Psalmii 39 – NTLR & NIVUK

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 39:1-13

Psalmul 39

Pentru dirijor. Pentru IedutunTitlu. Vezi 1 Cron. 16:41-42; 25:1, 6; 2 Cron. 5:12; 35:15.. Un psalm al lui David.

1Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele

ca să nu păcătuiesc cu limba!

Îmi voi pune frâu gurii,

cât timp se va afla cel rău în prezența mea!“

2Am rămas deci mut, în tăcere,

nerostind nici măcar o vorbă bună;

dar durerea mi‑a fost răscolită.

3Îmi ardea inima înăuntrul meu

și un foc îmi mistuia șoaptele!

Atunci mi‑a venit cuvânt pe limbă:

4Doamne, fă‑mi cunoscut care este sfârșitul meu

și care este măsura zilelor mele?

Fă‑mă să înțeleg cât sunt de trecător!

5Iată, Tu mi‑ai dat zile cât un lat de palmă,

iar lungimea vieții mele este o nimica toată înaintea Ta.

Într-adevăr, orice om care se ține bine este de fapt o biată suflare.“ Selah

6Într-adevăr, omul cutreieră ca o umbră6 Lit.: chip.!

Da, el se agită degeaba,

strânge bogății, și nu știe cine le va aduna.

7Și acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne?

Speranța mea este în Tine!

8Eliberează‑mă de toate fărădelegile mele,

nu mă lăsa la disprețul nebunului!

9Stau mut și nu‑mi deschid gura,

căci Tu ai lucrat.

10Abate‑Ți lovitura de la mine,

căci sunt mistuit de lovitura mâinii Tale!

11Pedepsind nelegiuirea, Tu disciplinezi pe fiecare

și îi prăpădești ca molia, ce are mai scump.

Într-adevăr, orice om este doar o suflare! Selah

12Doamne, ascultă‑mi rugăciunea

și ia aminte la strigătul meu după ajutor!

Nu rămâne surd la plânsul meu,

căci, față de Tine, sunt un călător străin,

un peregrin ca toți părinții mei!

13Abate‑Ți privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăși,

până nu mă duc și nu voi mai fi!

New International Version – UK

Psalms 39:1-13

Psalm 39In Hebrew texts 39:1-13 is numbered 39:2-14.

For the director of music. For Jeduthun. A psalm of David.

1I said, ‘I will watch my ways

and keep my tongue from sin;

I will put a muzzle on my mouth

while in the presence of the wicked.’

2So I remained utterly silent,

not even saying anything good.

But my anguish increased;

3my heart grew hot within me.

While I meditated, the fire burned;

then I spoke with my tongue:

4‘Show me, Lord, my life’s end

and the number of my days;

let me know how fleeting my life is.

5You have made my days a mere handbreadth;

the span of my years is as nothing before you.

Everyone is but a breath,

even those who seem secure.39:5 The Hebrew has Selah (a word of uncertain meaning) here and at the end of verse 11.

6‘Surely everyone goes around like a mere phantom;

in vain they rush about, heaping up wealth

without knowing whose it will finally be.

7‘But now, Lord, what do I look for?

My hope is in you.

8Save me from all my transgressions;

do not make me the scorn of fools.

9I was silent; I would not open my mouth,

for you are the one who has done this.

10Remove your scourge from me;

I am overcome by the blow of your hand.

11When you rebuke and discipline anyone for their sin,

you consume their wealth like a moth –

surely everyone is but a breath.

12‘Hear my prayer, Lord,

listen to my cry for help;

do not be deaf to my weeping.

I dwell with you as a foreigner,

a stranger, as all my ancestors were.

13Look away from me, that I may enjoy life again

before I depart and am no more.’