Deuteronômio 29 – NVI-PT & NTLR

Nova Versão Internacional

Deuteronômio 29:1-29

A Renovação da Aliança

1São estes os termos da aliança que o Senhor ordenou que Moisés fizesse com os israelitas em Moabe, além da aliança que tinha feito com eles em Horebe.

2Moisés convocou todos os israelitas e lhes disse:

“Os seus olhos viram tudo o que o Senhor fez no Egito ao faraó, a todos os seus oficiais e a toda a sua terra. 3Com os seus próprios olhos vocês viram aquelas grandes provas, aqueles sinais e grandes maravilhas. 4Mas até hoje o Senhor não deu a vocês mente que entenda, olhos que vejam, e ouvidos que ouçam. 5‘Durante os quarenta anos em que os conduzi pelo deserto’, disse ele, ‘nem as suas roupas, nem as sandálias dos seus pés se gastaram. 6Vocês não comeram pão, nem beberam vinho, nem qualquer outra bebida fermentada. Fiz isso para que vocês soubessem que eu sou o Senhor, o seu Deus.’

7“Quando vocês chegaram a este lugar, Seom, rei de Hesbom, e Ogue, rei de Basã, atacaram-nos, mas nós os derrotamos. 8Conquistamos a terra deles e a demos por herança às tribos de Rúben e de Gade e à metade da tribo de Manassés.

9“Sigam fielmente os termos desta aliança, para que vocês prosperem em tudo o que fizerem. 10Hoje todos vocês estão na presença do Senhor, o seu Deus: os seus chefes e homens destacados, os seus líderes e oficiais e todos os demais homens de Israel, 11juntamente com os seus filhos e as suas mulheres e os estrangeiros que vivem nos seus acampamentos cortando lenha e carregando água para vocês. 12Vocês estão aqui presentes para entrar em aliança com o Senhor, o seu Deus, aliança que ele está fazendo com vocês hoje, selando-a sob juramento, 13para hoje confirmá-los como seu povo, para que ele seja o seu Deus, conforme prometeu a vocês e jurou aos seus antepassados, Abraão, Isaque e Jacó. 14Não faço esta aliança, sob juramento, somente com vocês 15que estão aqui conosco na presença do Senhor, o nosso Deus, mas também com aqueles que não estão aqui hoje.

16“Vocês mesmos sabem como vivemos no Egito e como passamos por várias nações até chegarmos aqui. 17Vocês viram nelas as suas imagens e os seus ídolos detestáveis, feitos de madeira, de pedra, de prata e de ouro. 18Cuidem que não haja entre vocês nenhum homem ou mulher, clã ou tribo cujo coração se afaste do Senhor, o nosso Deus, para adorar os deuses daquelas nações e para que não haja no meio de vocês nenhuma raiz que produza esse veneno amargo.

19“Se alguém, cujo coração se afastou do Senhor para adorar outros deuses, ouvir as palavras deste juramento, invocar uma bênção sobre si mesmo e pensar: ‘Estarei em segurança, muito embora persista em seguir o meu próprio caminho’, trará desgraça tanto à terra irrigada quanto à terra seca. 20O Senhor jamais se disporá a perdoá-lo; a sua ira e o seu zelo se acenderão contra tal pessoa. Todas as maldições escritas neste livro cairão sobre ela, e o Senhor apagará o seu nome de debaixo do céu. 21O Senhor a separará de todas as tribos de Israel para que sofra desgraça, de acordo com todas as maldições da aliança escrita neste Livro da Lei.

22“Os seus filhos, os seus descendentes e os estrangeiros que vierem de terras distantes verão as desgraças que terão caído sobre a terra e as doenças com que o Senhor a terá afligido. 23A terra inteira será um deserto abrasador de sal e enxofre, no qual nada que for plantado brotará, onde nenhuma vegetação crescerá. Será como a destruição de Sodoma e Gomorra, de Admá e Zeboim, que o Senhor destruiu com ira e furor. 24Todas as nações perguntarão: ‘Por que o Senhor fez isto a esta terra? Por que tanta ira e tanto furor?’

25“E a resposta será: ‘Foi porque este povo abandonou a aliança do Senhor, o Deus dos seus antepassados, aliança feita com eles quando os tirou do Egito. 26Eles foram adorar outros deuses e se prostraram diante deles, deuses que eles não conheciam antes, deuses que o Senhor não lhes tinha dado. 27Por isso a ira do Senhor acendeu-se contra esta terra, e ele trouxe sobre ela todas as maldições escritas neste livro. 28Cheio de ira, indignação e grande furor, o Senhor os desarraigou da sua terra e os lançou numa outra terra, como hoje se vê’.

29“As coisas encobertas pertencem ao Senhor, o nosso Deus, mas as reveladas pertencem a nós e aos nossos filhos para sempre, para que sigamos todas as palavras desta lei.

Nouă Traducere În Limba Română

Deuteronom 29:1-29

Reînnoirea legământului în câmpiile Moabului

1Acestea sunt cuvintele legământului pe care Domnul l‑a poruncit lui Moise să‑l încheie cu fiii lui Israel în țara Moabului, în afara legământului pe care l‑a încheiat cu ei la Horeb.

2Moise i‑a chemat pe toți cei din Israel și le‑a zis: „Ați văzut tot ce a făcut Domnul înaintea ochilor voștri, în țara Egiptului, lui Faraon, tuturor slujitorilor lui și întregii lui țări: 3marile încercări pe care ochii tăi le‑au văzut, semnele și minunile acelea mari. 4Dar Domnul nu v‑a dat minte să înțelegeți, nici ochi să vedeți și nici urechi să auziți, până în ziua aceasta. 5Timp de patruzeci de ani cât v‑am condus prin pustie, hainele de pe voi nu s‑au învechit și sandalele din picioarele voastre nu s‑au tocit. 6Pâine n‑ați mâncat, și n‑ați băut nici vin, nici băutură tare, ca să cunoașteți că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

7Când ați ajuns în locul acesta, Sihon, regele Heșbonului, și Og, regele Bașanului, ne‑au ieșit înainte ca să se lupte cu noi, dar noi i‑am învins. 8Le‑am luat țara și am dat‑o ca moștenire rubeniților, gadiților și unei jumătăți din seminția lui Manase.

9Să păziți cuvintele acestui legământ și să le împliniți ca să prosperați în tot ceea ce veți face. 10Astăzi stați în prezența Domnului, Dumnezeul vostru, voi toți – căpeteniile semințiilor voastre și bătrânii voștri, dregătorii voștri împreună cu toți bărbații lui Israel, 11copiii și soțiile voastre și străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce‑ți taie lemne, până la cel ce‑ți scoate apă – 12ca să intri în legământ cu Domnul, Dumnezeul tău, legământ încheiat prin jurământ și pe care îl face cu tine astăzi, 13și ca să te facă astăzi poporul Lui, așa cum ți‑a promis și așa cum a jurat părinților tăi, Avraam, Isaac și Iacov. 14Nu numai cu voi închei legământul acesta și jurământul acesta, 15ci atât cu cei care stau astăzi aici cu noi, înaintea Domnului, Dumnezeul nostru, cât și cu cei care nu sunt aici cu noi astăzi.

16Căci voi știți cum am locuit în țara Egiptului și cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe unde am fost. 17Ați văzut spurcăciunile lor și idolii lor din lemn și din piatră, din argint și din aur. 18Să nu existe printre voi niciun bărbat, nicio femeie, niciun clan și nicio seminție a căror inimă să se întoarcă astăzi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ducându‑se să slujească dumnezeilor acestor neamuri. Să nu existe printre voi nicio rădăcină care produce otravă sau pelin, 19cineva care, după ce aude cuvintele acestui jurământ, se binecuvântează pe el însuși, zicând în inima lui: «Voi avea pace, chiar dacă aș urma încăpățânarea inimii mele.» Aceasta va aduce dezastru peste ceea ce este fertil și peste ceea ce este uscat.19 Sensul expresiei este nesigur. Sau mele, adăugând beția la sete! 20Domnul nu va dori să‑l ierte. Mânia și gelozia Domnului se va aprinde împotriva lui. Toate blestemele scrise în Cartea aceasta vor veni peste el și Domnul îi va șterge numele de sub ceruri. 21Domnul îl va separa de toate semințiile lui Israel, spre nenorocirea lui, potrivit cu toate blestemele legământului scris în această Carte a Legii.

22Generația următoare, copiii voștri care se vor ridica după voi și străinul care va veni dintr‑o țară îndepărtată, vor vedea nenorocirile care au fost în țara aceasta și urgiile cu care Domnul v‑a îndurerat. 23În toată țara va fi sulf, sare și cenușă. Nimic nu se va semăna, nimic nu va încolți și nicio plantă nu va crește. Va fi la fel ca la distrugerea Sodomei, Gomorei, Admei și Țeboimului, pe care Domnul le‑a distrus în mânia și urgia Lui.

24Toate neamurile vor întreba:

– De ce a făcut Domnul astfel țării acesteia? De ce S‑a aprins cu o mânie atât de mare?

25Și li se va răspunde:

– Fiindcă au părăsit legământul Domnului, Dumnezeul părinților lor, pe care l‑a încheiat cu ei când i‑a scos din țara Egiptului. 26Ei s‑au dus și au slujit altor dumnezei și s‑au închinat înaintea lor, dumnezei pe care nu‑i cunoșteau și pe care nu li‑i dăduse El. 27De aceea Domnul S‑a aprins de mânie împotriva acestei țări, astfel că a adus peste ei toate blestemele scrise în Cartea aceasta. 28Domnul i‑a smuls din țara lor cu mânie, cu furie și cu mare înverșunare și i‑a aruncat într‑o altă țară, cum se vede astăzi.

29Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeul nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale urmașilor noștri pentru totdeauna, ca să împlinim toate cuvintele acestei Legi.