Swedish Contemporary Bible

1 Moseboken 39:1-23

Josef kastas i fängelse

1Josef hade nu förts ner till Egypten. Potifar, faraos hovman och befälhavare för livgardet, en egypter, köpte honom av ismaeliterna som hade fört honom dit. 2Herren var med Josef, allt han gjorde lyckades väl. Han var i sin egyptiske husbondes hus, 3och denne förstod att Herren var med Josef och gav honom framgång i allt han företog sig. 4Han såg med välvilja på Josef och gjorde honom till sin närmaste man. Josef fick ansvar för hela hushållet och över allt som Potifar ägde. 5Från den dagen han gav Josef ansvaret för sitt hus och sin egendom, välsignade Herren egypterns hus på grund av Josef. Herren välsignade allt Potifar hade, såväl hemma som ute på markerna. 6Josef fick ansvaret för allt hans husbonde ägde. Det enda Potifar själv behövde bry sig om var vad han skulle äta.

Josef var välbyggd och såg bra ut. 7Efter en tid började Potifars hustru göra närmanden mot honom och föreslog att han skulle ligga med henne.

8Josef vägrade och svarade: ”Min husbonde bekymrar sig inte för någonting i sitt hus utan har lämnat allt han äger i min vård. 9Själv har han inte mer makt här än vad jag har. Han har inte undanhållit mig annat än dig, eftersom du är hans hustru. Hur skulle jag kunna göra något så ont som detta och synda mot Gud?”

10Men hon fortsatte med sina förslag dag efter dag. Josef vägrade dock att lyssna till henne och ville varken ligga med henne eller ens vara nära henne.

11En dag när han gick in i huset för att sköta sina sysslor, var ingen annan inne. 12Då kom hon och grep tag i hans kläder och krävde att han skulle ligga med henne. Men han lämnade sin mantel i hennes hand och flydde ut. 13När hon såg att han lämnade sin mantel och flydde, 14ropade hon på husfolket och sa till dem:

”Se här! Han har tagit hit den där hebreiske slaven som bara vill roa sig med oss. Han kom och ville ligga med mig, men jag skrek högt, 15och när han hörde mitt skrik, lämnade han sin mantel och sprang ut.”

16Hon behöll hans mantel och när hans husbonde kom hem på kvällen, 17berättade hon samma sak också för honom: ”Den där hebreiske slaven, som du har tagit hit, kom och ville roa sig med mig, 18men jag ropade och skrek. Då lämnade han sin mantel och flydde.”

19När husbonden hörde hustruns berättelse om hur hans slav hade uppfört sig mot henne, blev han rasande. 20Husbonden grep Josef och spärrade in honom i det fängelse där kungen hade sina fångar. Så satt alltså Josef nu i fängelse. 21Men Herren var med Josef också där och var god emot honom. Han gjorde fängelsechefen så välvilligt inställd mot Josef 22att han gav Josef ansvaret för alla de andra fångarna liksom ansvaret för allt som gjordes där.

23Fängelsechefen behövde inte bekymra sig över något av det som Josef tog hand om, för Herren var med honom och allt han gjorde lyckades väl.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 39:1-23

Iosif și soția lui Potifar

1Iosif a fost dus în Egipt, iar Potifar, comandant al gărzii1 Vezi nota de la 37:36. și unul dintre demnitarii lui Faraon, l‑a cumpărat de la ismaeliții care‑l coborâseră acolo. 2Domnul a fost cu Iosif, astfel încât acesta a prosperat și a locuit în casa stăpânului său, egipteanul. 3Stăpânul său a văzut că Domnul era cu Iosif și că Domnul îl ajuta să‑i prospere în mâini tot ce făcea. 4Iosif a găsit bunăvoință înaintea4 Lit.: în ochii. acestuia și i‑a slujit, iar stăpânul său l‑a pus responsabil peste casa lui și i‑a dat în grijă tot ce avea. 5De când Potifar l‑a pus responsabil peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif. Și binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el, atât în casă, cât și pe câmp. 6Astfel, stăpânul a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea și nu se preocupa de nimic, în afară de hrana pe care o mânca. Iosif era frumos la chip și frumos la înfățișare.

7După toate acestea, soția stăpânului său a pus ochii pe Iosif și a zis:

– Culcă‑te cu mine!

8Dar el a refuzat și i‑a zis soției stăpânului său:

– Iată, pentru că știe că sunt aici, stăpânul meu nu se preocupă de ce este în casă și mi‑a dat pe mână tot ce are. 9Nimeni nu este mai mare decât mine în această casă, iar el nu m‑a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că ești soția lui. Deci cum aș putea să fac un rău așa de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? 10Deși ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n‑a ascultat de ea și n‑a vrut să se întindă lângă ea ca să fie cu ea.

11Într‑o zi însă, când Iosif a intrat în casă pentru a‑și îndeplini lucrarea și nimeni altcineva dintre oamenii casei nu era acolo, 12ea l‑a apucat de haină, zicând: „Culcă‑te cu mine!“ Dar el și‑a lăsat haina în mâna ei, a fugit și a ieșit afară. 13Când ea a văzut că și‑a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară, 14i‑a chemat pe oamenii casei ei și le‑a zis: „Vedeți, ne‑a adus un evreu ca să‑și bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am strigat cu glas tare. 15Când a auzit că îmi ridic glasul și strig, și‑a lăsat haina lângă mine, a fugit și a ieșit afară.“ 16Ea i‑a ținut haina lângă ea până când a venit stăpânul lui acasă. 17Apoi a vorbit cu el despre aceste lucruri, zicând: „Robul acela evreu, pe care ni l‑ai adus, a intrat la mine ca să‑și bată joc de mine. 18Dar când mi‑am ridicat glasul și am strigat, și‑a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.“

19Când stăpânul său a auzit cuvintele soției sale, care spunea: „Așa s‑a purtat robul tău cu mine!“, s‑a aprins de mânie. 20Stăpânul lui Iosif l‑a luat și l‑a aruncat în temniță, în locul în care erau închiși prizonierii regelui. Și astfel a rămas acolo, în închisoare. 21Dar Domnul a fost cu Iosif, Și‑a întins îndurarea peste el și a făcut să găsească bunăvoință la comandantul temniței. 22Comandantul temniței i‑a dat în grija lui Iosif pe toți prizonierii care erau în temniță. Tot ceea ce se făcea acolo, se făcea prin el. 23Comandantul temniței nu mai cerceta nimic din ceea ce era în grija lui Iosif, pentru că Domnul era cu acesta și îl ajuta să prospere în orice făcea.