Mica 7 – NTLR & BPH

Nouă Traducere În Limba Română

Mica 7:1-20

Starea de păcat a poporului

1Vai de mine!

Căci sunt ca după culesul fructelor,

ca după culesul viilor!

Nu mai este niciun ciorchine de mâncat

nimic din smochinele timpurii,

după care tânjește sufletul meu!

2A pierit cel evlavios din țară

și n‑a mai rămas niciun om drept!2 Sau: A pierit cel evlavios de pe pământ / și nu mai este niciunul drept printre oameni.

Cu toții stau la pândă, ca să verse sânge;

fiecare îl vânează pe fratele său cu o plasă.

3Mâinile lor sunt deprinse la rău, ca să‑l înfăptuiască bine!

Conducătorul cere daruri,

iar judecătorul cere mită.

Cel mare își spune dorința sufletului său

și apoi conspiră împreună3 Sensul versului este nesigur..

4Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine;

cel mai drept este mai rău ca un gard de spini.

Ziua vestită de străjerii tăi,

ziua pedepsei tale, a sosit!

Acum va fi stupoare pentru voi!

5Nu‑l crede pe prieten,

nu te încrede în amic!

Păzește‑ți ușa gurii

de cea care se odihnește la pieptul tău!

6Căci fiul își desconsideră tatăl,

fiica se ridică împotriva mamei ei,

iar nora – împotriva soacrei sale,

așa încât dușmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.

7Eu însă voi privi la Domnul,

voi nădăjdui în Dumnezeul mântuirii mele!

Dumnezeul meu mă va asculta!

Israel va fi restaurat

8Nu te bucura din cauza mea, dușmană a mea,

căci, deși am căzut, mă voi ridica!

Deși locuiesc în întuneric,

Domnul va fi lumina mea!

9Voi îndura furia Domnului,

căci am păcătuit împotriva Lui,

o voi îndura până când El îmi va apăra cauza

și‑mi va face dreptate.

El mă va scoate la lumină;

Îi voi vedea dreptatea.

10Când va vedea dușmana mea lucrul acesta,

va fi acoperită de rușine,

ea, care‑mi zicea:

„Unde este Domnul, Dumnezeul tău?“

Ochii mei vor vedea căderea ei!

Atunci ea va fi călcată în picioare

ca noroiul de pe ulițe.

11Va fi o zi a reclădirii zidurilor tale,

o zi în care ți se va lărgi hotarul!

12În ziua aceea, vor veni la tine oameni

din Asiria și până dinspre cetățile Egiptului12 Sau: din Asiria și până în Egipt.,

din Egipt și până la râu12 Eufratul.,

de la o mare și până la cealaltă,

de la un munte și până la celălalt.

13Însă țara13 Sau: pământul. va fi pustiită din cauza locuitorilor ei,

ca rod al faptelor lor rele.

Rugăciune și laudă

14Păstorește‑Ți cu toiagul poporul,

turma moștenirii Tale

care locuiește în singurătate,

în pădurea din mijlocul ținutului roditor14 Sau: în pădurea din mijlocul Carmelului.!

Să pască în Bașan și în Ghilad

ca în zilele de odinioară!

15„Îi voi arăta lucruri minunate,

ca în ziua ieșirii tale din țara Egiptului!“

16Neamurile vor vedea și se vor rușina

de toată puterea lor.

Își vor pune mâna la gură

și urechile le vor asurzi.

17Vor linge țărâna ca șarpele

și ca târâtoarele pământului.

Vor ieși tremurând din cetățuile lor,

se vor înfricoșa de Domnul, Dumnezeul nostru,

și se vor teme de Tine.

18Cine este Dumnezeu ca Tine,

Care ridică pedeapsa pentru nelegiuire

și trece cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii Lui?

Tu nu rămâi mânios pe vecie,

ci Îți găsești plăcerea în îndurare18 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului..

19Tu vei avea iarăși milă de noi

și vei zdrobi sub tălpi19 Sau: vei lua în captivitate, verbul ebraic având sensul de a subjuga, a înrobi. nelegiuirile noastre;

vei arunca în adâncurile mării toate păcatele noastre.

20Tu vei arăta credincioșie față de Iacov

și îndurare față de Avraam,

așa cum ai jurat părinților noștri

în zilele din vechime.

Bibelen på hverdagsdansk

Mikas Bog 7:1-20

Syndens håbløshed

1Sikken en elendighed!

Det er som i en frugtplantage, når høsten er forbi,

eller i en vinmark, når alle druer er plukket.

Der er ingen figner til at stille ens sult,

ikke en eneste klase vindruer er tilbage.

2Guds tjenere er forsvundet fra jordens overflade.

Der findes ikke et eneste retskaffent menneske.

Alle ligger på lur som røvere,

og man sætter fælder for hinanden.

3Der er kun en ting, de er gode til,

nemlig at være onde.

Øvrigheden er korrupt,

dommerne tager imod bestikkelse.

Den stærke gennemfører sine onde planer.

Alle er de enige om at bøje retten.

4De bedste af dem er som tornebuske,

de mest ærlige som tjørnekrat.

Men straffen fra Gud er på vej,

de rædsler, som profeterne har advaret om.

5Stol ikke på nogen,

tro end ikke din bedste ven.

Du må hellere sætte lås for munden,

selv når du er sammen med din kone.

6En søn vil foragte sin far,

en datter gøre oprør imod sin mor

og en svigerdatter imod sin svigermor.

Man får sin egen familie til fjender.

Håbet om udfrielse

7Men jeg vil spejde efter Herren.

Jeg venter på, at Gud vil redde mig,

for jeg er sikker på, at han hører min bøn.

8Du skal ikke hovere over mig, min fjende,

for selv om jeg falder, rejser jeg mig igen.

Når mørket omslutter mig,

vil Herren være mit lys.

9Jeg accepterer min straf,

for jeg har syndet imod Herren.

Han vil forsvare mig mod fjenderne

og straffe dem for det, de har gjort.

Til sidst vil han føre mig fra mørket ud i lyset,

så jeg ser, hvor god og retfærdig han er.

10Da vil fjenderne se Guds magt,

og deres hån vil blive gjort til skamme.

De spottede mig jo ved at sige:

„Hvorfor hjælper Herren, din Gud, dig ikke?”

Da er det min tur til at se på,

at min fjende trampes ned i mudderet.

Israels genopbygning

11En dag skal Jerusalem genopbygges,

og da bliver skellet mellem folkene fjernet.

12Folk fra alverdens lande skal komme til jeres land,

fra stormagter som Assyrien og Egypten,

fra hele strækningen mellem Egypten og Eufratfloden,

ja fra fjerne lande og verdensdele.

13Men landet skal først lægges øde

på grund af befolkningens ondskab.

Fremtidens herlighed for Guds folk

14Herre, tag dig af dit udvalgte folk,

som hyrden vogter sin hjord.

Lad dem nyde skovens frodighed i fred,

og glæde sig midt i en frugthave.

Lad dem boltre sig på Bashans og Gileads græsgange,

som de gjorde i gamle dage.

15„Ja,” siger Herren, „jeg vil gøre undere for mit folk

som dengang, jeg førte jer ud af Egypten.”

16Hele verden vil se dine undere

og med skam erkende deres afmagt.

17De vil komme krybende ud af deres fæstninger,

de kravler hen ad jorden og æder støv som slanger.

Skælvende af frygt vil de nærme sig Herren, vores Gud,

for hans magt vil fylde dem med ærefrygt.

18Der findes ingen Gud som dig,

du tilgiver den rest, der er tilbage af dit ejendomsfolk.

Du kan ikke være vred for evigt,

men elsker at vise din trofaste kærlighed.

19Du vil igen se i nåde til os

og tilgive os alle vores synder,

ja, kaste dem i havets dyb.

20Du viser din trofasthed mod Abraham

og opfylder dit løfte til Jakob.

De løfter, du gav vores forfædre, står fast.