Nueva Versión Internacional

Romanos 9

La elección soberana de Dios

1Digo la verdad en Cristo; no miento. Mi conciencia me lo confirma en el Espíritu Santo. Me invade una gran tristeza y me embarga un continuo dolor. Desearía yo mismo ser maldecido y separado de Cristo por el bien de mis hermanos, los de mi propia raza, el pueblo de Israel. De ellos son la adopción como hijos, la gloria divina, los pactos, la ley, el privilegio de adorar a Dios y el de contar con sus promesas. De ellos son los patriarcas, y de ellos, según la naturaleza humana, nació Cristo, quien es Dios sobre todas las cosas. ¡Alabado sea por siempre![a] Amén.

Ahora bien, no digamos que la Palabra de Dios ha fracasado. Lo que sucede es que no todos los que descienden de Israel son Israel. Tampoco por ser descendientes de Abraham son todos hijos suyos. Al contrario: «Tu descendencia se establecerá por medio de Isaac».[b] En otras palabras, los hijos de Dios no son los descendientes naturales; más bien, se considera descendencia de Abraham a los hijos de la promesa. Y la promesa es esta: «Dentro de un año vendré, y para entonces Sara tendrá un hijo».[c]

10 No solo eso. También sucedió que los hijos de Rebeca tuvieron un mismo padre, que fue nuestro antepasado Isaac. 11 Sin embargo, antes de que los mellizos nacieran, o hicieran algo bueno o malo, y para confirmar el propósito de la elección divina, 12 no en base a las obras, sino al llamado de Dios, se le dijo a ella: «El mayor servirá al menor».[d] 13 Y así está escrito: «Amé a Jacob, pero aborrecí a Esaú».[e]

14 ¿Qué concluiremos? ¿Acaso es Dios injusto? ¡De ninguna manera! 15 Es un hecho que a Moisés le dice:

«Tendré clemencia de quien yo quiera tenerla,
    y seré compasivo con quien yo quiera serlo».[f]

16 Por lo tanto, la elección no depende del deseo ni del esfuerzo humano, sino de la misericordia de Dios. 17 Porque la Escritura le dice al faraón: «Te he levantado precisamente para mostrar en ti mi poder, y para que mi nombre sea proclamado por toda la tierra».[g] 18 Así que Dios tiene misericordia de quien él quiere tenerla, y endurece a quien él quiere endurecer.

19 Pero tú me dirás: «Entonces, ¿por qué todavía nos echa la culpa Dios? ¿Quién puede oponerse a su voluntad?» 20 Respondo: ¿Quién eres tú para pedirle cuentas a Dios? «¿Acaso le dirá la olla de barro al que la modeló: “¿Por qué me hiciste así?”?»[h] 21 ¿No tiene derecho el alfarero de hacer del mismo barro unas vasijas para usos especiales y otras para fines ordinarios?

22 ¿Y qué si Dios, queriendo mostrar su ira y dar a conocer su poder, soportó con mucha paciencia a los que eran objeto de su castigo[i] y estaban destinados a la destrucción? 23 ¿Qué si lo hizo para dar a conocer sus gloriosas riquezas a los que eran objeto de su misericordia, y a quienes de antemano preparó para esa gloria? 24 Esos somos nosotros, a quienes Dios llamó no solo de entre los judíos, sino también de entre los gentiles. 25 Así lo dice Dios en el libro de Oseas:

«Llamaré “mi pueblo” a los que no son mi pueblo;
    y llamaré “mi amada” a la que no es mi amada»,[j]
26 «Y sucederá que en el mismo lugar donde se les dijo:
    “Ustedes no son mi pueblo”,
serán llamados “hijos del Dios viviente”».[k]

27 Isaías, por su parte, proclama respecto de Israel:

«Aunque los israelitas sean tan numerosos
    como la arena del mar,
    solo el remanente será salvo;
28 porque plenamente y sin demora
    el Señor cumplirá su sentencia en la tierra».[l]

29 Así había dicho Isaías:

«Si el Señor Todopoderoso
    no nos hubiera dejado descendientes,
seríamos ya como Sodoma,
    nos pareceríamos a Gomorra».[m]

Incredulidad de Israel

30 ¿Qué concluiremos? Pues que los gentiles, que no buscaban la justicia, la han alcanzado. Me refiero a la justicia que es por la fe. 31 En cambio Israel, que iba en busca de una ley que le diera justicia, no ha alcanzado esa justicia. 32 ¿Por qué no? Porque no la buscaron mediante la fe, sino mediante las obras, como si fuera posible alcanzarla así. Por eso tropezaron con la «piedra de tropiezo», 33 como está escrito:

«Miren que pongo en Sión una piedra de tropiezo
    y una roca que hace caer;
pero el que confíe en él no será defraudado».[n]

Footnotes

  1. 9:5 Cristo … siempre! Alt. Cristo. ¡Dios, que está sobre todas las cosas, sea alabado por siempre!
  2. 9:7 Gn 21:12
  3. 9:9 Gn 18:10,14
  4. 9:12 Gn 25:23
  5. 9:13 Mal 1:2,3
  6. 9:15 Éx 33:19
  7. 9:17 Éx 9:16
  8. 9:20 Is 29:16; 45:9
  9. 9:22 objeto de su castigo. Lit. vasijas de ira.
  10. 9:25 Os 2:23
  11. 9:26 Os 1:10
  12. 9:28 Is 10:22,23
  13. 9:29 Is 1:9
  14. 9:33 Is 8:14; 28:16

Nouă Traducere În Limba Română

Romani 9

Alegerea suverană a lui Dumnezeu

1Spun adevărul în Cristos, nu mint: conştiinţa mea, prin Duhul Sfânt, îmi este martoră că am o mare întristare şi o durere permanentă în inimă, întrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup şi anume israeliţii! Ale lor sunt înfierea[a], slava[b], legămintele, darea Legii, închinarea şi promisiunile. Ai lor sunt patriarhii şi din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci[c]! Amin.

Dar aceasta nu înseamnă că a fost fără efect Cuvântul[d] lui Dumnezeu. Pentru că nu toţi care sunt din Israel sunt Israel. Şi deşi sunt sămânţa lui Avraam nu toţi sunt copiii săi, ci, aşa cum este scris: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa[e] ta.“[f] Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviţi ca sămânţă. Căci iată care a fost cuvântul promisiunii: „La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.“[g] 10 Ba mai mult, Rebeca a rămas însărcinată de la un singur om[h], strămoşul nostru Isaac. 11 Şi chiar înainte ca cei doi gemeni să se fi născut sau să fi făcut ceva bine sau rău, – pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să poată rămâne, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă, – 12 i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“[i] 13 Aşa cum este scris:

„Pe Iacov l-am iubit,
    dar pe Esau l-am urât.“[j]

14 Deci ce vom spune: nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În nici un caz! 15 Căci lui Moise i-a spus:

„Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur
    şi am milă de cine vreau să am milă.“[k]

16 Deci nu este ceva care ţine de cel care doreşte sau de cel care se străduieşte, ci ţine de Dumnezeu, Care arată îndurare, 17 pentru că, în Scripturi, Dumnezeu îi spune lui Faraon:

„Te-am ridicat ca să-Mi arăt în tine puterea Mea
    şi astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“[l]

18 Astfel, El are milă de cine doreşte şi împietreşte pe cine doreşte.

19 Mă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“ 20 Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“?[m] 21 Oare nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită? 22 Şi ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere? 23 Şi ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă, 24 incluzându-ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri? 25 Aşa cum spune în Osea:

„Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu»,
    şi pe cea care nu era iubită, o voi numi «Iubită».[n]

26 Şi în locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteţi poporul Meu!»,
    acolo vor fi numiţi «Fii ai Dumnezeului celui Viu».“[o]

27 Iar Isaia strigă despre Israel:

„Chiar dacă numărul israeliţilor ar fi ca nisipul mării,
    totuşi numai rămăşiţa va fi mântuită,
28 căci Domnul va duce la îndeplinire repede şi pe deplin sentinţa hotărâtă asupra pământului.“[p]

29 Aşa cum a prezis Isaia:

„Dacă Domnul Oştirilor[q] nu ne-ar fi lăsat câţiva urmaşi[r],
    am fi ajuns ca Sodoma
        şi ne-am fi asemănat cu Gomora.“[s]

Necredinţa lui Israel

30 Şi atunci ce vom spune? Neamurile, care n-au urmărit dreptatea, totuşi au primit-o, – şi anume o dreptate care este prin credinţă –, 31 însă Israel, care urmărea dreptatea printr-o Lege, n-a reuşit s-o obţină. 32 De ce n-a reuşit? Pentru că ei n-au urmărit acest lucru prin credinţă, ci, ca şi cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s-au împiedicat de Piatra de poticnire, 33 aşa cum este scris:

„Iată, pun în Sion o Piatră de poticnire
    şi o Stâncă de cădere!
        Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“[t]

Footnotes

  1. Romani 9:4 Vezi nota de la 8:15; vezi Ex. 4:22-23; Ier. 31:9; Os. 11:1
  2. Romani 9:4 Prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său (vezi Ex. 16:7, 10; Lev. 9:6, 23; Num. 16:19)
  3. Romani 9:5 Sau: Cristos, Care este Dumnezeu deasupra tuturor, binecuvântat în veci; sau: Cristos, Care este deasupra tuturor. Dumnezeu să fie binecuvântat în veci; sau: Cristos. Dumnezeu, Care este deasupra tuturor, să fie binecuvântat în veci; gramatical, toate variantele sunt posibile
  4. Romani 9:6 Este vorba despre promisiunea legământului
  5. Romani 9:7 Termenul grecesc pentru sămânţă este un singular ce se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând, prin exegeza sa, că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
  6. Romani 9:7 Vezi Gen. 21:12
  7. Romani 9:9 Vezi Gen. 18:10, 14
  8. Romani 9:10 Sau: printr-o singură împreunare cu, pentru a accentua egalitatea celor doi fii
  9. Romani 9:12 Vezi Gen. 25:23
  10. Romani 9:13 Adică: Pe Iacov l-am ales, / dar pe Esau l-am respins; vezi Mal. 1:2, 3
  11. Romani 9:15 Vezi Ex. 33:19
  12. Romani 9:17 Pavel citează din LXX, Ex. 9:16
  13. Romani 9:20 Vezi Is. 29:16; 45:9
  14. Romani 9:25 Vezi Os. 2:23
  15. Romani 9:26 Vezi Os. 1:10
  16. Romani 9:28 Vezi Is. 10:22, 23
  17. Romani 9:29 Gr.: Kurios Savaot care îl redă pe ebr.: YHWH Ţevaot. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers
  18. Romani 9:29 Lit.: o sămânţă
  19. Romani 9:29 Vezi LXX, Is. 1:9
  20. Romani 9:33 Vezi Is. 8:14; 28:16