Romani 8 – NTLR & BDS

Nouă Traducere În Limba Română

Romani 8:1-39

Viața primită prin Duhul

1Așadar, acum nu mai este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus care nu umblă potrivit firii, ci potrivit Duhului. 2Într-adevăr, legea Duhului vieții în Cristos Isus te‑a2 Unele mss conțin: m‑a. eliberat de legea păcatului și a morții. 3Căci Dumnezeu a înfăptuit ceea ce era imposibil pentru Lege, întrucât aceasta era neputincioasă din cauza firii. Trimițându‑L pe Însuși Fiul Său în asemănarea firii păcătoase și din cauza păcatului, El a condamnat păcatul în fire, 4astfel încât cerința dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu potrivit firii, ci potrivit Duhului.

5Într-adevăr, cei ce trăiesc potrivit firii se gândesc la lucrurile firii, însă cei ce trăiesc potrivit Duhului se gândesc la lucrurile Duhului. 6Căci gândirea firii este moarte, însă gândirea Duhului este viață și pace. 7Și aceasta, deoarece gândirea firii este dușmănie față de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. 8Cei ce sunt în fire nu‑I pot fi plăcuți lui Dumnezeu.

9Voi însă nu sunteți în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci acesta nu este al Lui. 10Dacă însă Cristos este în voi, trupul vostru este mort din cauza păcatului, dar Duhul este viața voastră10 Lit.: Duhul este viață., din cauza dreptății. 11Și dacă Duhul Celui Ce L‑a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, atunci Cel Ce L‑a înviat pe Cristos dintre cei morți va da viață și trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuiește în voi.

12Așadar, fraților, noi suntem datori, dar nu față de fire, ca să trăim potrivit firii! 13Pentru că, dacă trăiți potrivit firii, veți muri, dar dacă, prin Duhul, dați morții faptele trupului, veți trăi.

14Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15Fiindcă voi n‑ați primit un duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci ați primit Duhul înfierii15, 23 Adopția (înfierea) era un act juridic, cunoscut cititorilor din cultura greco-romană, prin care un tată lua sub autoritatea sa paternă un fiu sau o fiică dintr‑o altă familie. Cel adoptat primea același statut și aceleași drepturi ca persoanele născute în acea familie: lua numele noului părinte și devenea moștenitorul lui, rămânând unit cu părinții săi naturali doar prin legături de sânge., prin Care strigăm: „Abba!“15 Abba înseamnă, în aramaică, Tată., adică „Tată!“ 16Duhul Însuși depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17Iar dacă suntem copii, suntem și moștenitori, – moștenitori ai lui Dumnezeu, moștenitori împreună cu Cristos –, dacă suferim într-adevăr împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.

Slava care ne așteaptă

18Căci eu consider că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită18 Sau: să fie descoperită în noi. Sau: să fie descoperită față de noi.. 19Căci și creația așteaptă cu ardoare descoperirea fiilor lui Dumnezeu,19 Lit.: Căci așteptarea nerăbdătoare a creației tânjește după descoperirea fiilor lui Dumnezeu, 20întrucât creația a fost supusă deșertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci din cauza Celui Ce a supus‑o, – în speranța 21că și creația va fi eliberată din sclavia stricăciunii pentru libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu.

22Noi știm că, până acum, întreaga creație geme și suferă durerile nașterii. 23Dar nu numai ea, ci și noi înșine, care avem cel dintâi rod23 Aici sinonim cu arrabon (garanție); vezi 2 Cor. 1:22; Ef. 1:14. al Duhului, gemem în noi înșine, așteptând cu ardoare înfierea, răscumpărarea trupului nostru. 24Căci în baza acestei speranțe am fost mântuiți. Dar o speranță care se vede nu mai este speranță! Fiindcă, cine mai speră în ceea ce vede deja?! 25Dacă însă sperăm în ceea ce nu vedem, atunci așteptăm cu ardoare și răbdare.

26În același fel, Duhul ne ajută în neputința noastră, pentru că nu știm cum ar trebui26 Sau: pentru ce ar trebui. să ne rugăm, ci Duhul Însuși mijlocește cu suspine nerostite26 Sau: de nerostit (pe care nu le poți exprima în cuvinte).; 27însă Cel Care cercetează inimile, cunoaște care este gândirea Duhului, pentru că Acesta mijlocește pentru sfinți potrivit cu voia lui Dumnezeu.

Victorie deplină prin Cel Care ne‑a iubit

28Noi știm că toate lucrează împreună28 Unele mss conțin: Noi știm că în toate Dumnezeu lucrează. spre binele celor ce‑L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemați potrivit cu planul Său. 29Căci pe cei pe care i‑a cunoscut mai dinainte, El i‑a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, astfel încât Acesta să fie întâiul născut dintre mai mulți frați. 30Și pe aceia pe care i‑a hotărât mai dinainte, i‑a și chemat; pe aceia pe care i‑a chemat, i‑a și îndreptățit; iar pe aceia pe care i‑a îndreptățit, i‑a și glorificat.

31Ce vom spune deci despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?! 32El, Care nu Și‑a cruțat propriul Fiu, ci L‑a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, împreună cu El, toate lucrurile?! 33Cine va aduce vreo acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel Care‑i îndreptățește. 34Cine este cel care‑i va condamna? Cristos Isus, Cel Care a murit și Care, mai mult decât atât, a fost înviat, este la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi. 35Cine ne va despărți de dragostea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau persecuția, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau pericolul, sau sabia? 36Așa cum este scris:

„Din cauza Ta suntem dați morții toată ziua,

suntem considerați ca niște oi pentru tăiere.“36 Vezi Ps. 44:22.

37Însă, în toate aceste lucruri, suntem mai mult decât învingători prin Cel Care ne‑a iubit. 38Căci sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici conducătorii38 Cu referire probabil la demoni (în contrast cu îngerii menționați anterior). Sau conducerile., nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile, 39nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă creație39 Gr.: ktisis, termen care se referă, în general, la o nouă creație, la un nou așezământ. Termenul poate avea și sensul de ceea ce este creat (făptură, ființă). Vezi și nota din 1 Pet. 2:13. nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru!

La Bible du Semeur

Romains 8:1-39

Vivre conduits par l’Esprit

1Maintenant donc, il n’y a plus de condamnation pour ceux qui sont unis à Jésus-Christ. 2Car la loi de l’Esprit qui nous donne la vie dans l’union avec Jésus-Christ t’a libéré8.2 Certains manuscrits ont : m’a libéré et d’autres : nous a libérés. de la loi du péché et de la mort.

3Car ce que la Loi était incapable de faire, parce que l’état de l’homme la rendait impuissante, Dieu l’a fait : il a envoyé son propre Fils avec une nature semblable à celle des hommes pécheurs et, pour régler le problème du péché8.3 Autre traduction : et il l’a offert en sacrifice pour le péché., il a exécuté sur cet homme la sanction qu’encourt le péché8.3 Autre traduction : il a ainsi condamné le péché qui est dans la nature humaine..

4Il l’a fait pour que la juste exigence de la Loi soit pleinement satisfaite en ce qui nous concerne8.4 Autre traduction : en nous., nous qui vivons, non plus à la manière de l’homme livré à lui-même, mais dans la dépendance de l’Esprit.

5En effet, les hommes livrés à eux-mêmes tendent vers ce qui est conforme à l’homme livré à lui-même. Mais ceux qui ont l’Esprit tendent vers ce qui est conforme à l’Esprit.

6Car ce à quoi tend l’homme livré à lui-même mène à la mort, tandis que ce à quoi tend l’Esprit conduit à la vie et à la paix. 7En effet, l’homme livré à lui-même, dans toutes ses tendances, n’est que haine de Dieu : il ne se soumet pas à la Loi de Dieu car il ne le peut même pas. 8Les hommes livrés à eux-mêmes sont incapables de plaire à Dieu. 9Vous, au contraire, vous n’êtes pas livrés à vous-mêmes, mais vous dépendez de l’Esprit, puisque l’Esprit de Dieu habite en vous. Si quelqu’un n’a pas l’Esprit de Christ, il ne lui appartient pas.

10Or, si Christ est en vous, votre corps reste mortel à cause du péché, mais l’Esprit est source de vie8.10 Autre traduction : mais votre esprit a reçu la vie., parce que vous avez été déclarés justes. 11Et si l’Esprit de celui qui a ressuscité Jésus habite en vous, celui qui a ressuscité Christ rendra aussi la vie à votre corps mortel par son Esprit qui habite en vous.

12Ainsi donc, frères et sœurs, si nous avons une obligation, ce n’est pas celle de vivre à la manière de l’homme livré à lui-même. 13Car, si vous vivez à la manière de l’homme livré à lui-même, vous mourrez, mais si, par l’Esprit, vous faites mourir les actes mauvais que vous accomplissez dans votre corps, vous vivrez. 14Car ceux qui sont conduits par l’Esprit de Dieu sont fils de Dieu.

15En effet, vous n’avez pas reçu un Esprit qui fait de vous des esclaves et vous ramène à la crainte : non, vous avez reçu l’Esprit en conséquence de votre adoption8.15 L’adoption était courante chez les Grecs et les Romains. Les enfants adoptifs avaient les mêmes droits que les autres enfants – y compris le droit d’héritage (v. 23 ; Ga 4.5). par Dieu comme ses fils et ses filles. Car c’est par cet Esprit que nous crions : Abba8.15 Mot araméen signifiant : cher père (voir Ga 4.6)., c’est-à-dire Père !

16L’Esprit Saint lui-même témoigne à notre esprit que nous sommes enfants de Dieu. 17Et puisque nous sommes enfants, nous sommes aussi héritiers : héritiers de Dieu, et donc cohéritiers de Christ, puisque nous souffrons avec lui pour avoir part à sa gloire.

L’espérance au milieu des détresses présentes

18J’estime d’ailleurs qu’il n’y a aucune commune mesure entre les souffrances de la vie présente et la gloire qui va se révéler en nous8.18 Autre traduction : pour nous..

19En effet, la création attend, avec un ardent désir, la révélation des fils de Dieu. 20Car la création tout entière a été réduite à une condition bien dérisoire8.20 Cette expression reprend le mot-clé de l’Ecclésiaste qui est rendu dans diverses traductions par : ce qui est vain, dérisoire, futile, éphémère, précaire, etc. ; cela ne s’est pas produit de son gré, mais à cause de celui qui l’y a soumise. Il lui a toutefois donné une espérance : 21c’est que la création elle-même sera délivrée de l’esclavage, de la corruption pour accéder à la liberté que les enfants de Dieu connaîtront dans la gloire.

22Nous le savons bien, en effet : jusqu’à présent la création tout entière est unie dans un profond gémissement et dans les douleurs d’un enfantement. 23Elle n’est pas seule à gémir ; car nous aussi, qui avons reçu l’Esprit comme avant-goût de la gloire, nous gémissons du fond du cœur, en attendant d’être pleinement établis dans notre condition de fils adoptifs de Dieu quand notre corps sera délivré8.23 Certains manuscrits ont uniquement : nous gémissons du fond du cœur en attendant la pleine libération de notre corps..

24Car nous sommes sauvés, mais c’est en espérance ; or, voir ce que l’on espère, ce n’est plus espérer ; qui, en effet, continue à espérer ce qu’il voit ? 25Mais si nous ne voyons pas ce que nous espérons, nous l’attendons avec persévérance. 26De même, l’Esprit vient nous aider dans notre faiblesse. En effet, nous ne savons pas prier comme il faut8.26 Autre traduction : nous ne savons pas ce qu’il convient de prier., mais l’Esprit lui-même intercède en gémissant d’une manière inexprimable.

27Et Dieu qui scrute les cœurs sait ce vers quoi tend l’Esprit, car c’est en accord avec Dieu qu’il intercède pour les membres du peuple saint. 28Nous savons en outre que Dieu fait concourir toutes choses au bien de ceux qui l’aiment8.28 Autre traduction : que toutes choses concourent ensemble au bien de ceux qui aiment Dieu. D’autres comprennent : que l’Esprit fait concourir toutes choses au bien de ceux qui aiment Dieu., de ceux qui ont été appelés conformément au plan divin. 29En effet, ceux que Dieu a connus d’avance8.29 Autre traduction : choisis d’avance., il les a aussi destinés d’avance à devenir conformes à l’image de son Fils, afin que celui-ci soit l’aîné de nombreux frères et sœurs. 30Ceux qu’il a ainsi destinés, il les a aussi appelés à lui ; ceux qu’il a ainsi appelés, il les a aussi déclarés justes, et ceux qu’il a déclarés justes, il leur a aussi donné sa gloire.

L’amour de Dieu : une assurance certaine

31Que dire de plus ? Si Dieu est pour nous, qui se lèvera contre nous ? 32Lui qui n’a même pas épargné son propre Fils, mais l’a livré pour nous tous, comment ne nous donnerait-il pas aussi tout avec lui ? 33Qui accusera encore les élus de Dieu ? Dieu lui-même les déclare justes. 34Qui les condamnera ? Christ est mort, bien plus : il est ressuscité ! Il est à la droite de Dieu et il intercède pour nous.

35Qu’est-ce qui pourra nous arracher à l’amour de Christ ? La détresse ou l’angoisse, la persécution, la faim, la misère, le danger ou l’épée ? 36Car il nous arrive ce que dit l’Ecriture :

A cause de toi,nous sommes exposés à la mortà longueur de jour.

On nous considèrecomme des moutonsdestinés à l’abattoir8.36 Ps 44.23..

37Mais dans tout cela nous sommes bien plus que vainqueurs par celui qui nous a aimés. 38Oui, j’en ai l’absolue certitude : ni la mort ni la vie, ni les anges ni les dominations, ni le présent ni l’avenir, ni les puissances, 39ni ce qui est en haut ni ce qui est en bas8.39 Autre traduction : ni la hauteur, ni la profondeur (voir Ps 139.8)., ni aucune autre créature, rien ne pourra nous arracher à l’amour que Dieu nous a témoigné en Jésus-Christ notre Seigneur.