
Iată, stă scris înaintea Mea:
«Nu voi tăcea, ci voi răsplăti pe deplin;
le voi răsplăti pe deplin în poala lor,
atât pentru nelegiuirile voastre,
cât și pentru nelegiuirile părinților voștri»,
zice Domnul.
Pentru că au ars tămâie pe munți,
și M‑au sfidat pe dealuri,
voi măsura în poala lor
o răsplată deplină pentru faptele lor din trecut.“
Așa vorbește Domnul:
„După cum se mai găsește must într‑un ciorchine,
iar cineva spune:
«Nu‑l distruge, căci încă se mai află o binecuvântare în el!»,
tot așa voi face și Eu de dragul robilor Mei:
nu‑i voi distruge pe toți.
Voi face să iasă o sămânță9 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. din Iacov
și din Iuda un moștenitor al munților Mei!
Aleșii Mei îi vor moșteni
și robii Mei vor locui acolo.
Șaronul va fi pășune pentru turme,
iar valea Acor10 Vezi Ios. 7:26. Acor înseamnă Tulburare, dar este și un joc de cuvinte între Acar, un alt nume al lui Acan (1 Cron. 2:7), și Acor. – un loc de odihnă pentru cirezi,
pentru poporul care Mă caută.
Cât despre voi, care‑L părăsiți pe Domnul,
care uitați de muntele Meu cel sfânt,
care întindeți o masă «Norocului»11 Ebr.: Gad
și umpleți o cupă de vin amestecat în cinstea «Destinului»11 Ebr.: Meni,
vă voi destina sabiei.
Toți vă veți pleca pentru înjunghiere,
pentru că, atunci când am chemat, nu ați răspuns,
când am vorbit, nu ați ascultat,
ci ați făcut ce este rău în ochii Mei
și ați ales ceea ce nu‑Mi era plăcut.“
De aceea așa vorbește Stăpânul Domn:
„Iată, robii Mei vor mânca,
însă voi veți flămânzi.
Iată, robii Mei vor bea,
însă voi veți înseta.
Iată, robii Mei se vor bucura,
însă voi veți fi făcuți de rușine.
Iată, robii Mei vor striga de bucurie dintr‑o inimă fericită,
însă voi veți striga dintr‑o inimă îndurerată
și veți geme dintr‑un duh zdrobit.
Vă veți lăsa numele ca un blestem aleșilor Mei
și Stăpânul Domn vă va omorî,
iar robilor Săi le va pune un alt nume.
Oricine va fi binecuvântat în țară,
va fi binecuvântat prin Dumnezeul adevărului,
și oricine va jura în țară,
va jura pe Dumnezeul adevărului,
pentru că necazurile de dinainte sunt uitate
și ascunse de ochii Mei.