Levítico 10 – OL & NTLR

O Livro

Levítico 10:1-20

A morte de Nadabe e Abiú

1Nadabe e Abiú, filhos de Aarão, tomaram cada um o seu incensário, puseram-lhe fogo e incenso sobre ele, trazendo fogo estranho perante o Senhor, contrariamente àquilo que o ele expressamente ordenara. 2Então saiu fogo da presença do Senhor que os consumiu.

3Moisés disse a Aarão: “Foi isto mesmo que o Senhor disse:

‘Darei prova da minha santidade,

através daqueles que se aproximam de mim,

e serei glorificado assim perante todo o povo.’ ”

Porém, Aarão guardou silêncio.

4Moisés chamou então Misael e Elzafã, primos de Aarão, filhos de Uziel, e disse-lhes: “Vão buscar os corpos que estão diante do santuário e levem-nos para fora do acampamento.” 5E assim fizeram e levaram-nos, mesmo nas túnicas com que estavam, tal como Moisés lhes dissera.

6Então Moisés disse a Aarão e aos seus filhos Eleazar e Itamar: “Não descubram as vossas cabeças, em sinal de contrição, nem rasguem as vossas roupas, para que não venham a morrer também, e a ira do Senhor não venha a este povo de Israel. No entanto, o resto do povo pode lamentar todo este terrível fogo que o Senhor mandou. 7Vocês, contudo, não devem afastar-se da tenda do encontro, sob pena de morrer, pois o azeite da unção do Senhor está sobre vós.” Eles assim fizeram como Moisés lhes disse.

8O Senhor disse mais o seguinte a Aarão: 9“Não bebam nunca vinho nem bebida forte quando entrarem na tenda do encontro, se não morrerão. Esta regra aplicar-se-á a vocês e a todos os vossos descendentes, em todas as gerações vindouras. 10O vosso dever é ensinar o povo, mostrar-lhe qual a diferença entre o santo e o profano, o puro e o impuro; 11ensinar-lhe todas as leis que o Senhor tem dado por intermédio de Moisés.”

12Moisés disse a Aarão e aos filhos que lhe ficaram, Eleazar e Itamar: “Tomem a oferta de cereais, o que ficou depois de ter oferecido ao Senhor aquela mão-cheia que foi queimada sobre o altar, certifiquem-se que não há nela fermento e comam-na junto do altar, num lugar sagrado; trata-se de uma oferta santíssima. 13Por isso, devem comê-la num lugar santo. É uma porção que vos pertence a ti e a teus filhos, essa parte das ofertas ao Senhor feitas com fogo. Assim me foi ordenado. 14Mas o peito e a coxa, que foram oferecidas ao Senhor com um movimento balanceado, um gesto de apresentação cerimonial, na sua presença, podem comer num lugar limpo cerimonialmente. É um alimento que vos é destinado; a ti, aos teus filhos e filhas. É a porção que vos pertence dos sacrifícios de paz que faz o povo de Israel. 15O povo deverá trazer a coxa, que foi posta de parte, mais o peito que foi oferecido quando a gordura se queimava, e deverão apresentá-los ao Senhor com um gesto de apresentação cerimonial. Depois então vos pertencerão, a ti e à tua família, tal como o Senhor tem ordenado.”

16Moisés procurou por toda a parte o bode da oferta pelo pecado e descobriu que tinha sido queimado. Por isso, ficou muito zangado com Eleazar e com Itamar, os filhos que restaram a Aarão. 17“Porque não comeram vocês a oferta pelo pecado no santuário, visto que é coisa santíssima? Deus vo-la deu para que levassem a iniquidade e a culpa do povo, para fazer expiação por eles perante o Senhor!”, disse-lhes. 18“Visto que o sangue não foi levado para dentro do santuário, deveriam tê-la comido ali tal como vos mandei.”

19Aarão intercedeu junto de Moisés: “Eles ofereceram a sua oferta de expiação do pecado e o seu holocausto perante o Senhor”, disse. “Poderia eu comer a expiação pelo pecado num dia como este? Teria isso agradado ao Senhor?”

20Moisés, ouvindo isto, ficou de acordo.

Nouă Traducere În Limba Română

Leviticul 10:1-20

Moartea lui Nadab și Abihu

1Nadab și Abihu, fiii lui Aaron, și‑au luat fiecare fărașul pentru cărbuni, au pus foc în el și au pus tămâie pe foc. Astfel, ei au adus foc străin înaintea Domnului, lucru pe care El nu li‑l poruncise. 2Atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i‑a mistuit și au murit înaintea Domnului. 3Moise i‑a zis lui Aaron: „Aceasta este ceea ce a vrut Domnul să spună atunci când a zis:

«În mijlocul celor ce se apropie de Mine

Mă voi arăta sfânt3 Verbul ebraic poate fi tradus fie ca reflexiv (varianta din text), fie ca pasiv: voi fi sfințit sau voi fi considerat drept sfânt.

și înaintea întregului popor

voi fi slăvit3 Verbul ebraic poate fi tradus fie ca reflexiv (Mă voi slăvi), fie ca pasiv: (varianta din text)..»“

Aaron a tăcut.

4Moise i‑a chemat pe Mișael și pe Elțafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, și le‑a zis: „Apropiați‑vă, luați‑i pe frații voștri dinaintea Lăcașului și duceți‑i în afara taberei.“ 5Ei au venit și i‑au dus pe fiii lui Aaron afară din tabără, îmbrăcați în tunicile lor, așa cum poruncise Moise.

6După aceea, Moise le‑a zis lui Aaron și fiilor săi, Elazar și Itamar: „Să nu vă descoperiți capetele6 Sau: să nu vă ciufuliți părul, o interdicție generală pentru marele preot (vezi 21:10). și să nu vă sfâșiați veșmintele, ca să nu muriți și ca să nu Se mânie El pe toată comunitatea. Lăsați‑i pe frații voștri, toată Casa lui Israel, să‑i jelească pe cei ce au fost mistuiți de focul Domnului. 7Să nu ieșiți dincolo de intrarea în Cortul Întâlnirii ca să nu muriți, căci untdelemnul pentru ungere, untdelemnul Domnului, este peste voi.“ Ei au făcut așa cum le‑a poruncit Moise.

8Domnul i‑a vorbit lui Aaron, zicând: 9„Nici tu și nici fiii tăi să nu beți vin sau băutură tare, atunci când veți intra în Cortul Întâlnirii, ca să nu muriți. Aceasta este o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre, 10ca să faceți deosebire între ce este sfânt și ce este obișnuit, între ce este curat și ce este necurat 11și să‑i învățați pe fiii lui Israel toate hotărârile pe care li le‑a dat Domnul prin Moise.“

Părțile cuvenite preoților

12Moise le‑a zis lui Aaron și fiilor care i‑au mai rămas acestuia, Elazar și Itamar: „Luați darul de mâncare rămas de la jertfele mistuite de foc pentru Domnul și mâncați‑l nedospit lângă altar, căci este preasfânt. 13Să‑l mâncați într‑un loc sfânt. El este dreptul cuvenit ție și dreptul cuvenit fiilor tăi din jertfele mistuite de foc pentru Domnul, căci așa mi s‑a poruncit. 14Dar pieptul adus prin legănare și spata adusă drept contribuție să le mâncați într‑un loc curat, atât tu, cât și fiii tăi și fiicele tale împreună cu tine, căci ele v‑au fost date, ca un drept cuvenit ție și ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de pace14 Vezi nota de la 3:1. ale fiilor lui Israel. 15Spata adusă drept contribuție și pieptul jertfei legănate să fie aduse împreună cu grăsimea jertfelor mistuite de foc și să fie legănate înaintea Domnului ca jertfă legănată; ele vor fi ale tale și ale fiilor tăi pentru totdeauna, așa cum a poruncit Domnul.“

16Apoi Moise a căutat cu atenție țapul jertfei pentru păcat, dar iată că acesta fusese ars. El s‑a mâniat pe Elazar și pe Itamar, fiii care‑i mai rămăseseră lui Aaron, și le‑a zis: 17„De ce n‑ați mâncat jertfa pentru păcat în Lăcaș, căci aceasta este preasfântă și Dumnezeu v‑a dat‑o vouă ca să purtați nelegiuirea comunității și să faceți ispășire pentru ei înaintea Domnului? 18Iată, sângele ei nici n‑a fost adus în Locul Sfânt! Trebuia s‑o mâncați în Lăcaș, așa cum am poruncit!“

19Aaron i‑a zis lui Moise: „Iată, ei au adus astăzi jertfa pentru păcatul lor, precum și arderea‑de‑tot înaintea Domnului și totuși aceste lucruri au venit peste mine. Dacă aș fi mâncat azi jertfa pentru păcat, ar fi fost oare bine în ochii Domnului?“ 20Când a auzit Moise aceste cuvinte, a fost mulțumit.20 Lit.: Moise a auzit și a fost bine în ochii lui.