2 Reis 5 – NVI-PT & NTLR

Nova Versão Internacional

2 Reis 5:1-27

A Cura da Lepra de Naamã

1Naamã, comandante do exército do rei da Síria, era muito respeitado e honrado pelo seu senhor, pois por meio dele o Senhor dera vitória à Síria. Mas esse grande guerreiro ficou leproso5.1 O termo hebraico não se refere somente à lepra, mas também a diversas doenças da pele; também nos versículos 3, 6, 7, 11 e 27..

2Ora, tropas da Síria haviam atacado Israel e levado cativa uma menina, que passou a servir a mulher de Naamã. 3Um dia ela disse à sua senhora: “Se o meu senhor procurasse o profeta que está em Samaria, ele o curaria da lepra”.

4Naamã foi contar ao seu senhor o que a menina israelita dissera. 5O rei da Síria respondeu: “Vá. Eu darei uma carta que você entregará ao rei de Israel”. Então Naamã partiu, levando consigo trezentos e cinquenta quilos5.5 Hebraico: 10 talentos. Um talento equivalia a 35 quilos. de prata, setenta e dois quilos5.5 Hebraico: 6.000 siclos. Um siclo equivalia a 12 gramas. de ouro e dez mudas de roupas finas. 6A carta que levou ao rei de Israel dizia: “Com esta carta estou te enviando meu oficial Naamã, para que o cures da lepra”.

7Assim que o rei de Israel leu a carta, rasgou as vestes e disse: “Por acaso sou Deus, capaz de conceder vida ou morte? Por que este homem me envia alguém para que eu o cure da lepra? Vejam como ele procura um motivo para se desentender comigo!”

8Quando Eliseu, o homem de Deus, soube que o rei de Israel havia rasgado suas vestes, mandou-lhe esta mensagem: “Por que rasgaste tuas vestes? Envia o homem a mim, e ele saberá que há profeta em Israel”. 9Então Naamã foi com seus cavalos e carros e parou à porta da casa de Eliseu. 10Eliseu enviou um mensageiro para lhe dizer: “Vá e lave-se sete vezes no rio Jordão; sua pele5.10 Hebraico: carne. será restaurada e você ficará purificado”.

11Mas Naamã ficou indignado e saiu, dizendo: “Eu estava certo de que ele sairia para receber-me, invocaria em pé o nome do Senhor, o seu Deus, moveria a mão sobre o lugar afetado e me curaria da lepra. 12Não são os rios Abana e Farfar, em Damasco, melhores do que todas as águas de Israel? Será que não poderia lavar-me neles e ser purificado?” E foi embora dali furioso.

13Mas os seus servos lhe disseram: “Meu pai, se o profeta tivesse pedido alguma coisa difícil, o senhor não faria? Quanto mais quando ele apenas diz que se lave, e será purificado!” 14Assim ele desceu ao Jordão, mergulhou sete vezes conforme a ordem do homem de Deus e foi purificado; sua pele tornou-se como a de uma criança.

15Então Naamã e toda a sua comitiva voltaram à casa do homem de Deus. Ao chegar diante do profeta, Naamã lhe disse: “Agora sei que não há Deus em nenhum outro lugar, senão em Israel. Por favor, aceita um presente do teu servo”.

16O profeta respondeu: “Juro pelo nome do Senhor, a quem sirvo, que nada aceitarei”. Embora Naamã insistisse, ele recusou.

17E disse Naamã: “Já que não aceitas o presente, ao menos permite que eu leve duas mulas carregadas de terra, pois teu servo nunca mais fará holocaustos5.17 Isto é, sacrifícios totalmente queimados. e sacrifícios a nenhum outro deus senão ao Senhor. 18Mas que o Senhor me perdoe por uma única coisa: quando meu senhor vai adorar no templo de Rimom, eu também tenho que me ajoelhar ali, pois ele se apoia em meu braço. Que o Senhor perdoe o teu servo por isso”.

19Disse Eliseu: “Vá em paz”.

O Castigo de Geazi

Quando Naamã já estava a certa distância, 20Geazi, servo de Eliseu, o homem de Deus, pensou: “Meu senhor foi bom demais para Naamã, aquele arameu, não aceitando o que ele lhe ofereceu. Juro pelo nome do Senhor que correrei atrás dele para ver se ganho alguma coisa”.

21Então Geazi correu para alcançar Naamã, que, vendo-o se aproximar, desceu da carruagem para encontrá-lo e perguntou: “Está tudo bem?”

22Geazi respondeu: “Sim, tudo bem. Mas o meu senhor enviou-me para dizer que dois jovens, discípulos dos profetas, acabaram de chegar, vindos dos montes de Efraim. Por favor, dê-lhes trinta e cinco quilos de prata e duas mudas de roupas finas”.

23“Claro”, respondeu Naamã, “leve setenta quilos”. Ele insistiu com Geazi para que os aceitasse e colocou os setenta quilos de prata em duas sacolas, com as duas mudas de roupas, entregando tudo a dois de seus servos, os quais foram à frente de Geazi, levando as sacolas. 24Quando Geazi chegou à colina onde morava, pegou as sacolas das mãos dos servos e as guardou em casa. Mandou os homens de volta, e eles partiram. 25Depois entrou e apresentou-se ao seu senhor, Eliseu.

E este perguntou: “Onde você esteve, Geazi?”

Geazi respondeu: “Teu servo não foi a lugar algum”.

26Mas Eliseu lhe disse: “Você acha que eu não estava com você em espírito quando o homem desceu da carruagem para encontrar-se com você? Este não era o momento de aceitar prata nem roupas, nem de cobiçar olivais, vinhas, ovelhas, bois, servos e servas. 27Por isso a lepra de Naamã atingirá você e os seus descendentes para sempre”. Então Geazi saiu da presença de Eliseu já leproso, parecendo neve.

Nouă Traducere În Limba Română

2 Regi 5:1-27

Vindecarea lui Naaman

1Naaman era conducătorul oștirii regelui Aramului1 Siria.. El era un om important pentru stăpânul său și totodată foarte respectat, pentru că prin el dăduse Domnul victorie lui Aram. Însă omul acesta, care ajunsese un războinic viteaz, era lepros1 Ebr.: tsara’, un verb la participiu din care derivă substantivul tsara’at (termen care, prin intermediul LXX, a ajuns să fie redat în versiunile moderne prin lepră). Majoritatea studiilor lexicale și medicale au ajuns însă la concluzia că termenul tradus în mod tradițional cu lepră se referă la o varietate de afecțiuni/infecții ale pielii, contagioase sau nu, care pot să includă Boala lui Hansen (lepra modernă, provocată de bacilul Mycobacterium leprae), dar și o serie de alte diagnostice moderne, cum ar fi: psoriazis, vitiligo, râie, dermatită seboreică, precum și alte tipuri de infecții datorate micozelor cutanate (ciupercile de piele). De asemenea, cele mai multe dintre simptomele și caracteristicile descrise în Lev. 13 nu se potrivesc maladiei lui Hansen [peste tot în capitol]..

2Arameii ieșiseră la luptă în cete și luaseră captivă o tânără din țara lui Israel. Ea era în slujba soției lui Naaman. 3Ea a zis stăpânei sale: „O, dacă stăpânul meu ar merge la profetul din Samaria, atunci el l‑ar vindeca de lepra lui.“

4Naaman s‑a dus la stăpânul său și i‑a făcut cunoscut tot ce i‑a spus tânăra care era din țara lui Israel. 5Și regele Aramului i‑a zis: „Du‑te, căci voi trimite o scrisoare regelui lui Israel!“ Naaman a plecat luând cu el zece talanți5 Un talant măsura aproximativ 30 kg; aproximativ 300 kg. de argint, șase mii de șecheli5 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice. Existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr). Greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone. Aproximativ 70 kg. de aur și zece rânduri de haine. 6El i‑a înmânat regelui lui Israel scrisoarea care spunea astfel: „Când scrisoarea aceasta îți va fi înmânată vei ști că l‑am trimis la tine pe slujitorul meu, Naaman, să‑l vindeci de lepra lui.“

7După ce a citit scrisoarea, regele lui Israel și‑a sfâșiat hainele și a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să omor și să înviez? De ce‑mi spune să vindec un om de lepra lui? Să știți dar și să înțelegeți că el caută motiv de ceartă cu mine.“

8Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel și‑a sfâșiat hainele, a trimis să spună regelui: „De ce ți‑ai sfâșiat hainele? Trimite‑l la mine și va ști că există un profet în Israel!“ 9Naaman a venit cu alaiul său de cai și care și s‑a oprit la poarta casei lui Elisei. 10Elisei i‑a trimis un mesager, zicând: „Du‑te și spală‑te în Iordan de șapte ori, iar carnea ți se va vindeca și vei fi curat.“

11Dar Naaman s‑a mâniat și a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieși la mine, se va opri înaintea mea și va chema Numele Domnului, Dumnezeul lui, iar pe urmă își va îndrepta mâna spre locul rănii și mă va vindeca de lepră. 12Nu sunt oare Abana12 Sau: Amana și Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele și să fiu curat?“ Apoi s‑a întors și a plecat plin de mânie.

13Dar slujitorii lui s‑au apropiat de el și i‑au zis: „Părinte, dacă profetul ți‑ar fi spus să faci un lucru greu, nu l‑ai fi făcut? Cu atât mai mult acum, când ți‑a spus să te speli ca să fii curat!“ 14Atunci a coborât și s‑a cufundat de șapte ori în Iordan, așa cum i‑a spus omul lui Dumnezeu, iar carnea lui s‑a făcut precum carnea unui copilaș. Și astfel, el s‑a curățit. 15Apoi Naaman împreună cu toți însoțitorii lui s‑au întors la omul lui Dumnezeu.

Când a ajuns, s‑a oprit înaintea lui și i‑a zis:

– Iată, acum știu că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Primește, te rog, un dar din partea robului tău.

16Dar Elisei i‑a răspuns:

– Viu este Domnul, înaintea Căruia stau, că nu voi lua nimic.

Și cu toate că Naaman a insistat să ia, Elisei a refuzat.

17– Dacă nu vrei, a zis Naaman, dă voie, te rog, robului tău să încarce pământ, atât cât pot duce doi catâri, pentru că de‑acum înainte robul tău nu va mai aduce arderi‑de‑tot sau jertfe altor dumnezei, ci numai Domnului. 18Iată totuși ce‑L rog pe Domnul să‑i ierte robului tău: când stăpânul meu intră în templul lui Rimon18 Zeul furtunii și al războiului la aramei, cunoscut și ca Hadad (Baal la canaaniți și fenicieni). să se închine acolo, sprijinindu‑se de brațul meu, mă închin și eu în templul lui Rimon. Să‑l ierte deci Domnul pe robul tău când mă voi închina în templul lui Rimon.

19Elisei i‑a răspuns:

– Du‑te în pace.

După ce Naaman a plecat de la el și a străbătut o anumită distanță, 20Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, și‑a zis: „Stăpânul meu l‑a refuzat pe Naaman, arameul acesta, și n‑a luat de la el ceea ce i‑a adus. Viu este Domnul că voi alerga și voi lua ceva de la el.“ 21Astfel, Ghehazi s‑a dus după Naaman.

Când l‑a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car ca să‑l întâmpine și i‑a zis:

– Totul este bine?

22El a răspuns:

– Totul este bine. Stăpânul meu m‑a trimis însă să‑ți spun: „Doi tineri dintre fiii profeților au venit chiar acum la mine din muntele lui Efraim. Dă‑mi, te rog, pentru ei un talant22 Aproximativ 30 kg. de argint și două rânduri de haine.“

23Naaman i‑a zis:

– Fă‑mi, te rog, pe plac și ia doi talanți23 Aproximativ 60 kg..

Naaman a insistat și i‑a pus doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două rânduri de haine. I‑a mai dat și doi slujitori care să‑l ajute cu povara. 24Când a ajuns la deal, Ghehazi le‑a luat din mâinile lor și le‑a pus în casă. Apoi le‑a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat. 25După aceea s‑a dus și s‑a înfățișat înaintea stăpânului său, Elisei.

Elisei l‑a întrebat:

– De unde vii, Ghehazi?

El a răspuns:

– Slujitorul tău nu s‑a dus nicăieri.

26Dar Elisei i‑a zis:

– Oare n‑a mers inima mea cu tine, când omul acela s‑a întors din carul său și te‑a întâmpinat? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, turme, cirezi, robi și roabe? 27Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de sămânța ta pentru totdeauna!

Ghehazi a ieșit dinaintea lui Elisei lepros, alb ca zăpada.