Luca 21 – NTLR & OL

Nouă Traducere În Limba Română

Luca 21:1-38

Văduva săracă și dărnicia ei

(Mc. 12:41-44)

1Când Și‑a ridicat privirea, i‑a văzut pe cei bogați punându‑și darurile în vistieria1 Cu referire la locul unde se aflau cutiile pentru daruri, daruri ce luau drumul vistieriei. Mișna (culegere de texte legislative, reflectând cinci secole de tradiție: 300 î.Cr.–200 d.Cr.) atestă existența a 13 astfel de cutii în Templu. Templului. 2A văzut și o văduvă săracă, punând acolo doi leptoni2 Un lepton (monedă grecească din cupru) era jumătate de codrant (pentru valoarea codrantului, vezi nota următoare) și a 128-a parte dintr‑un denar (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 7:41)..

3Isus a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți, 4pentru că toți aceștia au pus din belșugul lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus întreaga sursă de trai pe care o avea.“

Semne ale sfârșitului

(Mt. 24:1-22; Mc. 13:1-20)

5În timp ce unii vorbeau despre Templu, că este împodobit5 Cf. istoricului iudeu Flavius Josephus (sec. I d.Cr.), Templul era construit din pietre masive de marmură albă și în unele locuri era placat cu aur (Antichități, 15.11.3; Istoria, 5.5.6). cu pietre frumoase5 Cf. lui Flavius Josephus, pietrele Templului aveau o lungime de aproximativ 12 m, o lățime de aproximativ 4 m și o înălțime de aproximativ 6 m, fiind din marmură albă. Unele pietre aveau lungimea de 22 m, înălțimea de 2,5 m, și lățimea de 3 m (Antichități, 15.11.3 și Istoria, 5.5.6). și cu daruri, El a zis:

6– Cât despre aceste lucruri pe care le vedeți, vor veni zile când nu va fi lăsată piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.6 Această predicție s‑a împlinit literalmente în anul 70 d.Cr., când romanii au cucerit Ierusalimul și au ars Templul.

7Ei L‑au întrebat:

– Învățătorule, când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când urmează să se întâmple acestea?

8El le‑a zis:

– Vedeți să nu fiți duși în rătăcire! Căci vor veni mulți în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“ și „Vremea se apropie!“ Să nu vă duceți după ei! 9Când veți auzi de războaie și răscoale, să nu vă îngroziți, căci întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârșitul nu va fi imediat.

10Apoi le‑a zis:

– Un neam se va ridica împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății. 11Vor fi cutremure mari, în diverse locuri, și foamete și molime. Vor fi manifestări înspăimântătoare și semne mari din cer. 12Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi și vă vor persecuta. Vă vor da pe mâna sinagogilor și a închisorilor și vă vor duce înaintea regilor și înaintea guvernatorilor din cauza Numelui Meu. 13Veți avea astfel ocazia să fiți mărturie. 14Hotărâți‑vă deci în inimile voastre să nu vă pregătiți mai dinainte ce veți vorbi în apărarea voastră! 15Căci Eu vă voi da cuvinte15 Lit.: o gură. și o înțelepciune căreia niciunul din oponenții voștri nu i se va putea împotrivi și n‑o va putea contrazice! 16Veți fi trădați chiar și de părinți, de frați, de rude și de prieteni, iar pe unii dintre voi vă vor omorî. 17Și veți fi urâți de toți din cauza Numelui Meu. 18Dar niciun fir de păr din cap nu vi se va pierde. 19Prin răbdarea19 Termenul hypomone se referă la capacitatea de a suporta, de a îndura și de a răbda diferite suferințe și persecuții. voastră vă veți câștiga sufletele19 Unele mss conțin imperativul: Prin răbdarea voastră, câștigați‑vă sufletele!.

20Când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oștiri, atunci să știți că pustiirea lui este aproape. 21Atunci cei din Iudeea să fugă în munți, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară, iar cei de pe câmpii să nu intre în el, 22căci acestea sunt zile de răzbunare, ca să se împlinească toate lucrurile care au fost scrise. 23Vai de cele ce vor fi însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Căci va fi necaz mare pe pământ și mânie împotriva poporului acestuia! 24Vor cădea uciși de ascuțișul sabiei și vor fi luați captivi printre toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de către neamuri, până când se vor fi împlinit vremurile neamurilor.

Isus vorbește despre revenirea Sa

(Mt. 24:23-35; Mc. 13:21-31)

25Vor fi semne în soare, lună și stele,25 Vezi Is. 13:9-10; 24:18-20; 34:4; Eze. 32:7-8; Ioel 2:1, 30-31; 3:15. iar pe pământ va fi groază printre neamuri, încremenite de urletul mării și al valurilor. 26Oamenii vor leșina de frică în așteptarea lucrurilor care urmează să vină asupra omenirii, căci puterile cerurilor vor fi clătinate26 O aluzie la Is. 34:4.. 27Și atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind într‑un nor,27 Vezi Dan. 7:13. cu putere și mare slavă. 28Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, îndreptați‑vă și ridicați‑vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie!

29Le‑a spus apoi o pildă:

– Uitați‑vă la smochin și la toți pomii. 30Când deja înfrunzesc, voi înșivă vedeți și știți că, de acum, vara este aproape. 31Tot așa și voi, când vedeți că se întâmplă aceste lucruri, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape. 32Adevărat vă spun că nu va trece această generație până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. 33Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nicidecum nu vor trece!

Îndemn la veghere

(Mt. 24:36-51; Mc. 13:32-37)

34Fiți atenți la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare, cu beții și cu îngrijorările vieții, și astfel ziua aceea să vină asupra voastră pe neașteptate, 35ca o capcană! Căci ea va veni peste toți locuitorii de pe toată fața pământului. 36Fiți treji deci în orice vreme, rugându‑vă fierbinte să puteți scăpa de toate aceste lucruri care urmează să se întâmple și să stați în picioare înaintea Fiului Omului!

37În fiecare zi Isus dădea învățătură în Templu, iar în fiecare seară ieșea și‑Și petrecea noaptea pe muntele numit „al Măslinilor“. 38Și tot poporul venea dis‑de‑dimineață la El, în Templu, ca să‑L asculte.

O Livro

Lucas 21:1-38

A oferta da viúva

(Mc 12.41-44)

1Enquanto estava no templo, observava os ricos a porem as ofertas na caixa das ofertas. 2Em certo momento, apareceu uma viúva pobre que deitou nela duas pequenas moedas. 3Jesus disse: “É realmente como vos digo: aquela pobre viúva foi quem deu mais! 4De facto, todos eles ofereceram um pouco da sua abundância, mas ela deu todo o dinheiro que lhe restava.”

Sinais do fim do tempo

(Mt 24.1-22; Mc 13.1-20)

5Alguns dos discípulos começaram a falar-lhe acerca da bela construção que era o templo e das dádivas comemorativas que ornamentavam os seus muros. 6Jesus, porém, disse-lhes: “Isto que estão a ver, virá o tempo em que não ficará pedra sobre pedra que não seja derrubada.”

7Eles perguntaram-lhe: “Mestre! Quando será? Haverá algum sinal que o anuncie?”

8Jesus respondeu: “Cuidado! Que ninguém vos engane. Porque virão muitos apresentando-se em meu nome como sendo o Cristo e dizendo: ‘Chegou a hora!’ Não lhes deem crédito! 9Quando ouvirem falar em guerras e insurreições, que o pânico não se apodere de vocês. De facto, estas coisas têm de acontecer, mas o fim não chegará imediatamente. 10As nações levantar-se-ão umas contra as outras e reino contra reino. 11E haverá grandes terramotos e fomes em muitos sítios e epidemias, e ver-se-ão grandes sinais vindos dos céus.

12Mas, antes disto tudo, prender-vos-ão e perseguir-vos-ão. Levar-vos-ão às sinagogas e prisões e conduzir-vos-ão à presença de reis e governantes por causa do meu nome. 13Isto servir-vos-á para darem testemunho. 14Portanto, ponham isto nos vossos corações: não se preocupem com a vossa defesa, 15porque vos darei as palavras e sabedoria a que nenhum dos vossos inimigos poderá resistir nem refutar.

16Mesmo aqueles que vos são mais próximos, os vossos pais, irmãos, parentes e amigos, vos entregarão; farão morrer alguns de vocês. 17E todos vos odiarão por serem meus e por causa do meu nome. 18Mas nem um único cabelo da vossa cabeça cairá. 19Se permanecerem firmes, salvarão as vossas almas.

20Mas, quando virem Jerusalém cercada por exércitos, saberão que chegou a hora da sua destruição. 21Então aqueles que estiverem na Judeia fujam para as montanhas! Quem estiver em Jerusalém trate de fugir e quem estiver fora da cidade não tente voltar. 22Porque aqueles serão os dias do juízo de Deus, em que as Escrituras serão totalmente cumpridas. 23Ai das grávidas e das que amamentarem naqueles dias! Porque haverá grande angústia nesta nação e cólera sobre este povo. 24Serão brutalmente mortos ou enviados como exilados e cativos para todas as nações do mundo. E Jerusalém será conquistada e pisada pelos gentios, até que se cumpra o tempo destes.

Jesus fala do seu regresso

(Mt 24.23-35; Mc 13.21-31)

25Haverá então sinais no Sol, Lua e estrelas. Aqui na Terra as nações andarão perturbadas e perplexas com o rugir dos mares e com estranhas marés. 26A coragem de muitos ficará enfraquecida ao verem o destino terrível que se aproxima da Terra, porque as forças que suportam o universo serão sacudidas. 27E então os povos da Terra verão o Filho do Homem, vindo numa nuvem com poder e grande glória. 28Quando todas estas coisas começarem a acontecer, ergam o olhar e levantem a cabeça, porque a vossa salvação está próxima!”

29E deu-lhes esta parábola: “Reparem nas figueiras ou em quaisquer outras árvores. 30Quando rebentam as folhas, não é preciso que vos digam que o verão está perto. 31E quando virem acontecer estas coisas que vos contei, podem estar certos de que o reino de Deus está próximo. 32É realmente como vos digo: esta geração não passará sem que todas estas coisas aconteçam. 33O céu e a Terra desaparecerão, mas as minhas palavras permanecem para sempre.

Vigiem!

(Mt 24.36-51; Mc 13.32-37)

34Vigiem, para que a minha vinda súbita não vos apanhe desprevenidos! Que esse dia não vos encontre vivendo descuidados, obcecados com a comida e a bebida e com os problemas desta vida! 35Pois ele virá como uma armadilha sobre toda a Terra. 36Mantenham uma vigilância constante e orem para que cheguem firmes à presença do Filho do Homem sem ter de passar por estes horrores.”

37Durante o dia Jesus ia ao templo ensinar, voltando ao monte, conhecido como monte das Oliveiras, para aí passar a noite. 38E as multidões começavam a juntar-se logo pela manhã para o ouvir.