Apostlagärningarna 8 – NUB & NTLR

Swedish Contemporary Bible

Apostlagärningarna 8:1-40

Saul förföljer de troende

1Även Saul tyckte det var rätt att man dödade honom. Samma dag bröt en svår förföljelse ut mot församlingen i Jerusalem och alla utom apostlarna skingrades över hela Judeen och Samarien. 2Men några fromma män kom och begravde Stefanos under stor dödsklagan. 3Saul var mycket grym mot församlingen. Han trängde sig in i hus efter hus och släpade ut män och kvinnor och satte dem i fängelse.

4Men de som hade skingrats vandrade omkring och förkunnade evangelium överallt dit de kom. 5Filippos8:5 Filippos var en av de sju medhjälparna i församlingen i Jerusalem. Jfr 6:5. gick till huvudstaden i Samarien och förkunnade Kristus där. 6Folkskaran lyssnade uppmärksamt till vad han hade att säga när de såg de tecken han gjorde. 7Många orena andar drevs ut och lämnade sina offer under högljudda rop och många som hade varit förlamade eller handikappade på annat sätt blev botade. 8Därför blev det stor glädje i staden.

Filippos och trollkarlen Simon

9Där fanns också en man som hette Simon. Han hade sysslat med trolldom i staden och fått folket att häpna i Samarien. Han påstod sig själv vara något stort 10och alla drogs till honom, både små och stora, och sa: ”Han är en Guds kraft, den som kallas Den stora kraften.” 11Då han så länge hade gjort dem häpna med sina trollkonster var de anhängare till honom. 12Men nu började folket istället tro på Filippos budskap om Guds rike och Jesus Kristus och de, både män och kvinnor, lät döpa sig. 13Simon själv kom också till tro och blev döpt. Sedan följde han Filippos vart han gick och han häpnade över de tecken och under som skedde.

14När apostlarna i Jerusalem fick höra att Samarien hade tagit emot Guds ord, skickade de dit Petrus och Johannes. 15När de kom dit, bad de att de skulle få den heliga Anden. 16För Anden hade ännu inte kommit över någon av dem utan de var bara döpta i Herren Jesus namn. 17Men Petrus och Johannes lade sina händer på dem och då fick de den heliga Anden.

18När Simon såg att Anden gavs genom apostlarnas handpåläggning, erbjöd han dem pengar 19och sa: ”Låt mig också få den här makten, så att den får den heliga Anden som jag lägger händerna på.”

20Men Petrus svarade: ”Både du och dina pengar ska gå förlorade om du tror att man kan köpa Guds gåva! 21Du har ingen rätt till det här för ditt hjärta är inte rättsinnigt inför Gud. 22Vänd om från denna din ondska och be till Herren, så kanske han förlåter dig ditt hjärtas avsikter. 23Jag ser att du fortfarande sitter fast i bitterhet och orättens fångenskap.”

24Då svarade Simon: ”Be för mig till Herren, så att jag inte drabbas av det som ni har sagt!”

25Och sedan Petrus och Johannes hade vittnat och förkunnat Herrens ord, återvände de till Jerusalem. På vägen förkunnade de evangeliet också i flera samariska byar.

Filippos och den etiopiska hovmannen

26En ängel från Herren visade sig nu för Filippos och sa till honom: ”Gå söderut8:26 Eller: Gå ut vid middagstiden. på ökenvägen som går mellan Jerusalem och Gaza”, 27och Filippos lydde genast. Där på vägen kom då en hög tjänsteman som arbetade vid hovet hos Kandake, den etiopiska drottningen. Han hade ansvar för hela hennes skattkammare. Men nu hade han rest till Jerusalem för att tillbe 28och var på väg tillbaka i sin vagn där han satt och högläste profeten Jesaja.

29Då sa Anden till Filippos: ”Gå fram till vagnen och håll dig tätt intill den!” 30Filippos skyndade fram och när han hörde mannen läsa profeten Jesaja, frågade han: ”Förstår du vad du läser?”

31Mannen svarade: ”Hur skulle jag kunna det om ingen förklarar för mig?” Sedan bad han Filippos stiga upp i vagnen och sätta sig bredvid honom. 32Det ställe i Skriften han just hade läst var detta:

”Han var som ett får som förs bort för att slaktas,

tyst som ett lamm som står tyst när man klipper det,

han öppnade inte sin mun.

33Genom hans förnedring togs hans dom bort.

Vem i hans släkte kan beskriva det,

för hans liv rycktes bort från jorden?”8:33 Se Jes 53:7-8. Citatet här skiljer sig något från texten i Jesaja.

34Mannen frågade Filippos: ”Säg mig, vem talar profeten om, sig själv, eller om någon annan?” 35Då började Filippos att med hjälp av detta ställe i Skriften förklara evangeliet om Jesus. 36Och när de åkte där längs vägen, kom de fram till ett ställe med vatten. Då sa den etiopiska mannen: ”Titta, där finns vatten! Finns det något som hindrar att jag blir döpt här?”8:36 En del senare handskrifter har med en extra vers: 37 Filippos svarade: ”Om du tror av hela ditt hjärta.” Och mannen svarade: ”Jag tror att Jesus Kristus är Guds Son.” 38Sedan gav han order om att stanna vagnen och de steg ner i vattnet tillsammans och Filippos döpte honom.

39Men när de kom upp ur vattnet, ryckte Herrens Ande bort Filippos och mannen såg honom inte mer men han fortsatte glad sin resa.

40Filippos befann sig nu i Ashdod och han gick sedan från stad till stad och förkunnade evangelium tills han kom till Caesarea.

Nouă Traducere În Limba Română

Faptele Apostolilor 8:1-40

Filip vestește Evanghelia în Samaria

1Saul își dăduse acordul la uciderea lui Ștefan.

Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuție împotriva bisericii din Ierusalim și toți, în afară de apostoli, s‑au împrăștiat prin regiunile Iudeei și ale Samariei1 Vezi 1:8.. 2Câțiva oameni evlavioși l‑au înmormântat pe Ștefan și l‑au jelit mult. 3Saul însă devasta3 Verbul grecesc lymaino înseamnă a devasta, a ruina, a spurca, a stigmatiza, a produce ofensă și rușine, a dezonora. biserica, intrând prin case, luând cu forța bărbați și femei și aruncându‑i în închisoare.

4Cei ce fuseseră împrăștiați vesteau Cuvântul pe oriunde treceau. 5Filip a coborât într‑o cetate a Samariei5 Unele mss conțin: în cetatea Samariei. Este greu de determinat despre care cetate a Samariei este vorba. S‑au propus următoarele variante: Sebastos (cetate construită de către Irod cel Mare pe locul vechii cetăți a Samariei, în cinstea lui Caesar Augustus – Sebastos este forma greacă a latinescului Augustus; această cetate era însă pe deplin păgânizată); Sihem (în perioada NT era cea mai importantă cetate samariteană); Gitta (Iustin Martirul – cca. 250 d.Cr. – afirmă că Simon Magul provenea din această cetate); Sihar (atestată în In. 4:5, aflată în vecinătatea Sihemului, uneori fiind identificată cu Sihem). Este posibil ca numele cetății să nu fi fost atât de important pentru Luca (vezi v. 25b). și L‑a proclamat pe Cristos celor de acolo. 6Mulțimile luau aminte într‑un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. 7Căci din mulți ieșeau duhuri necurate, strigând cu glas tare, și mulți paralitici și ologi erau vindecați. 8Și a fost o mare bucurie în cetatea aceea.

9În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria și uimea neamul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important. 10Și toți, de la cel mai mic până la cel mai mare, luau aminte la el și spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită «Mare»!“ 11Ei luau aminte la el pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12Dar când l‑au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia12 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]. despre Împărăția lui Dumnezeu și despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei. 13Chiar Simon însuși a crezut și, după ce a fost botezat, stătea neîncetat în preajma lui Filip și se mira văzând semnele și minunile mari care se făceau.

14Când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, apostolii care erau în Ierusalim i‑au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. 15Când au ajuns acolo, s‑au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. 16Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezați în Numele Domnului Isus. 17Atunci Petru și Ioan și‑au pus mâinile peste ei, iar aceștia au primit Duhul Sfânt.

18Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le‑a oferit bani, 19zicând:

– Dați‑mi și mie autoritatea aceasta, așa încât acela peste care‑mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!

20Petru însă i‑a zis:

– Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s‑ar putea obține cu bani! 21Tu n‑ai nici parte, nici sorț în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu! 22Pocăiește‑te deci de această răutate a ta și roagă‑te fierbinte Domnului ca, dacă este posibil, să‑ți ierte această intenție a inimii tale, 23căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțul nedreptății!

24Simon, răspunzând, a zis:

– Rugați‑vă fierbinte voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce ați spus să nu vină peste mine!

25După ce au depus mărturie și au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru și Ioan s‑au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de‑ale samaritenilor25 Populație de rasă amestecată, rezultată în urma căsătoriilor dintre israeliții rămași după deportarea asiriană (722 î.Cr.) și populațiile aduse din alte părți de către asirieni (2 Regi 17:24). În timpul lui Isus, între iudei și samariteni exista o foarte mare ostilitate..

Filip și eunucul etiopian

26Un înger al Domnului i‑a vorbit lui Filip astfel: „Ridică‑te și du‑te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“ 27Filip s‑a ridicat și s‑a dus. Și iată că un eunuc27 Termenul se referă nu neapărat la condiția fizică a oficialului etiopian, ci la funcția pe care o avea. Sensul primar al termenului în LXX este acela de căpetenie, persoană oficială de la curtea regală. Cu timpul apare și sensul secundar de eunuc, deoarece eunucii ajung să fie prețuiți ca slujbași la curțile orientale (vezi 1 Sam. 8:15 și nota) [peste tot în capitol]. etiopian, înalt oficial al lui Kandake27 Kandake nu este un nume propriu, ci un titlul pe care‑l purta regina-mamă etiopiană. Regina domnea în numele fiului ei, deoarece acesta era considerat „fiul soarelui“, prea sacru pentru a fi implicat în problemele seculare ale statului., regina etiopienilor27 În acea perioadă, regatul Etiopiei se întindea de la prima cataractă a Nilului (modernul Aswan) până la modernul Khartoum, acoperind regiunea cunoscută sub numele de Nubia., și responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim, 28iar acum se întorcea, stând în careta lui și citindu‑l pe profetul Isaia. 29Duhul i‑a zis lui Filip: „Du‑te și prinde din urmă careta aceea!“ 30Filip a alergat către el și l‑a auzit pe eunuc citindu‑l pe profetul Isaia.

El l‑a întrebat:

– Înțelegi ce citești?

31Acesta a zis:

– Cum aș putea, dacă nu mă va îndruma cineva?

Și l‑a rugat pe Filip să se suie în caretă și să se așeze lângă el. 32Pasajul din Scriptură pe care‑l citea era acesta:

„Ca o oaie care este dusă la tăiere

și ca un miel care stă mut înaintea celui ce‑l tunde,

tot așa nici El nu‑Și deschide gura.

33În smerenia Lui, judecata I‑a fost luată.

Cine va putea istorisi despre generația Lui?

Căci viața Îi este luată de pe pământ!“33 Vezi Is. 53:7-8 în versiunea LXX.

34Eunucul l‑a întrebat pe Filip, zicând:

– Te rog fierbinte să‑mi spui despre cine vorbește profetul astfel? Despre sine sau despre altcineva?

35Atunci Filip a luat cuvântul și, începând de la Scriptura aceasta, i‑a vestit Evanghelia despre Isus. 36În timp ce călătoreau de‑a lungul drumului, au ajuns la o apă.

Eunucul a zis:

– Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?

37Filip i‑a zis:

– Dacă crezi din toată inima ta, se poate!

El a răspuns:

– Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!

38A poruncit să stea careta, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât și eunucul, iar Filip l‑a botezat. 39Când au ieșit din apă, Duhul Domnului l‑a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l‑a mai văzut și și‑a continuat drumul bucuros. 40Filip a apărut în Azot40 Transliterarea în greacă a numelui cetății Așdod. și, în timp ce călătorea prin acea regiune, a vestit Evanghelia în toate cetățile, până când a ajuns în Cezareea40 Cu referire la Cezareea Maritima, un port mediteranean la sud de Muntele Carmel. A nu se confunda cu Cezareea lui Filip..