Mateus 28 – OL & NTLR

O Livro

Mateus 28:1-20

A ressurreição

(Mc 16.1-8; Lc 24.1-12; Jo 20.1-18)

1Na madrugada de domingo, quando nascia o novo dia, Maria Madalena e a outra Maria foram ao túmulo. 2E houve um grande terramoto, porque um anjo do Senhor desceu do céu, rolou a pedra para um lado e sentou-se sobre ela. 3O seu rosto brilhava como um clarão e tinha vestes muito brancas. 4Quando o viram, os guardas tremeram de medo, ficando como mortos. 5Então, o anjo falou às mulheres:

“Não tenham medo! Sei que procuram Jesus, que foi crucificado. 6Mas ele não está aqui, porque tornou a viver, conforme tinha dito. Entrem e vejam onde o seu corpo estava deitado. 7E agora vão depressa e contem aos discípulos que ele ressuscitou e que vai adiante de vocês para a Galileia e ali o verão. É esta a mensagem que tenho para vos dar.”

8As mulheres, muito amedrontadas, mas também cheias de alegria, afastaram-se a correr do túmulo e apressaram-se a procurar os discípulos para lhes dar o recado do anjo. Iam a caminho, 9quando Jesus surgiu de súbito à sua frente e as saudou. Elas, abraçando-lhe os pés, adoraram-no. 10Jesus disse-lhes:

“Não tenham medo! Vão dizer aos meus irmãos que partam já para a Galileia para se encontrarem ali comigo.”

Os guardas são subornados

11Enquanto as mulheres iam para a cidade, alguns dos que estavam de guarda ao túmulo foram ter com os principais sacerdotes e contaram-lhes o sucedido. 12Fez-se uma reunião de todos os anciãos e decidiu-se dar dinheiro aos guardas, 13para que dissessem que, estando todos a dormir, os discípulos de Jesus tinham vindo durante a noite e roubado o corpo. 14“Se o governador souber disto, defender-vos-emos e tudo ficará em bem”, prometeram os sacerdotes aos soldados.

15Assim, os guardas aceitaram o dinheiro e falaram conforme lhes tinha sido dito. A sua mentira espalhou-se entre os judeus, que ainda hoje acreditam nela.

Jesus dá instruções aos discípulos

16Então os onze discípulos partiram para a Galileia e foram para a montanha onde Jesus tinha dito que o encontrariam. 17Ali o acharam e o adoraram; mesmo assim, havia alguns que não tinham a certeza de ser Jesus.

18“Toda a autoridade no céu e na Terra me foi dada”, disse aos discípulos. 19“Portanto, vão e façam discípulos em todas as nações. Batizem-nos em nome do Pai, do Filho e do Espírito Santo. 20Ensinem-os a obedecer a todos os mandamentos que vos dei. E fiquem certos de que estou sempre convosco, até ao fim do mundo.”

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 28:1-20

Învierea lui Isus

(Mc. 16:1-8; Lc. 24:1-12; In. 20:1-18)

1După ziua de Sabat, în zorii primei zile din săptămână, Maria Magdalena și cealaltă Maria au venit să se uite la mormânt.

2Și iată că a avut loc un mare cutremur, căci un înger al Domnului a coborât din cer, s-a dus și a rostogolit piatra de la intrarea mormântului și s-a așezat pe ea. 3Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. 4De frica lui, gardienii s-au cutremurat și au rămas ca morți.

5Îngerul le-a zis5 Lit.: Dar îngerul, răspunzând, le-a zis. femeilor: „Nu vă temeți! Știu că Îl căutați pe Isus Care a fost răstignit. 6Nu este aici, pentru că a fost înviat, așa cum a spus! Veniți și vedeți locul unde fusese pus! 7Apoi duceți-vă repede și spuneți-le ucenicilor Lui: «A fost înviat dintre cei morți! Iată că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea.» Iată, v-am spus aceasta!“

8Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să-i anunțe pe ucenicii Lui. 9Dar iată că le-a ieșit înainte Isus, zicând: „Salutare!9 Gr.: chairete, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă. El mai poate însemna: Bucură-te! Fii sănătos! Salut! Bun venit!“ Ele s-au apropiat, I-au cuprins picioarele și I s-au închinat. 10Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeți! Duceți-vă și anunțați-i pe frații Mei să meargă în Galileea! Acolo Mă vor vedea.“

Darea de seamă a gărzii și înșelătoria conducătorilor

11În timp ce plecau ele, iată că unii dintre gardieni s-au dus în cetate și i-au anunțat pe conducătorii preoților cu privire la tot ce se întâmplase. 12Aceștia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ținut sfat și le-au dat soldaților mulți arginți, 13zicându-le: „Să spuneți așa: «Ucenicii Lui au venit noaptea, în timp ce noi dormeam, și L-au furat.» 14Iar dacă va ajunge lucrul acesta la auzul guvernatorului, îl vom convinge noi și vă vom scăpa de grijă.“ 15Ei au luat arginții și au făcut așa cum fuseseră învățați. Și vorba aceasta a fost răspândită printre iudei până în ziua de azi.

Marea Trimitere

(Mc. 16:14-18; Lc. 24:36-49; In. 20:19-23)

16Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, la muntele unde le indicase Isus să meargă. 17Când L-au văzut, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. 18Isus S-a apropiat de ei și le-a vorbit, zicând: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. 19Prin urmare, duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt 20și învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit! Și iată că Eu sunt cu voi20 Vezi 1:23. în toate zilele, până la sfârșitul veacului!“