Nova Versão Internacional

Eclesiastes 3

Há Tempo para Tudo

1Para tudo há uma ocasião certa;
há um tempo certo para cada propósito
    debaixo do céu:

Tempo de nascer e tempo de morrer,
tempo de plantar
    e tempo de arrancar o que se plantou,
tempo de matar e tempo de curar,
tempo de derrubar e tempo de construir,
tempo de chorar e tempo de rir,
tempo de prantear e tempo de dançar,
tempo de espalhar pedras
    e tempo de ajuntá-las,
tempo de abraçar e tempo de se conter,
tempo de procurar e tempo de desistir,
tempo de guardar
    e tempo de jogar fora,
tempo de rasgar e tempo de costurar,
tempo de calar e tempo de falar,
tempo de amar e tempo de odiar,
tempo de lutar e tempo de viver em paz.

O que ganha o trabalhador com todo o seu esforço? 10 Tenho visto o fardo que Deus impôs aos homens. 11 Ele fez tudo apropriado ao seu tempo. Também pôs no coração do homem o anseio pela eternidade; mesmo assim ele não consegue compreender inteiramente o que Deus fez. 12 Descobri que não há nada melhor para o homem do que ser feliz e praticar o bem enquanto vive. 13 Descobri também que poder comer, beber e ser recompensado pelo seu trabalho é um presente de Deus. 14 Sei que tudo o que Deus faz permanecerá para sempre; a isso nada se pode acrescentar, e disso nada se pode tirar. Deus assim faz para que os homens o temam.

15 Aquilo que é, já foi,
e o que será, já foi anteriormente;
Deus investigará[a] o passado.

16 Descobri também que debaixo do sol:

No lugar da justiça havia impiedade,
no lugar da retidão,
    ainda mais impiedade.

17 Fiquei pensando:

O justo e o ímpio,
    Deus julgará ambos,
pois há um tempo para todo propósito,
um tempo para tudo o que acontece.

18 Também pensei: Deus prova os homens para que vejam que são como os animais. 19 O destino do homem é o mesmo do animal; o mesmo destino os aguarda. Assim como morre um, também morre o outro. Todos têm o mesmo fôlego de vida[b]; o homem não tem vantagem alguma sobre o animal. Nada faz sentido! 20 Todos vão para o mesmo lugar; vieram todos do pó, e ao pó todos retornarão. 21 Quem pode dizer se o fôlego do homem sobe às alturas e se o fôlego do animal desce[c] para a terra?

22 Por isso concluí que não há nada melhor para o homem do que desfrutar do seu trabalho, porque esta é a sua recompensa. Pois, quem poderá fazê-lo ver o que acontecerá depois de morto?

Footnotes

  1. 3.15 Ou Deus chama de volta
  2. 3.19 Ou espírito
  3. 3.21 Ou Quem conhece o espírito do homem, que sobe, ou o espírito do animal, que desce

Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 3

Orice lucru îşi are timpul său

1„Pentru toate există o vreme,
    şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său:
un timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri;
    un timp pentru a sădi şi un timp pentru a smulge;
un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca;
    un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi;
un timp pentru a jeli şi un timp pentru a râde;
    un timp pentru a boci şi un timp pentru a dansa;
un timp pentru a arunca cu pietre şi un timp pentru a strânge pietre;
    un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a fi departe de îmbrăţişări;
un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde;
    un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;
un timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase;
    un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi;
un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî;
    un timp pentru război şi un timp pentru pace.

Ce câştig are lucrătorul din toată osteneala lui? 10 Am văzut ce preocupare pune Dumnezeu în mintea oamenilor, ca să se îndeletnicească cu ea. 11 El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar şi veşnicia[a] în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. 12 Înţeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure şi să facă ce este bine în viaţă. 13 În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea şi poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu. 14 Înţeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veşnic; la aceasta nimic nu se adaugă şi nimic nu se scade; Dumnezeu face astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.

15 Ceea ce este, există de mult timp,
    ceea ce va fi, a existat deja demult,
        iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.[b]

16 Am mai văzut ceva sub soare:

Pe scaunul justiţiei trona răutatea,
    iar pe scaunul dreptăţii trona nedreptatea.

17 Atunci mi-am zis:

    «Dumnezeu îl va judeca
    atât pe cel drept, cât şi pe cel nedrept,
        căci atunci va fi timp pentru orice lucru
        şi pentru orice faptă.»

18 Apoi mi-am zis: «În ceea ce-i priveşte pe oameni, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele. 19 Căci soarta omului şi soarta animalului sunt una şi aceeaşi: cum moare unul, moare şi celălalt. Amândoi au aceeaşi suflare, iar omul nu are parte de nimic în plus faţă de animal. Totul este deşertăciune! 20 Totul merge în acelaşi loc, totul a fost făcut din ţărână şi totul se întoarce în ţărână. 21 Cine poate şti dacă sufletul omului merge sus, iar sufletul animalelor[c] se coboară sub pământ?

22 Am înţeles deci că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de osteneala lui, căci aceasta este partea lui, şi cine îi poate spune omului ce va fi după el?»“

Footnotes

  1. Eclesiastul 3:11 Sau: un sens al veşniciei (adică al raportării lui la timp, atât la trecut, cât şi la viitor); sau, pe baza unei asemănări între termeni, ignoranţa, necunoaşterea, în sensul limitelor pe care le are omul în a cunoaşte pe deplin gândul lui Dumnezeu
  2. Eclesiastul 3:15 Sensul versului în ebraică este nesigur; lit.: Dumnezeu va căuta pe cel ce este urmărit; sau: Dumnezeu va aduce trecutul la judecată
  3. Eclesiastul 3:21 Sau: cine poate cunoaşte sufletul omului, care merge sus, sau sufletul animalelor, care