Provérbios 16 – OL & NTLR

O Livro

Provérbios 16:1-33

1Nós podemos fazer os nossos próprios planos,

mas o Senhor tem a última palavra.

2Ao homem parece-lhe bom tudo o que faz,

mas o Senhor é quem julga as verdadeiras motivações.

3Entrega tudo o que fazes ao Senhor,

e os teus planos irão por diante.

4Tudo o que o Senhor fez tem um objetivo;

até mesmo o perverso, para o dia do castigo.

5Deus abomina o orgulho;

por muito que se faça, o orgulho não escapará ao castigo.

6A culpa é perdoada pela misericórdia e pela verdade;

e é pelo temor ao Senhor que o ser humano se pode resguardar do mal.

7Quando alguém procura agradar ao Senhor,

Deus faz com que até os seus piores inimigos tenham paz com essa pessoa.

8Melhor é ter pouco, mas vivendo uma vida reta,

do que ter uma grande fortuna ganha por meios desonestos.

9Ao elaborarmos os nossos planos,

deveríamos sempre contar com a intervenção do Senhor.

10O rei fala com grande autoridade;

contudo, a sua boca não deve jamais trair a justiça.

11O Senhor exige as balanças certas;

e decide os pesos que se devem utilizar.

12Um chefe de estado tem horror à iniquidade;

o seu direito de governar só pode ter como fundamento a justiça.

13Um povo que fala e respeita a verdade

e que ama a justiça faz felizes os seus governantes.

14A ira do rei é como alguém que anuncia a morte;

o sábio encontrará a forma de a abrandar.

15Quando o rosto do rei exprime alegria, isso é vida;

a sua benevolência é como uma nuvem de chuva serôdia.

16É melhor ter sabedoria do que ouro;

vale mais o entendimento do que prata.

17O caminho dos justos distingue-se, essencialmente, por se desviar do mal;

quem segue por ele está em segurança.

18Ao orgulho segue-se a ruína;

a arrogância vem antes da queda.

19É preferível estar ao lado dos humildes e dos simples,

a partilhar privilégios com gente altiva.

20Deus abençoa os que obedecem consciente e refletidamente à sua palavra;

os que confiam no Senhor serão felizes.

21O indivíduo sábio será conhecido pelo seu bom senso;

quem ensina será mais persuasivo se empregar palavras adequadas.

22A sabedoria é fonte de vida para os que a possuem;

o castigo dos loucos é a sua própria loucura.

23Do íntimo de quem tem entendimento saem palavras inteligentes,

capazes de persuadir os outros.

24As palavras amáveis e delicadas são como o mel;

fazem bem à alma, dão saúde à vida.

25Há caminhos que ao homem parecem direitos e seguros,

mas no final deles encontra-se a morte.

26A fome é boa para levar o homem a trabalhar,

a fim de satisfazer a sua necessidade.

27O malfeitor provoca o mal;

aquilo que diz é como um fogo.

28As pessoas perversas estão sempre a levantar contendas;

o intriguista é capaz de separar os melhores amigos.

29As pessoas violentas costumam aliciar outros,

para os levar por caminhos condenáveis.

30Fecham os olhos, imaginando cuidadosamente o que podem tramar;

de lábios cerrados, levam os seus planos perversos por diante.

31Os cabelos brancos representam dignidade;

eles veem-se nos que caminham na justiça.

32Uma pessoa que é paciente vale mais do que alguém muito corajoso;

é melhor saber dominar-se do que conquistar uma cidade.

33As pessoas lançam sortes para muitas decisões,

mas no fim é sempre do Senhor que dependem as situações.

Nouă Traducere În Limba Română

Proverbe 16:1-33

1Intențiile inimii aparțin omului,

dar răspunsul limbii este de la Domnul.

2Toate căile unui om sunt curate în ochii lui,

dar Cel Care cercetează duhurile este Domnul.

3Încredințează‑ți Domnului lucrările,

și îți vor reuși planurile.

4Domnul a făcut totul pentru un scop,

chiar și pe cel nelegiuit pentru ziua nenorocirii.

5Orice inimă mândră este o urâciune înaintea Domnului;

în mod sigur ea nu va rămâne nepedepsită.

6Prin îndurare și credincioșie este ispășită nelegiuirea,

și prin teama de Domnul se îndepărtează omul de la rău.

7Când Domnului Îi sunt plăcute căile unui om,

îi face chiar și pe dușmanii lui să trăiască în pace cu el.

8Mai bine puțin, dar cu dreptate,

decât mari venituri cu nedreptate!

9Inima omului își plănuiește calea,

dar Domnul îi îndrumă pasul.

10Sentința divină10 Lit.: Oracolul. este pe buzele regelui;

gura lui nu va fi necredincioasă la judecată.

11Cântarul și talerele judecății sunt de la Domnul;

toate greutățile din sac sunt lucrarea Lui.

12Este o urâciune pentru regi să facă răul,

căci prin dreptate se întărește tronul.

13Buzele drepte sunt plăcute regilor

și cel ce spune adevărul este iubit.

14Mânia regelui este mesagerul morții,

dar omul înțelept o va potoli.

15Seninătatea feței regelui înseamnă viață

și bunăvoința lui este ca un nor de ploaie târzie15 Sau: de ploaie primăvăratică, sezonul ploios în Canaan începând în octombrie și sfârșindu‑se în aprilie..

16Mai bună este dobândirea înțelepciunii decât a aurului

și obținerea priceperii decât a argintului.

17Calea celor drepți este să se îndepărteze de rău;

cine își păzește calea își păzește viața.

18Mândria merge înaintea distrugerii

și un duh arogant merge înaintea căderii.

19Mai bine să fii smerit în duh printre cei săraci,

decât să împarți prada cu cei mândri.

20Cine ia seama la Cuvânt găsește ce este bine

și oricine se încrede în Domnul este fericit!

21Cel cu inima înțeleaptă este numit priceput,

și dulceața buzelor sporește învățătura.

22Chibzuința este un izvor de viață pentru cei ce o au,

dar disciplinarea nebunilor este o nebunie.

23Inima celui înțelept îi îndrumă gura cu înțelepciune

și pe buzele lui sporește învățătura.

24Cuvintele plăcute sunt un fagure de miere,

dulci pentru suflet și vindecătoare pentru oase.

25Există o cale ce pare dreaptă înaintea omului,

dar la sfârșitul ei sunt căile morții.

26Pofta de mâncare a muncitorului este în folosul său,

căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.

27Omul de nimic scoate la suprafață răul,

și vorbirea lui este ca un foc dogoritor.

28Omul care spune lucruri pervertite răspândește discordii

și un bârfitor dezbină pe cei mai buni prieteni.

29Omul violent își amăgește semenul

și‑l conduce pe o cale care nu este bună.

30Cel ce închide ochii, ca să plănuiască lucruri pervertite,

cel ce‑și mușcă buzele, a și dus la îndeplinire răul.

31Perii albi sunt o coroană frumoasă;

ea se găsește pe calea dreptății.

32Mai valoros este cel încet la mânie decât cel viteaz

și cel care‑și stăpânește duhul – decât cel care cucerește o cetate.

33Se aruncă sorțul în poală,

dar orice decizie este de la Domnul.