Swedish Contemporary Bible

Lukas 24:1-53

Jesus uppstår från de döda

(Matt 28:1-8; Mark 16:1-8; Joh 20:1-18)

1Mycket tidigt på morgonen efter sabbaten, i gryningen, gick kvinnorna till graven med oljorna som de hade gjort i ordning. 2Där fick de se att stenen var bortrullad från gravöppningen, 3och när de gick in i graven kunde de inte hitta Herren Jesus kropp.

4De visste inte vad de skulle tro. Då stod där plötsligt två män i skinande vita kläder. 5Kvinnorna blev förskräckta och bugade sig djupt, men männen frågade dem: ”Varför letar ni efter den levande bland de döda? 6Han är inte här. Han har uppstått. Kommer ni inte ihåg vad han sa till er då han fortfarande var i Galileen: 7att Människosonen måste överlämnas till syndiga människor och korsfästas och uppstå på den tredje dagen?”

8Då kom de ihåg att Jesus hade sagt detta, 9och när de kom tillbaka från graven berättade de allt detta för de elva och för alla de andra. 10Det var Maria från Magdala, och Johanna och Maria, Jakobs mor, och flera andra, som tillsammans berättade detta för apostlarna. 11Men de tyckte att det lät som tomt prat och trodde inte på det.

12Men Petrus sprang iväg till graven, och när han böjde sig ner och tittade in såg han linnesvepningen ligga där. Han gick därifrån förundrad över det som hade hänt.

Två lärjungar på väg till Emmaus

13Samma dag var två lärjungar på väg till en by som heter Emmaus och som ligger drygt en mil från Jerusalem. 14De gick och samtalade med varandra om allt som hade hänt. 15Och plötsligt, medan de pratade och diskuterade, kom Jesus själv och började gå bredvid dem. 16Men fast de såg honom var det något som hindrade dem från att känna igen honom.

17”Vad är det ni går här och diskuterar med varandra?” undrade han.

Då stannade de, och med sorg i blicken 18svarade en av dem, som hette Kleopas: ”Är du bara en besökare som har varit i Jerusalem och inte vet vad som hänt där de senaste dagarna?”

19”Vad är det som har hänt?” frågade han.

”Det här med Jesus från Nasaret”, sa de. ”Han var en profet, som var mäktig i ord och gärning inför både Gud och människor. 20Men översteprästerna och medlemmarna i rådet överlämnade honom till att dömas till döden och korsfästas. 21Och vi som hoppades att han var den som skulle befria Israel!

Idag är det dessutom tredje dagen sedan allt detta hände, 22och nu har några kvinnor bland oss gjort oss helt uppskakade. De gick nämligen ut till graven tidigt i morse 23men fann inte hans kropp. När de kom tillbaka berättade de att de i en syn hade sett änglar, som sa att han lever. 24Några av de våra gick därför till graven, och de fann att det stämde som kvinnorna hade sagt. Men honom såg de inte.”

25Då sa Jesus till dem: ”Tänk vad lite ni förstår! Och hur svårt era hjärtan har för att tro på det som profeterna har sagt! 26Skulle inte Messias lida detta och efter det gå in i sin härlighet?” 27Sedan förklarade han för dem, med början hos Mose och alla profeterna, vad som stod om honom i alla Skrifterna.

28Vid det laget var de nästan framme i byn dit de var på väg, och det såg ut som om Jesus tänkte gå vidare. 29Men de hejdade honom och bad ivrigt: ”Stanna här hos oss. Det börjar ju redan bli kväll, och dagen har gått.” Jesus följde då med dem in och stannade. 30När de sedan slagit sig ner för att äta, tog han brödet och tackade Gud för det, bröt det och räckte det till dem. 31Då öppnades deras ögon och de kände igen honom. Men då var han försvunnen ur deras åsyn.

32De sa till varandra: ”Visst kändes det som en eld som brann i våra hjärtan när han talade med oss på vägen och förklarade Skriften för oss?” 33Och utan att förlora någon tid skyndade de tillbaka till Jerusalem, där de fann de elva och de andra församlade. 34Dessa tog emot dem med orden: ”Herren har verkligen uppstått! Han har visat sig för Simon!”

35Då berättade de två vad som hade hänt på vägen, och hur de hade känt igen honom då han bröt brödet.

Jesus visar sig för sina lärjungar

(Joh 20:19-23)

36Medan de fortfarande höll på att berätta stod Jesus plötsligt där mitt ibland dem och sa till dem: ”Frid åt er alla!” 37Men de blev fruktansvärt rädda allihop, och trodde att det var en ande.

38”Varför är ni rädda?” frågade Jesus. ”Varför stiger det upp tvivel i era hjärtan? 39Se på mina händer och mina fötter! Det är jag själv. Känn på mig och se! En ande har inte kött och ben, som ni kan se att jag har.” 40När han sagt det visade han dem sina händer och fötter. 41Men fortfarande kunde de inte tro, så fyllda av både glädje och förvåning var de. Då frågade han dem: ”Har ni något att äta?” 42Och de gav honom en bit stekt fisk, 43som han åt medan de såg på.

44Sedan sa han till dem: ”Det här är vad jag sa till er medan jag fortfarande var hos er, att allt som står skrivet om mig i Moses lag, hos profeterna och i psalmerna, måste gå i uppfyllelse.” 45Sedan öppnade han deras sinnen så att de förstod Skrifterna. 46Han sa till dem: ”Detta är vad som står skrivet, att Messias ska lida och uppstå igen på den tredje dagen. 47Och omvändelse och syndernas förlåtelse ska förkunnas i hans namn för alla folk, med början i Jerusalem. 48Ni ska vittna om allt detta. 49Och jag ska sända er vad min Fader har lovat. Men stanna här i staden tills ni utrustas med kraft från höjden.”

Jesus far upp till himlen

50Sedan tog Jesus dem med sig ut ur staden och bort mot Betania, och där lyfte han sina händer och välsignade dem. 51Medan han välsignade dem, lämnade han dem och togs upp till himlen. 52De föll då ner och tillbad honom och återvände sedan till Jerusalem fyllda av en stor glädje. 53Och de var ständigt i templet och hyllade Gud.

Nouă Traducere În Limba Română

Luca 24:1-53

Învierea lui Isus

(Mt. 28:1-10; Mc. 16:1-8; In. 20:1-9)

1Dar în prima zi a săptămânii, dimineața, foarte devreme, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. 2Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului, 3iar când au intrat, n‑au găsit trupul Domnului Isus. 4În timp ce erau nedumerite de acest lucru, iată că doi bărbați în haine strălucitoare au stat lângă ele. 5Îngrozite, ele și‑au plecat fețele la pământ. Dar ei le‑au zis: „De ce‑L căutați pe Cel Viu între cei morți? 6Nu este aici, ci a fost înviat! Amintiți‑vă ce v‑a spus pe când era încă în Galileea, 7când zicea că Fiul Omului trebuie să fie predat în mâinile păcătoșilor și să fie răstignit, iar a treia zi să învie.“ 8Și ele și‑au amintit cuvintele Lui.

9Când s‑au întors de la mormânt, i‑au anunțat toate aceste lucruri pe cei unsprezece și pe toți ceilalți. 10Cele care le‑au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – și celelalte care erau împreună cu ele. 11Însă cuvintele acestea li s‑au părut basme, și nu le‑au crezut pe femei. 12Petru însă s‑a ridicat și a alergat la mormânt. Când s‑a aplecat să se uite înăuntru, a văzut doar fâșiile de pânză. Apoi a plecat acasă, uimit de ce s‑a întâmplat.

Pe drumul spre Emmaus

13În aceeași zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emmaus, care era la o distanță de șaizeci de stadii13 Aproximativ 11 km. O stadie (gr.: stadios) măsura aproximativ 185 m. de Ierusalim. 14Aceștia discutau unul cu altul despre toate lucrurile care se întâmplaseră. 15În timp ce ei discutau și se întrebau, Isus Însuși S‑a apropiat și mergea alături de ei. 16Dar ochii lor erau împiedicați să‑L recunoască.

17El i‑a întrebat:

– Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi, mergând?

Ei s‑au oprit, mohorâți, 18iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, răspunzând, I‑a zis:

– Tu ești singurul străin în Ierusalim, de nu știi ce s‑a întâmplat în el în zilele acestea?!

19El i‑a întrebat:

– Ce anume?

Ei I‑au răspuns:

– Cele privitoare la Isus din Nazaret, Care era un profet puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. 20Și cum conducătorii preoților și conducătorii noștri L‑au dat să fie condamnat la moarte și L‑au răstignit. 21Noi însă speram că El este Cel Ce urma să‑l răscumpere pe Israel. Da, și pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s‑au întâmplat aceste lucruri! 22Mai mult, niște femei de‑ale noastre ne‑au lăsat înmărmuriți. Ele au fost dis‑de‑dimineață la mormânt 23și nu I‑au mai găsit trupul. Când au venit, ne‑au spus că au avut o viziune cu îngeri care le‑au spus că El trăiește. 24Unii din cei ce erau cu noi s‑au dus la mormânt și au găsit exact așa cum au spus femeile, dar pe El nu L‑au văzut.

25El le‑a zis:

– O, nesăbuiți și înceți la inimă mai sunteți când este vorba să credeți tot ce au spus profeții! 26Nu trebuia oare să sufere Cristosul aceste lucruri și să intre în slava Lui?

27Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le‑a interpretat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.

28Când s‑au apropiat de satul în care mergeau, El S‑a făcut că vrea să meargă mai departe.

29Dar ei au stăruit de El, zicând:

– Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este deja pe sfârșite!

Astfel, El a intrat să rămână cu ei. 30În timp ce ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o. 31Atunci li s‑au deschis ochii și L‑au recunoscut, dar El S‑a făcut nevăzut dinaintea lor. 32Ei și‑au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, când ne deschidea Scripturile?“ 33Și s‑au ridicat chiar în ceasul acela și s‑au întors la Ierusalim. Ei i‑au găsit pe cei unsprezece și pe cei care erau împreună cu ei, adunați laolaltă 34și zicând că într-adevăr Domnul a înviat și i S‑a arătat lui Simon. 35Și le‑au istorisit ce s‑a întâmplat pe drum și cum li S‑a făcut cunoscut la frângerea pâinii.

Isus li Se arată ucenicilor

(In. 20:19-23)

36În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuși a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“ 37Îngroziți și înspăimântați, ei credeau că văd un duh. 38El le‑a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică îndoieli în inima voastră? 39Uitați‑vă la mâinile și la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeți‑Mă și vedeți: un duh n‑are carne și oase, așa cum vedeți că am Eu!“ 40Și zicând aceasta, le‑a arătat mâinile și picioarele Sale. 41Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau și erau uimiți, le‑a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?“ 42I‑au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere, 43iar El le‑a luat și le‑a mâncat înaintea lor.

44Apoi le‑a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, și anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi44 Adică Vechiul Testament, care era împărțit în trei secțiuni: Legea, Profeții și Scrierile, Psalmii constituind prima și cea mai mare porțiune a Scrierilor..“ 45Atunci le‑a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile, 46și le‑a zis: „Așa este scris, și anume Cristosul trebuia să sufere46 Vezi Ps. 22; Is. 53. și să învie dintre cei morți a treia zi46 Vezi Ps. 16:9-11; Is. 53:10-11; Iona 1:17 comparat cu Mt. 12:40., 47iar pocăința spre iertarea păcatelor să fie proclamată, în Numele Lui, tuturor neamurilor, începând din Ierusalim. 48Voi sunteți martori ai acestor lucruri. 49Iată, trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu. Voi însă rămâneți în cetate până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus!“

Înălțarea la cer

(Mc. 16:19-20; F.A. 1:9-11)

50Apoi i‑a condus afară, până spre Betania, și, ridicându‑Și mâinile, i‑a binecuvântat. 51În timp ce‑i binecuvânta, Isus S‑a depărtat de ei și a fost luat în cer. 52Ei I s‑au închinat și apoi s‑au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53Și tot timpul erau în Templu, lăudându53 Unele mss conțin: lăudându‑L, iar altele binecuvântându‑L. Alte mss combină cei doi termeni.-L și binecuvântându‑L pe Dumnezeu.

Amin.