Levítico 4 – OL & NTLR

O Livro

Levítico 4:1-35

A oferta pelos pecados

1O Senhor deu mais estas instruções a Moisés: 2“Diz ao povo que estas são as minhas leis respeitantes a alguém que, sem intenção, violar algum dos meus mandamentos.

3Se um sacerdote pecar sem ser propositadamente, trazendo contudo culpa sobre o povo, deve oferecer ao Senhor um novilho sem defeito para expiação do seu pecado. 4Deverá trazê-lo à porta da tenda do encontro, pôr-lhe a mão na cabeça e matá-lo na presença do Senhor. 5Depois esse sacerdote tomará parte do sangue do animal e o trará até dentro da tenda do encontro; 6porá o seu dedo no sangue e deverá aspergi-lo sete vezes, perante o Senhor, diante do véu que separa o lugar santíssimo. 7Seguidamente, porá igualmente um pouco de sangue nos chifres do altar de incenso aromático que está perante o Senhor na tenda do encontro. O resto do sangue será derramado na base do altar dos holocaustos à entrada do tabernáculo. 8Então tomará toda a gordura das entranhas; 9os dois rins e a respetiva gordura e a vesícula biliar, e queimará tudo no altar das ofertas queimadas, 10como no caso do boi ou vaca, sacrificados como oferta de paz. 11Contudo, o que ficar do novilho, a pele, a carne, a cabeça, as patas, os órgãos internos e os intestinos, 12será transportado para um lugar fora do acampamento, para um lugar ritualmente limpo, o mesmo lugar para onde se levam as cinzas do altar, e queimará tudo num fogo de lenha.

13Se for toda a nação de Israel que pecar, sem se dar conta disso, e fizer alguma coisa que o Senhor tenha dito para não se fazer, o povo ficará, por consequência, culpado. 14Quando se derem conta do que aconteceu deverão oferecer um novilho como sacrifício de expiação do pecado e trazê-lo até diante da tenda do encontro, 15onde os anciãos da nação porão as mãos sobre a cabeça do animal e o matarão na presença do Senhor. 16Então o sacerdote trará o seu sangue para dentro da tenda do encontro, 17molhará o dedo nele e salpicá-lo-á sete vezes diante do Senhor, na frente do véu. 18Depois porá do sangue nos chifres do altar que está na tenda do encontro, diante do Senhor, e o resto irá vazá-lo na base do altar dos holocaustos, no pátio, à entrada da tenda do encontro. 19Tirará toda a gordura e a queimará sobre o altar. 20E seguirá o mesmo processo da oferta de pecado; desta maneira o sacerdote fará expiação por toda a nação e todos serão perdoados. 21O sacerdote transportará depois o novilho para fora do acampamento e queimá-lo-á ali, como se fosse uma oferta de expiação do pecado de um indivíduo; só que desta vez é por expiação do pecado de toda a nação.

22No caso de ser um ancião que pecar, sem ser com intenção, e se tornar culpado de desobediência a uma das leis do Senhor, seu Deus, 23logo que tal facto lhe seja notificado, deverá trazer como sacrifício um bode sem defeito. 24Por-lhe-á a mão na cabeça e o matará no lugar onde são mortos os animais para o holocausto, e apresentá-lo-á ao Senhor. Este é o sacrifício que apresenta para a expiação do seu pecado. 25Seguidamente, o sacerdote tomará algum do sangue do animal e com o dedo porá dele nos chifres do altar dos holocaustos; o resto do sangue será derramado na base do altar. 26Toda a gordura será queimada sobre o altar, como se fosse uma oferta de paz; dessa maneira o sacerdote fará a expiação do pecado cometido pelo chefe do povo, e este será perdoado.

27Se se tratar de alguém do povo que tiver pecado, mas sem ter consciência disso, será considerado culpado. 28Contudo, assim que a sua consciência for despertada para tal facto, deverá trazer como sacrifício uma cabra sem defeito para expiar o seu pecado. 29Tem de trazê-la para o sítio onde os animais oferecidos em holocausto são mortos, e aí porá a mão na cabeça do animal e o matará. 30O sacerdote molhará o dedo no sangue do animal e o porá nos chifres do altar dos holocaustos. O resto do sangue, o sacerdote derramará na base do altar. 31Toda a gordura lhe será tirada, tal como se faz para a oferta de paz, e o sacerdote a queimará no altar, sendo de agrado ao Senhor. Assim, o sacerdote fará expiação por esse homem, o qual será perdoado.

32No entanto, se ele preferir trazer um cordeiro como sacrifício pelo seu pecado, deverá ser fêmea, sem nenhum defeito físico. 33Deverá trazê-la para o sítio onde são mortos os animais para os holocaustos; por-lhe-á a mão na cabeça e matá-la-á, como uma oferta em sacrifício pelo pecado. 34O sacerdote tomará um pouco do sangue, com o dedo, e o porá nos chifres do altar dos holocaustos, derramando o resto na base do mesmo. 35Quanto à gordura, tirá-la-á tal, como faz com o cordeiro da oferta de paz, e o sacerdote queimá-la-á no altar, da mesma forma que com qualquer outro sacrifício apresentado ao Senhor pelo fogo. O sacerdote faz assim expiação por essa pessoa, e o seu pecado será perdoado.

Nouă Traducere În Limba Română

Leviticul 4:1-35

Jertfa pentru păcat

1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, care nu trebuie încălcate, și încalcă una din ele, 3dacă cel ce păcătuiește este preotul care a primit ungerea3, 5, 16 Cu referire la marele preot., aducând astfel vină asupra poporului, va trebui să‑I aducă Domnului pentru păcatul săvârșit un taur fără meteahnă din cireada sa, ca jertfă pentru păcat. 4Să aducă taurul la intrarea în Cortul Întâlnirii, înaintea Domnului, să‑și pună mâna pe capul taurului, și taurul să fie înjunghiat acolo, înaintea Domnului. 5Preotul care a primit ungerea să ia din sângele taurului, să‑l aducă în Cortul Întâlnirii, 6să‑și pună degetul în sânge și să‑l stropească de șapte ori înaintea Domnului, înaintea draperiei despărțitoare6, 17 Care desparte Locul Preasfânt de Locul Sfânt. a Lăcașului. 7Preotul să ungă cu sânge coarnele altarului tămâierii, care este în Cortul Întâlnirii, înaintea Domnului, iar restul sângelui taurului să‑l verse la baza altarului arderilor‑de‑tot, care este la intrarea în Cortul Întâlnirii. 8Apoi să ia toată grăsimea taurului adus ca jertfă pentru păcat – și anume grăsimea de pe măruntaie și grăsimea din jurul măruntaielor – 9cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și de pe coapse, precum și membrana ficatului, care trebuie desprinsă odată cu rinichii. 10Preotul să ia aceste părți, așa cum sunt luate de la boul10 Putea fi atât mascul, cât și femelă (vezi 3:1). adus ca jertfă de pace10, 26, 31, 35 Vezi nota de la 3:1. și să le ardă pe altarul arderilor‑de‑tot. 11Dar pielea taurului, toată carnea lui, capul, picioarele, măruntaiele și balega, 12adică ce a rămas din taur, să le ducă într‑un loc curat în afara taberei, acolo unde se aruncă cenușa de la grăsime, și să le ardă într‑un foc făcut din lemne. Trebuie să fie arse acolo unde se aruncă cenușă.

13Dacă toată comunitatea lui Israel va păcătui din greșeală, și lucrul acesta este ascuns de ochii adunării, dacă încalcă una din poruncile Domnului, care nu trebuie încălcate, și se face astfel vinovată, 14când păcatul pe care l‑a săvârșit va fi descoperit, adunarea va trebui să aducă drept jertfă pentru păcat un taur din cireadă. Să‑l aducă înaintea Cortului Întâlnirii, 15iar bătrânii15 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7) [peste tot în carte]. comunității să‑și pună mâinile pe capul taurului în prezența Domnului, și taurul să fie înjunghiat acolo, în prezența Domnului. 16Preotul care a primit ungerea să ia din sângele taurului, să‑l ducă în Cortul Întâlnirii, 17să‑și pună degetul în sânge și să stropească cu el de șapte ori înaintea Domnului, în fața draperiei. 18Apoi să ungă cu sânge coarnele altarului18 Altarul tămâierii (vezi v. 7). care se află înaintea Domnului, în Cortul Întâlnirii, iar restul sângelui să‑l verse la baza altarului arderilor‑de‑tot, care se află la intrarea în Cortul Întâlnirii. 19Toată grăsimea taurului s‑o ia și s‑o ardă pe altar. 20Acest taur să fie jertfit la fel ca taurul jertfei pentru păcat. Așa să facă preotul ispășire pentru ei și vor fi iertați. 21Ce rămâne din taur să fie dus în afara taberei și să fie ars, la fel cum s‑a ars și ce a rămas din primul taur. Aceasta este o jertfă pentru păcat adusă pentru adunare.

22Când un conducător va păcătui și va încălca fără voie una din poruncile Domnului, Dumnezeul său, porunci care nu trebuie încălcate, și se face astfel vinovat, 23sau când păcatul pe care l‑a săvârșit îi este făcut cunoscut, va trebui să aducă drept ofrandă un țap fără meteahnă. 24Să‑și pună mâna pe capul țapului și acesta să fie înjunghiat în locul unde se înjunghie arderile‑de‑tot înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru păcat. 25Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei pentru păcat și să ungă cu el coarnele altarului arderilor‑de‑tot, iar restul sângelui să‑l verse la baza altarului arderilor‑de‑tot. 26Apoi să ardă toată grăsimea pe altar, la fel cum se arde grăsimea de la jertfa de pace. Așa să facă preotul ispășire pentru păcatul acestuia și va fi iertat.

27Dacă vreunul din poporul țării va păcătui fără voie, încălcând una din poruncile Domnului, care nu trebuie încălcate, și se face astfel vinovat, 28sau dacă păcatul pe care l‑a săvârșit îi este făcut cunoscut, atunci să aducă drept ofrandă, pentru păcatul pe care l‑a săvârșit, o iadă fără meteahnă. 29Să‑și pună mâna pe capul jertfei pentru păcat, și aceasta să fie înjunghiată în locul unde se aduc arderile‑de‑tot. 30Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei și să ungă cu el coarnele altarului arderilor‑de‑tot, iar restul sângelui să‑l verse la baza altarului. 31Să ia apoi toată grăsimea, la fel cum se ia grăsimea de la jertfa de pace și s‑o ardă pe altar, căci aceasta este de o aromă plăcută Domnului. Așa să facă preotul ispășire pentru acesta și va fi iertat.

32Dacă ofranda pe care o va aduce este un miel ca jertfă pentru păcat, să aducă o femelă fără meteahnă. 33Să‑și pună mâna pe capul jertfei pentru păcat și aceasta să fie înjunghiată în locul în care sunt înjunghiate arderile‑de‑tot. 34Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei pentru păcat și să ungă cu el coarnele altarului arderilor‑de‑tot, iar restul sângelui să‑l verse la baza altarului. 35Să ia apoi toată grăsimea, la fel cum se ia grăsimea de la jertfa de pace și s‑o ardă pe altar, deasupra jertfelor mistuite de foc pentru Domnul. Așa să facă preotul ispășire pentru păcatul pe care acela l‑a săvârșit și i se va ierta.