Ezequiel 1 – NVI-PT & NTLR

Nova Versão Internacional

Ezequiel 1:1-28

Os Seres Viventes e a Glória do Senhor

1Era o quinto dia do quarto mês do trigésimo ano1.1 Ou do meu trigésimo ano, e eu estava entre os exilados, junto ao rio Quebar. Abriram-se os céus, e eu tive visões de Deus.

2Foi no quinto ano do exílio do rei Joaquim, no quinto dia do quarto mês. 3A palavra do Senhor veio ao sacerdote Ezequiel, filho de Buzi,1.3 Ou veio a Ezequiel, filho do sacerdote Buzi, junto ao rio Quebar, na terra dos caldeus. Ali a mão do Senhor esteve sobre ele.

4Olhei e vi uma tempestade que vinha do norte: uma nuvem imensa, com relâmpagos e faíscas, cercada por uma luz brilhante. O centro do fogo parecia metal reluzente, 5e no meio do fogo havia quatro vultos que pareciam seres viventes. Na aparência tinham forma de homem, 6mas cada um deles tinha quatro rostos e quatro asas. 7Suas pernas eram retas; seus pés eram como os de um bezerro e reluziam como bronze polido. 8Debaixo de suas asas, nos quatro lados, eles tinham mãos humanas. Os quatro tinham rostos e asas, 9e as suas asas encostavam umas nas outras. Quando se moviam, andavam para a frente e não se viravam.

10Quanto à aparência dos seus rostos, os quatro tinham rosto de homem, rosto de leão no lado direito, rosto de boi no lado esquerdo e rosto de águia. 11Assim eram os seus rostos. Suas asas estavam estendidas para cima; cada um deles tinha duas asas que se encostavam na de outro ser vivente, de um lado e do outro, e duas asas que cobriam os seus corpos. 12Cada um deles ia sempre para a frente. Para onde quer que fosse o Espírito, eles iam e não se viravam quando se moviam. 13Os seres viventes pareciam carvão aceso; eram como tochas. O fogo ia de um lado a outro entre os seres viventes, e do fogo saíam relâmpagos e faíscas. 14Os seres viventes iam e vinham como relâmpagos.

15Enquanto eu olhava para eles, vi uma roda ao lado de cada um deles, diante dos seus quatro rostos. 16Esta era a aparência das rodas e a sua estrutura: reluziam como o berilo; as quatro tinham aparência semelhante. Cada roda parecia estar entrosada na outra. 17Quando se moviam, seguiam nas quatro direções dos quatro rostos e não se viravam1.17 Ou não viravam para o lado enquanto iam. 18Seus aros eram altos e impressionantes e estavam cheios de olhos ao redor.

19Quando os seres viventes se moviam, as rodas ao seu lado se moviam; quando se elevavam do chão, as rodas também se elevavam. 20Para onde quer que o Espírito fosse, os seres viventes iam, e as rodas os seguiam, porque o mesmo Espírito estava nelas. 21Quando os seres viventes se moviam, elas também se moviam; quando eles ficavam imóveis, elas também ficavam; e, quando os seres viventes se elevavam do chão, as rodas também se elevavam com eles, porque o mesmo Espírito deles estava nelas.

22Acima das cabeças dos seres viventes estava o que parecia uma abóbada, reluzente como gelo, e impressionante. 23Debaixo dela cada ser vivente estendia duas asas ao que lhe estava mais próximo e com as outras duas asas cobria o corpo. 24Ouvi o ruído de suas asas quando voavam. Parecia o ruído de muitas águas, parecia a voz do Todo-poderoso. Era um ruído estrondoso, como o de um exército. Quando paravam, fechavam as asas.

25Então veio uma voz de cima da abóbada sobre as suas cabeças, enquanto eles ficavam de asas fechadas. 26Acima da abóbada sobre as suas cabeças havia o que parecia um trono de safira e, bem no alto—sobre o trono—havia uma figura que parecia um homem. 27Vi que a parte de cima do que parecia ser a cintura dele parecia metal brilhante, como se estivesse cheia de fogo, e a parte de baixo parecia fogo; e uma luz brilhante o cercava. 28Tal como a aparência do arco-íris nas nuvens de um dia chuvoso, assim era o resplendor ao seu redor.

Essa era a aparência da figura da glória do Senhor. Quando a vi, prostrei-me com o rosto em terra e ouvi a voz de alguém falando.

Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 1:1-28

Chemarea lui Ezechiel

1În al treizecilea an1 Probabil vârsta profetului., în a cincea zi a lunii a patra1 31 iulie 593 î.Cr.; multe date oferite de Ezechiel pot fi stabilite cu acuratețe, datorită analelor., în timp ce mă aflam printre exilații de lângă râul Chebar, cerurile s‑au deschis și am văzut vedenii dumnezeiești.

2În a cincea zi a lunii – era al cincilea an de exil al regelui Iehoiachin – 3Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în țara caldeenilor3 babilonienilor; [peste tot în carte]., lângă râul Chebar, și mâna Domnului a fost peste el acolo.

4M‑am uitat și iată că un vânt năprasnic venea dinspre nord: era un nor mare și un foc strălucitor care scânteia de jur împrejur. La mijloc, în mijlocul focului, era ceva ca metalul lustruit.4 Sau: ca strălucirea chihlimbarului. 5În mijlocul lui se afla ceva asemănător cu patru ființe vii, a căror înfățișare era ca înfățișarea unui om. 6Fiecare avea câte patru fețe și câte patru aripi. 7Picioarele lor erau drepte, iar talpa picioarelor lor era asemenea copitei unui vițel, strălucind ca bronzul lustruit. 8Sub aripile lor, pe fiecare din cele patru părți, se afla câte o mână de om. Toate cele patru ființe vii aveau fețe și aripi. 9Aripile lor se atingeau una pe alta, astfel încât nu se răsuceau în mers, ci, când mergeau, fiecare mergea drept înainte.

10Înfățișarea fețelor lor era astfel: în partea dinainte, fiecare avea o față de om; în partea dreaptă, cele patru aveau o față de leu; în partea stângă, cele patru aveau o față de bou, iar în partea din spate, cele patru aveau o față de vultur. 11Așa arătau fețele lor. Aripile le erau întinse în sus; fiecare avea două aripi, cu care atingea aripile celor de lângă ea, și alte două aripi cu care își acoperea trupul. 12Fiecare mergea drept înainte: mergeau într-acolo unde le arăta duhul să meargă, iar în mersul lor, nu se întorceau. 13Asemănarea ființelor vii, înfățișarea lor, era ca niște cărbuni de foc aprinși, ca asemănarea unor torțe; focul umbla încoace și încolo printre ființele vii. Focul avea strălucire și din foc ieșeau fulgere. 14Ființele vii alergau și se întorceau, ca înfățișarea fulgerului.

15Mă uitam la acele ființe vii și iată că pe pământ, în apropierea fiecărei ființe vii, se afla câte o roată, în total patru, câte una pentru fiecare față. 16Înfățișarea roților și lucrătura lor era ca aspectul crisolitului. Cele patru aveau aceeași asemănare; înfățișarea și lucrătura lor era asemenea unei roți în mijlocul altei roți. 17În timpul deplasării, ele puteau merge în toate cele patru direcții, fără să‑și schimbe direcția în timpul mersului. 18Obezile lor erau înalte și stârneau teamă; obezile celor patru erau pline de ochi de jur împrejur.

19Când mergeau ființele vii, mergeau și roțile pe lângă ele, iar când se ridicau ființele vii de la pământ, se ridicau și roțile. 20De aceea ființele vii mergeau acolo unde le punea duhul să meargă, încotro le îndruma duhul să meargă, iar roțile se ridicau să li se alăture, deoarece duhul ființelor vii era în roți. 21Când ele mergeau, mergeau și acestea; când ele se opreau, se opreau și acestea; iar când ele se ridicau de la pământ, se ridicau și roțile odată cu ele, deoarece duhul făpturilor era în roți.

22Deasupra capetelor acestor ființe vii se afla ceva asemănător unei întinderi22-23, 25-26 Sau: firmament. de cristal strălucitor, care se răspândea în înălțime, deasupra capetelor lor. 23Dedesubtul întinderii, aripile le stăteau întinse, una spre cealaltă, fiecare ființă vie având câte două aripi cu care se acoperea. 24Când porneau, am auzit zgomotul aripilor lor ca vuietul unor ape mari, asemenea glasului Celui Atotputernic24 Ebr.: Șadai, asemenea vuietului unei furtuni, asemenea zgomotului unei tabere. Când ele se opreau, aripile lor se lăsau în jos.

25Și s‑a auzit un glas de deasupra întinderii care era deasupra capetelor lor; când ele s‑au oprit, aripile lor s‑au lăsat în jos.25 Sau: Când ele se opreau și aripile lor se lăsau în jos, de deasupra întinderii care era peste capetele lor se auzea un glas. 26În partea de sus a întinderii care era deasupra capetelor lor se afla ceva precum înfățișarea pietrei de safir26 Sau: lapislazuli., în asemănarea unui tron, iar deasupra acestei asemănări de tron, în partea de sus, se afla cineva a cărei asemănare era ca înfățișarea unui om. 27De la ceea ce părea a fi brâul său în sus am văzut ceva ca sclipirea metalului lustruit, ca un foc închis de jur împrejur, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în jos am văzut ceva ca înfățișarea focului. De jur împrejurul lui era o lumină strălucitoare. 28Asemenea curcubeului din nor în ziua ploioasă, așa era înfățișarea strălucirii de jur împrejur. Ea era înfățișarea asemănării slavei Domnului. Când am văzut‑o, m‑am aruncat cu fața la pământ și am auzit glasul Unuia Care vorbea.