Geneza 21:1-34
Nașterea lui Isaac
Domnul a cercetat‑o pe Sara, după cum a zis; Domnul a făcut pentru Sara ceea ce promisese. Sara a rămas însărcinată și i‑a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea hotărâtă, despre care îi vorbise Dumnezeu. Avraam i‑a pus numele Isaac3 Ebr.: Ițhak, care înseamnă el râde. fiului său nou‑născut, pe care i‑l născuse Sara. Avraam l‑a circumcis pe fiul său Isaac, la vârsta de opt zile, așa cum i‑a poruncit Dumnezeu. Avraam avea o sută de ani când s‑a născut fiul său Isaac. Sara a zis: „Dumnezeu mi‑a dat un motiv de râs. Oricine va auzi despre aceasta, va râde împreună cu mine.“ Apoi a zis: „Cine i‑ar fi spus lui Avraam că Sara va alăpta copii? Totuși, i‑am născut un fiu la bătrânețe.“
Agar și Ismael sunt alungați în pustie
Copilul a crescut și a fost înțărcat. În ziua în care Isaac a fost înțărcat, Avraam a dat un ospăț mare. Dar Sara l‑a văzut râzând9 Posibil un joc de cuvinte cu ebraicul Ițhak (el râde). pe fiul egiptencei Agar, pe care aceasta i‑l născuse lui Avraam, și i‑a zis lui Avraam: „Alung‑o pe această roabă și pe fiul ei, căci fiul acestei roabe nu va moșteni împreună cu fiul meu, cu Isaac!“ Lucrul acesta nu i‑a plăcut deloc lui Avraam,11 Lit.: Și cuvântul a fost foarte rău în ochii lui Avraam. deoarece îl avea în vedere pe fiul său. Dar Dumnezeu i‑a zis lui Avraam: „Să nu fii tulburat12 Lit.: Să nu fie rău în ochii tăi. din cauza băiatului și a roabei tale. Ascult‑o pe Sara în tot ce îți spune, pentru că prin Isaac își va primi numele sămânța12 Vezi nota de la 12:7. Ideea care se desprinde de aici, este aceea că promisiunea legământului nu se va împlini pe linia lui Ismael, ci pe linia lui Isaac. ta. Cât despre fiul roabei tale, îl voi face și pe el un neam, pentru că este sămânța ta.“
Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a luat niște pâine și un burduf cu apă și i le‑a dat lui Agar, punându‑i‑le pe umăr; i‑a dat și copilul și a trimis‑o. Ea a plecat și a rătăcit în pustia Beer-Șeba. Când apa din burduf s‑a terminat, a aruncat copilul sub unul dintre tufișuri și apoi s‑a dus și a șezut singură la depărtare, cam până unde zboară o săgeată trasă de arc, căci își zicea: „Să nu văd moartea copilului.“ Și, șezând la depărtare, și‑a ridicat glasul și a plâns. Dar Dumnezeu a auzit glasul băiatului. Îngerul lui Dumnezeu a strigat din ceruri către Agar și i‑a zis: „Ce se întâmplă, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul băiatului din locul în care este. Scoală‑te, ridică băiatul și ține‑l de mână, pentru că voi face din el un neam mare.“ Apoi Dumnezeu i‑a deschis ochii, iar ea a văzut o fântână cu apă. S‑a dus, a umplut burduful cu apă și i‑a dat băiatului să bea. Dumnezeu a fost cu băiatul, iar el a crescut, a locuit în pustie și a ajuns arcaș. A locuit în pustia Paran, iar mama lui i‑a luat o soție din țara Egiptului.
Legământul dintre Avraam și Abimelek
În vremea aceea, Abimelek, împreună cu Pihol, comandantul oștirii sale, i‑au vorbit lui Avraam, zicând:
– Dumnezeu este cu tine în tot ceea ce faci. Jură‑mi acum pe Dumnezeu că nu mă vei trăda nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe descendenții mei, ci, așa cum eu am arătat îndurare față de tine, tot așa vei arăta și tu față de mine și față de țara în care locuiești ca străin.
Avraam i‑a răspuns:
– Jur!
Dar Avraam i s‑a plâns lui Abimelek cu privire la o fântână cu apă, pe care robii acestuia o luaseră cu forța.
Abimelek i‑a răspuns: „Nu știu cine a făcut acest lucru. Tu nu mi‑ai spus, iar eu nu am auzit despre aceasta decât astăzi.“ Atunci Avraam a luat oi și vite și i le‑a dat lui Abimelek. Apoi cei doi au încheiat un legământ. Avraam a pus deoparte șapte mielușele din turmă.
Abimelek l‑a întrebat pe Avraam:
– Ce este cu aceste șapte mielușele pe care le‑ai pus deoparte?
Avraam i‑a răspuns:
– Primește aceste șapte mielușele ca pe o mărturie din partea mea că eu am săpat această fântână.
De aceea locul acela a fost numit Beer-Șeba31 Beer-Șeba poate însemna fie fântâna jurământului, fie fântâna celor șapte (v. 28-29)., pentru că amândoi au depus acolo un jurământ. După ce au încheiat legământul la Beer-Șeba, Abimelek și Pihol, comandantul oștirii sale, s‑au ridicat și s‑au întors în țara filistenilor. Avraam a plantat un tamarisc în Beer-Șeba și a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeul cel Veșnic33 Ebr.: El‑Olam.. El a locuit ca străin în țara filistenilor multă vreme.
Geneza 22:1-24
Încercarea credinței lui Avraam
După toate acestea, Dumnezeu l‑a pus la încercare pe Avraam și i‑a zis:
– Avraam!
El a răspuns:
– Iată‑mă!
Dumnezeu i‑a zis:
– Ia‑l pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care‑l iubești, pe Isaac, du‑te în ținutul Moria și jertfește‑l acolo ca ardere‑de‑tot pe unul dintre munții despre care îți voi spune.
Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, și‑a înșeuat măgarul, i‑a luat pe doi dintre slujitorii săi și pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea‑de‑tot, apoi s‑a ridicat și a plecat spre locul despre care îi vorbise Dumnezeu. A treia zi, Avraam și‑a ridicat ochii și a văzut locul de departe. Atunci Avraam le‑a zis slujitorilor săi: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“ Avraam a luat lemnele pentru arderea‑de‑tot și le‑a pus pe umerii fiului său Isaac, iar el a dus focul și cuțitul. Și cei doi au plecat împreună.
Isaac i‑a zis tatălui său, Avraam:
– Tată!
El a răspuns:
– Iată‑mă, fiule.
Isaac i‑a zis:
– Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea‑de‑tot?
Avraam i‑a răspuns:
– Dumnezeu Însuși Se va îngriji de mielul pentru arderea‑de‑tot, fiule.
Și cei doi au mers împreună mai departe. Când au ajuns în locul despre care îi spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. După aceea, l‑a legat pe fiul său Isaac și l‑a pus pe altar, deasupra lemnelor. Apoi Avraam și‑a întins mâna și a luat cuțitul ca să‑l înjunghie pe fiul său.
Dar Îngerul Domnului l‑a strigat din ceruri și i‑a zis:
– Avraam! Avraam!
El a răspuns:
– Iată‑mă!
Îngerul i‑a zis:
– Nu pune mâna pe băiat. Nu‑i face nimic, pentru că acum știu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.
Avraam și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că înapoia sa era un berbec prins cu coarnele într‑un tufiș. S‑a dus, a luat berbecul și l‑a jertfit ca ardere‑de‑tot în locul fiului său. Avraam a pus acelui loc numele „Domnul va purta de grijă“14 Ebr.: YHWH Yireh.. De aceea se spune și astăzi: „La muntele Domnului se va purta de grijă.14 Sau: La muntele unde Se va arăta. Domnul; sau: Pe munte Se va arăta Domnul.“
Îngerul Domnului l‑a strigat din ceruri pentru a doua oară pe Avraam și i‑a zis: „Deoarece ai făcut acest lucru și nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că te voi binecuvânta cu adevărat și‑ți voi înmulți foarte mult sămânța17 Vezi nota de la 12:7., cât stelele cerurilor și cât nisipul de pe țărmul mării. Sămânța ta va stăpâni poarta dușmanilor ei, iar prin sămânța18 Vezi nota de la 12:7. ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M‑ai ascultat.“ Avraam s‑a întors la slujitorii săi, iar ei s‑au ridicat și au mers împreună cu el la Beer-Șeba. Și Avraam a locuit în Beer-Șeba.
Urmașii lui Nahor
După toate acestea, i s‑a spus lui Avraam, spunându‑i‑se: „Iată, Milca i‑a născut și ea copii fratelui tău, Nahor: pe Uț, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram, pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaș, pe Yidlaf și pe Betuel.“ Lui Betuel i s‑a născut Rebeca. Pe aceștia opt i‑a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. De asemenea, Reuma, țiitoarea24 Țiitoarea (concubina) era o soție de rang secundar. Vezi Jud. 19:3-5. lui, i‑a născut pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaș și pe Maaca.
Geneza 23:1-20
Moartea și înmormântarea Sarei
Viața Sarei a fost de o sută douăzeci și șapte de ani; aceștia au fost anii vieții Sarei. Ea a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în țara Canaan, iar Avraam s‑a dus s‑o jelească pe Sara și s‑o plângă.
Apoi Avraam s‑a ridicat de lângă moarta sa și le‑a vorbit fiilor lui Het, zicând:
– Eu sunt străin și peregrin printre voi. Dați‑mi în mijlocul vostru o proprietate, ca loc de înmormântare, pentru ca să‑mi înmormântez moarta dinaintea mea.
Fiii lui Het i‑au răspuns lui Avraam, zicându‑i:
– Ascultă‑ne, stăpâne! Tu ești un prinț al lui Dumnezeu printre noi. Înmormântează‑ți moarta în cel mai bun dintre mormintele noastre. Niciunul dintre noi nu te va opri să‑ți înmormântezi moarta în mormântul lui.
Avraam s‑a ridicat și s‑a plecat înaintea poporului țării, a fiilor lui Het.
El le‑a vorbit, zicând:
– Dacă vreți să‑mi înmormântez moarta dinaintea mea, atunci ascultați‑mă și rugați‑l pentru mine pe Efron, fiul lui Țohar, să‑mi vândă peștera Mahpela, care este a lui și care se află la marginea ogorului său. Să mi‑o vândă la un preț întreg, ca teren pentru înmormântare printre voi.
Efron se afla în mijlocul fiilor lui Het.
Hititul Efron i‑a răspuns lui Avraam în auzul fiilor lui Het, – a tuturor celor care veniseră la poarta cetății sale –, zicând:
– Nu, stăpâne, ascultă‑mă! Îți dau ogorul și‑ți dau și peștera care este pe el. Ți le dau înaintea ochilor fiilor poporului meu. Înmormântează‑ți moarta.
Atunci Avraam s‑a plecat înaintea poporului țării și i‑a vorbit lui Efron în auzul poporului țării, zicând:
– Dacă vrei, ascultă‑mă! Îți voi plăti prețul pentru ogor. Primește‑l din partea mea, pentru ca să‑mi înmormântez moarta acolo.
Efron i‑a răspuns lui Avraam, zicând:
– Stăpâne, ascultă‑mă: o bucată de pământ de patru sute de șecheli de argint15-16 Aproximativ 4,8 kg., ce este aceasta între mine și tine? Înmormântează‑ți moarta.
Avraam l‑a ascultat pe Efron și i‑a cântărit prețul pe care acesta l‑a menționat în auzul fiilor lui Het: patru sute de șecheli de argint, potrivit cu tarifele comercianților.
Astfel, ogorul lui Efron din Mahpela, care se afla la răsărit de Mamre (adică ogorul, peștera care se afla în el, precum și toți copacii care erau pe ogor, pe tot hotarul lui de jur‑împrejur) a trecut în proprietatea lui Avraam prin cumpărare înaintea ochilor fiilor lui Het, a tuturor celor care veniseră la poarta cetății sale. După aceea, Avraam a înmormântat‑o pe Sara, soția sa, în peștera de pe ogorul din Mahpela, care se afla la răsărit de Mamre, adică Hebron, în țara Canaan. Astfel, ogorul și peștera care se afla în el au trecut de la fiii lui Het în proprietatea lui Avraam, ca teren pentru înmormântare.