O Livro

2 Coríntios 1

1Esta carta é enviada por mim, Paulo, apóstolo de Jesus Cristo pela vontade de Deus, e também pelo irmão Timóteo, à igreja de Deus em Corinto e a todos os santos na Grécia.

Que Deus nosso Pai e o Senhor Jesus Cristo vos dê a sua graça e a sua paz.

O Deus de todo o conforto

Louvado seja o nosso Deus, o Pai de nosso Senhor Jesus Cristo, e a fonte de toda a misericórdia e ajuda! É ele quem nos conforta nas nossas tribulações; e isto para que também possamos ajudar outros que estejam aflitos, com a mesma ajuda e conforto que Deus nos deu. E podem ter a certeza de que quanto mais sofrermos por causa de Cristo, tanto mais ele mostrará para connosco o seu conforto através de Cristo.

Tem sido através de tribulações que vos temos levado o alívio e a salvação de Deus. Mas no meio dessas provações Deus nos confortou, o que se tornou em vosso benefício, pois pudemos mostrar­vos pela nossa experiência pessoal a maneira como Deus ajuda todos os que passam pelos mesmos sofrimentos. Ele vos dará, pois, a força para suportá­los igualmente.

Penso que é justo, queridos irmãos, que estejam ao corrente de todas as lutas por que temos atravessado na província da Ásia. Fomos extremamente maltratados; receámos mesmo não conseguir sobreviver. Era como se nos sentíssemos já condenados a morrer, dando­nos bem conta da pouca confiança que mereciam as nossas próprias forças; e isso levou­nos a pôr tudo nas mãos de Deus, o único que pode ressuscitar os mortos. 10 E com efeito ele nos livrou de morte terrível, e esperamos que assim nos livrará no futuro. 11 Mas vocês também nos podem ajudar com as vossas orações. E muitos louvores serão dados a Deus, em resultado das respostas às muitas orações a favor da nossa segurança!

Mudança nos planos por Paulo

12 Estamos bem satisfeitos porque a nossa consciência nos é testemunha de que temos sido puros e sinceros, dependendo em absoluto da graça do Senhor para nos ajudar, e não das nossas capacidades. E isso é verdade especialmente em relação a vocês. 13 Nas minhas cartas tenho sido directo, não há nada escrito nas entrelinhas e nada que vocês não possam entender. Tenho esperança que algum dia vocês hão­de compreender­nos completamente, 14 apesar de agora isso ainda não acontecer. Então no dia em que o Senhor Jesus voltar, vocês terão orgulho de nós da mesma maneira que nós teremos orgulho de vocês.

15/16 E foi confiando na vossa compreensão que eu cheguei a fazer planos para ir ver­vos na minha viagem para a Macedónia, assim como também quando regressasse, para que dessa forma tivessem uma bênção duplicada, e depois com a vossa ajuda preparasse a minha deslocação à Judeia.

17 E então porque mudei eu de ideias, poderão perguntar? Terá sido por leviandade? Ou porque agi com um espírito mundano, dizendo “sim”, e estando a pensar que era “não”? De forma alguma! 18 Tão certo como Deus ser verdadeiro, quando digo “sim”, quero mesmo dizer “sim”. 19/20 Timóteo, Silas e eu vos temos falado de Jesus Cristo, o Filho de Deus, e esse não é uma pessoa que quando diga “sim” esteja a querer dizer “não”. Pelo contrário o seu “sim” é absoluto; é a verdade. Todas as suas promessas ele as cumpre, porquanto ele é fiel; e com isto damos glória ao seu nome. 21 Foi este Deus quem nos fez, a vocês e a nós, fiéis cristãos, e nos escolheu a nós para apóstolos para pregar as boas novas. 22 Ele gravou em nós a sua marca de garantia — o seu sinal de propriedade — que é o seu Santo Espírito.

23 E Deus sabe que é verdade quando afirmo que se ainda não fui visitar­vos é porque tenho querido poupar­vos a severas repreensões. 24 Não é que tenhamos domínio sobre a vossa fé, que é aliás bastante forte já; mas no fundo o que queremos é contribuir para a vossa alegria.

Nouă Traducere În Limba Română

2 Corintieni 1

1Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia[a]: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumiri Dumnezeului oricărei încurajări

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei încurajări, Cel Care ne încurajează în toate necazurile noastre, pentru a-i putea încuraja pe cei ce sunt în orice necaz, cu încurajarea cu care noi înşine suntem încurajaţi de Dumnezeu. Aşa cum suferinţele lui Cristos abundă în noi, tot astfel, prin Cristos, suntem încurajaţi din abundenţă. Dacă noi avem necazuri, este pentru încurajarea şi mântuirea voastră; dacă noi suntem încurajaţi, este pentru încurajarea voastră, care vă ajută să răbdaţi aceleaşi suferinţe pe care le răbdăm şi noi. Nădejdea noastră cu privire la voi este fermă, pentru că ştim că, aşa cum sunteţi părtaşi cu noi în suferinţă, tot aşa sunteţi şi în încurajare.

Fraţilor, nu vrem să nu ştiţi despre necazurile pe care le-am avut în Asia[b], pentru că am avut greutăţi dincolo de puterea noastră, aşa încât pierduserăm şi nădejdea de a mai trăi. Ne-am simţit ca şi cum am fi primit condamnarea la moarte, ca să nu ne bazăm pe noi înşine, ci pe Dumnezeu, Care învie morţii; 10 El ne-a scăpat dintr-un mare pericol de moarte şi va continua să ne scape. În El nădăjduim că încă ne va mai scăpa. 11 Uniţi-vă să ne ajutaţi prin rugăciunile voastre şi mulţi vor mulţumi pentru noi[c] datorită darului dat nouă ca răspuns la rugăciunile multora.

Schimbarea unora dintre planurile lui Pavel

12 Lauda noastră este mărturia conştiinţei noastre, potrivit căreia noi ne-am comportat în lume, şi chiar mai mult faţă de voi, în curăţia şi sinceritatea care vin de la Dumnezeu, nu cu o înţelepciune firească[d], ci prin harul lui Dumnezeu. 13 Căci noi nu vă scriem altceva decât ceea ce puteţi citi şi înţelege. Şi nădăjduiesc că până la sfârşit veţi înţelege, 14 aşa cum aţi şi înţeles, în parte, că lauda voastră suntem noi, după cum şi voi veţi fi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Isus.

15 Având această încredinţare, mi-am propus mai întâi să vin la voi, ca să aveţi parte de o a doua favoare. 16 Am vrut să vin la voi în drum spre Macedonia, să mă întorc din Macedonia tot pe la voi şi să fiu trimis de voi în Iudeea. 17 Deci, plănuind aceasta, m-am comportat eu oare cu uşurătate? Sau mi-am făcut planurile în mod firesc, gata să spun şi „da, da“ şi „nu, nu“? 18 Credincios este Dumnezeu, că vorbirea noastră faţă de voi nu este şi „da“, şi „nu“. 19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, pe Care noi L-am predicat printre voi, – eu, Silvanus[e] şi Timotei (, nu este „da“ şi „nu“, ci El este întotdeauna „da“, 20 pentru că în El toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da“. De aceea, prin El spunem „Amin!“, spre slava lui Dumnezeu. 21 Cel Care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi Care ne-a uns, este Dumnezeu. 22 El ne-a şi pecetluit şi ne-a dat în inimă Duhul ca pe o garanţie.

23 Îl chem pe Dumnezeu ca martor al sufletului meu, spunându-vă că n-am mai venit în Corint tocmai ca să vă cruţ. 24 Nu că noi domnim peste credinţa voastră, ci suntem conlucrători cu voi pentru bucuria voastră, căci voi staţi fermi în credinţă.

Footnotes

  1. 2 Corintieni 1:1 Provincie romană cu capitala la Corint
  2. 2 Corintieni 1:8 Este vorba despre provincia romană Asia, cu capitala de facto la Efes, privincie care ocupa, alături de alte provincii, aria geografică cunoscută ca Asia Mică
  3. 2 Corintieni 1:11 Multe mss conţin: voi
  4. 2 Corintieni 1:12 Lit.: carnală
  5. 2 Corintieni 1:19 O variantă a numelui Silas