Matei 9 – NTLR & HTB

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 9:1-38

Vindecarea unui paralitic

(Mc. 2:1-12; Lc. 5:17-26)

1Isus S-a urcat în barcă, a trecut marea și a venit în cetatea Lui1 Este vorba despre Capernaum (vezi 4:13).. 2Și iată că niște oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat2, 6 Cele mai multe paturi erau niște saltele umplute cu lână sau niște simple rogojini pe care dormeau oamenii. Puțini oameni își permiteau luxul de a avea un pat. Însă în acest context, patul trebuie să fi fost un fel de targă pentru ca omul să poată fi transportat mai ușor.. Văzând Isus credința lor, i-a zis paraliticului: „Îndrăznește, copile! Păcatele îți sunt iertate!“

3Dar iată că unii dintre cărturari și-au zis în ei înșiși: „Acesta blasfemiază!“

4Isus, cunoscând gândurile lor, a zis: „De ce gândiți lucruri rele în inimile voastre? 5Căci ce este mai ușor: a spune «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică-te și umblă!»? 6Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i-a zis El paraliticului – ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă!“ 7Și, ridicându-se, s-a dus acasă. 8Mulțimile s-au înfricoșat când au văzut lucrul acesta și L-au slăvit pe Dumnezeu, Cel Care a dat oamenilor o astfel de autoritate.

Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu „păcătoșii“

(Mc. 2:13-17; Lc. 5:27-32)

9Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, șezând la vamă9 Locul unde se percepea impozitul pe circulația mărfurilor (în latină, portorium), Capernaum aflându-se pe ruta comercială dintre Damasc, Galileea și M. Mediterană. Vama era pusă pe produsele aduse în zonă spre comercializare și intra în vistieria imperială. De aceea colectorii de taxe mai sunt numiți și vameși. și i-a zis: „Urmează-Mă!“ El s-a ridicat și L-a urmat.

10În timp ce Isus era la masă, în casa lui Matei, iată că mulți vameși și păcătoși10-11 Acei oameni care nu păzeau Legea lui Moise și interpretările pe care i le dădeau fariseii. au venit și ședeau la masă împreună cu Isus și cu ucenicii Săi.

11Văzând lucrul acesta, fariseii le-au zis ucenicilor Lui:

– De ce mănâncă Învățătorul vostru împreună cu vameșii și cu păcătoșii?

12Însă Isus i-a auzit și le-a zis:

– Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. 13Duceți-vă, deci, și învățați ce înseamnă: „Milă doresc, și nu jertfă!“13 Vezi Os. 6:6. Căci Eu n-am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.

Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post

(Mc. 2:18-22; Lc. 5:33-39)

14Atunci ucenicii lui Ioan s-au apropiat de El, zicând:

– De ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?

15Isus le-a răspuns:

– Oare pot jeli nuntașii cât timp mirele este cu ei? Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti. 16Nimeni nu aplică un petic de pânză nouă la o haină veche, căci umplutura trage din haină și ruptura se face mai rea. 17Și oamenii nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, burdufurile se crapă, vinul se varsă și burdufurile sunt distruse. Ci vinul nou se toarnă în burdufuri noi și astfel se păstrează amândouă.

Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe

(Mc. 5:21-43; Lc. 8:40-56)

18În timp ce Isus spunea aceste lucruri, iată că unul dintre conducătorii sinagogii a venit și I s-a închinat, zicând: „Fiica mea tocmai a murit; dar vino și pune-Ți mâna peste ea și va trăi!“ 19Ridicându-Se, Isus l-a urmat împreună cu ucenicii Săi. 20Și iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, apropiindu-se prin spate, s-a atins de marginea hainei Lui. 21Căci își zicea în ea însăși: „Dacă doar aș atinge haina Lui, voi fi vindecată!“ 22Isus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a vindecat!“ Și femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela.

23Când a ajuns Isus la casa conducătorului sinagogii și a văzut cântăreții la fluier și mulțimea tulburată, 24le-a zis: „Plecați, pentru că fetița n-a murit, ci doarme!“ Dar ei râdeau de El.

25După ce mulțimea a fost scoasă afară, Isus a intrat, a apucat-o pe fetiță de mână și ea a fost înviată. 26Iar vestea despre aceasta s-a răspândit în tot ținutul acela.

Vindecarea a doi orbi și a unui mut

27În timp ce Isus pleca de acolo, L-au urmat doi orbi, strigând și zicând:

– Ai milă de noi, Fiul lui David27 Titlu mesianic. Vezi 2 Sam. 7:12-16; Is. 9:6-7. În Iudaism exista o tradiție care spunea că Fiul lui David (Solomon, și mai târziu Mesia) are mari puteri de a vindeca (vezi Flavius Josephus, Antichități, 8.2.5) [peste tot în carte].!

28Când a ajuns în casă, orbii s-au apropiat de El.

Isus le-a zis:

– Credeți că pot face lucrul acesta?

Ei I-au zis:

– Da, Doamne.

29Atunci El le-a atins ochii și le-a zis:

– Să vi se facă după credința voastră!

30Și ochii lor au fost deschiși.

Isus i-a avertizat și le-a zis:

– Vedeți să nu știe nimeni!

31Dar ei, ieșind, au răspândit vestea despre El în tot ținutul acela.

32După ce au plecat ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demonizat. 33După ce demonul a fost alungat, mutul a vorbit. Mulțimile au rămas uimite, zicând: „Niciodată nu s-a mai văzut așa ceva în Israel!“

34Însă fariseii ziceau: „El alungă demonii cu ajutorul conducătorului34 Gr.: archon, titlu dat magistraților în Grecia antică. Aceștia erau selectați din aristocrația locală. demonilor.“

Lucrători puțini pentru un seceriș atât de mare

(Lc. 10:2; Mc. 6:34)

35Isus călătorea prin toate cetățile și satele, dând învățătură în sinagogi, predicând Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință. 36Când a văzut El mulțimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor36 Vezi Num. 27:17; 1 Regi 22:17; 2 Cron. 18:16; Zah. 10:2.. 37Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. 38Deci, rugați-L fierbinte pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său!“

Het Boek

Matteus 9:1-38

1En Hij steeg in de boot, voer over, en kwam in zijn woonplaats aan. 2En zie, men bracht Hem een lamme, die op een bed was gelegd. Toen Jesus hun geloof zag, sprak Hij tot den lamme: Wees welgemoed, mijn zoon; uw zonden zijn u vergeven. 3En zie, enige schriftgeleerden zeiden bij zichzelf: Hij lastert God. 4Maar Jesus kende hun gedachten, en sprak: Waarom denkt gij kwaad in uw harten? 5Wat is gemakkelijker te zeggen: De zonden zijn u vergeven; of: Sta op en wandel? 6Welnu, opdat gij moogt weten, dat de Mensenzoon macht heeft op aarde, om zonde te vergeven, (hier sprak Hij tot den lamme:) sta op, neem uw bed, en ga naar huis. 7En hij stond op, en ging naar huis. 8De menigte, die het zag, werd door vrees bevangen, en verheerlijkte God, die zulk een macht aan de mensen gaf. 9Toen Jesus vandaar verder ging, zag Hij een man, Matteüs genaamd, bij het tolhuis zitten. Hij zeide tot hem: Volg Mij. En hij stond op, en volgde Hem. 10En zie, terwijl Jesus in het huis aan tafel aanlag, kwamen vele tollenaars en zondaars met Hem en zijn leerlingen aanliggen. 11Toen de farizeën dit zagen, zeiden ze tot zijn leerlingen: Waarom eet uw Meester met tollenaars en zondaars? 12Jesus hoorde het, en sprak: De gezonden hebben geen geneesheer nodig, wel de zieken. 13Gaat, en leert wat het zeggen wil: “Barmhartigheid wil Ik, en geen offerande.” Ik ben niet gekomen, om de rechtvaardigen, maar om de zondaars te roepen. 14Nu kwamen de leerlingen van Johannes naar Hem toe, en zeiden: Waarom vasten wij en de farizeën, en vasten uw leerlingen niet? 15Jesus sprak tot hen: Kunnen de bruiloftsgasten treuren, zolang de bruidegom bij hen is? Maar de dagen zullen komen, dat de bruidegom van hen wordt weggenomen; dan zullen ze vasten. 16Niemand zet een lap nieuw laken op een oud kleed; want de opgezette lap trekt het kleed uiteen, en er ontstaat nog groter scheur. 17Ook doet men geen nieuwe wijn in oude zakken; anders bersten de zakken, de wijn loopt weg, en de zakken gaan verloren. Maar nieuwe wijn doet men in nieuwe zakken; dan blijven beide behouden. 18Terwijl Hij zo tot hen sprak, zie, daar kwam een overste naar Hem toe, wierp zich voor Hem neer, en zeide: Heer, zo juist is mijn dochter gestorven; maar kom, leg haar de hand op, en ze zal leven. 19Jesus stond op, en volgde hem met zijn leerlingen. 20En zie, een vrouw, die twaalf jaar lang aan een bloedvloeiing leed, trad achter Hem aan, en raakte de zoom van zijn kleed aan. 21Want ze zei bij zichzelf: Als ik alleen maar zijn kleed aanraak, ben ik genezen. 22Jesus keerde Zich om, zag haar, en sprak: Wees welgemoed, mijn dochter; uw geloof heeft u gered. Van dat ogenblik af was de vrouw genezen. 23En toen Jesus in het huis van den overste kwam, en de fluitspelers zag en het luidruchtige volk, zeide Hij: 24Gaat heen; want het meisje is niet dood, maar het slaapt. Men lachte Hem uit. 25Nadat de menigte verwijderd was. trad Hij binnen, en vatte haar bij de hand. En het meisje stond op. 26De roep hierover verspreidde zich door heel die streek. 27Toen Jesus vandaar verder ging, volgden Hem twee blinden, die riepen: Heb medelijden met ons, Zoon van David. 28En toen Hij thuis was gekomen, kwamen de blinden naar Hem toe, en Jesus sprak tot hen: Gelooft gij, dat Ik het doen kan? Ze zeiden: Ja, Heer. 29Nu raakte Hij hun ogen aan, en sprak: U geschiede naar uw geloof. 30En hun ogen werden geopend. Jesus gebood hun ten strengste: Let er op, dat niemand het te weten komt. 31Maar zodra ze waren heengegaan, maakten ze Hem bekend in heel die streek. 32Terwijl ze weggingen, zie, daar bracht men Hem een stomme, die bezeten was. 33En toen de duivel was uitgedreven, begon de stomme te spreken. De menigte stond verbaasd, en zeide: Zo iets is nog nooit in Israël gezien. 34Maar de farizeën zeiden: Door den vorst der duivels drijft Hij de duivels uit. 35Nu trok Jesus alle steden en dorpen rond, leerde in hun synagogen, preekte het Evangelie van het rijk, en genas alle ziekten en kwalen. 36Bij het zien van de scharen had Hij medelijden met hen; want ze waren uitgeput, en lagen daar als schapen zonder herder. 37Toen zei Hij tot zijn leerlingen: De oogst is groot, maar werklieden zijn er weinig. 38Vraagt dus den Heer van de oogst, dat Hij werklieden zendt in zijn oogst.