Luca 19 – NTLR & APSD-CEB

Nouă Traducere În Limba Română

Luca 19:1-48

Isus și Zacheu

1Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate. 2Și iată că un om, pe nume Zacheu, care era șeful colectorilor de taxe și care era bogat, 3căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, căci era mic de statură. 4Atunci el a alergat înainte și s‑a urcat într‑un sicomor4 O specie de copac care seamănă atât cu smochinul, cât și cu dudul, fiind înrudit cu ultimul. Un copac solid, cu ramuri multe și aproape de pământ. Copacul este foarte des în frunziș și foarte rămuros, o bună ascunzătoare pentru oricine. ca să‑L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă.

5Când a ajuns Isus în locul acela, S‑a uitat în sus și i‑a zis:

– Zacheu, dă‑te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta.

6El s‑a dat repede jos și, bucuros, L‑a primit ca oaspete.

7Când au văzut acest lucru, toți murmurau și ziceau:

– A intrat să poposească la un om păcătos!

8Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I‑a zis:

– Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înșelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi de patru ori mai mult!

9Isus i‑a zis:

– Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece și el este un fiu al lui Avraam! 10Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

Pilda celor zece mine

(Mt. 25:14-30)

11În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat și le‑a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu urma să se arate deodată.

12Așadar, le‑a zis:

– Un nobil a plecat într‑o țară îndepărtată ca să preia un regat și apoi să se întoarcă.12 Pilda se baza pe niște realități istorice ale epocii: Irod cel Mare a trebuit să facă o călătorie la Roma, pentru a fi încoronat rege al Iudeei în 40 î.Cr., începând să domnească abia în 37 î.Cr. Pilda însă vorbește despre Isus Cristos, care era pe punctul de a pleca, întorcându‑se apoi ca Rege. 13I‑a chemat pe zece dintre sclavii lui, le‑a dat zece mine13 Veche monedă grecească de aur sau de argint. O mina avea 100 de drahme, echivalentul a peste 100 de denari (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 7:41) [peste tot în capitol]. și le‑a zis: „Folosiți‑le în negoț până când mă întorc eu!“

14Dar cetățenii lui îl urau și au trimis în urma lui o solie, zicând: „Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!“14 O astfel de situație s‑a petrecut cu 30 de ani înainte, în cazul lui Arhelau, fiul lui Irod cel Mare. 15La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemați sclavii aceia, cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câștigat.

16Primul a venit, zicând: „Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine.“ 17Stăpânul i‑a zis: „Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios într‑un lucru foarte mic, primește autoritate peste zece cetăți!“

18Apoi a venit al doilea, zicând: „Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!“ 19Stăpânul i‑a zis și acestuia: „Primește și tu autoritate peste cinci cetăți!“

20Un altul a venit, zicând: „Stăpâne, iată‑ți mina! Am ținut‑o învelită într‑un ștergar, 21căci m‑am temut de tine, fiindcă ești un om aspru, care iei ceea ce n‑ai pus și seceri ceea ce n‑ai semănat!“ 22Stăpânul i‑a zis: „Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Știai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n‑am pus și secer ceea ce n‑am semănat? 23Atunci de ce n‑ai pus argintul la bancă23 Lit.: pe masă, locul unde se țineau și se administrau banii în societatea de atunci., pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?“

24Și le‑a zis celor care stăteau acolo: „Luați‑i mina și dați‑i‑o celui ce are zece mine.“ 25Ei au zis: „Stăpâne, el are zece mine!“ 26Vă spun că celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are. 27Cât despre acei dușmani ai mei, care n‑au vrut să domnesc eu peste ei, aduceți‑i aici și omorâți‑i înaintea mea!

Intrarea triumfală în Ierusalim

(Mt. 21:1-11; Mc. 11:1-11; In. 12:12-19)

28După ce a spus aceste lucruri, Isus a pornit în frunte, suindu‑Se spre Ierusalim. 29Când S‑a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit „al Măslinilor“, i‑a trimis pe doi dintre ucenici, 30zicând: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră. Când intrați în el veți găsi un măgăruș legat, pe care n‑a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați‑l și aduceți‑l! 31Dacă vă va întreba cineva: «De ce‑l dezlegați?», să‑i ziceți: «Domnul are nevoie de el.»“ 32Cei ce fuseseră trimiși s‑au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus.

33În timp ce dezlegau măgărușul, stăpânii acestuia i‑au întrebat:

– De ce dezlegați măgărușul?

34Ei au răspuns:

– Domnul are nevoie de el!

35Și l‑au adus la Isus. Apoi și‑au aruncat hainele peste măgăruș și L‑au așezat pe Isus călare35 Intrând în Ierusalim călare pe un măgăruș, Isus demonstra că El este Fiul lui David, Cel Căruia Îi aparținea tronul lui David (2 Sam. 7:16) și că El este Cel despre Care vorbiseră profeții (Zah. 9:9).. 36În timp ce El înainta, oamenii își așterneau hainele pe drum36 Omagiu adus unui rege (vezi 2 Regi 9:13)..

37Când S‑a apropiat deja de povârnișul dinspre Muntele Măslinilor, toți cei din mulțimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să‑L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.

38Ei ziceau:

– Binecuvântat este Împăratul

Care vine în Numele Domnului!38 Vezi Ps. 118:26.

Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!38 Probabil un citat din Ps. 148:1.

39Unii farisei din mulțime I‑au zis:

– Învățătorule, mustră‑Ți ucenicii!

40Isus, răspunzând, a zis:

– Vă spun că, dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga40 Probabil cu referire la v. 44 (vezi și Hab. 2:11); sau în ideea că până și creația conștientizează importanța evenimentului, numai fariseii nu.!

Isus plânge pentru Ierusalim

41Când S‑a apropiat de cetate și a văzut‑o, Isus a plâns pentru ea. 42El a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în această zi, lucrurile care‑ți puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43Vor veni zile peste tine când dușmanii tăi vor ridica baricade împotriva ta, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile! 44Te vor strivi de pământ, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n‑ai cunoscut vremea cercetării tale!“

Isus alungă comercianții din Templu

(Mt. 21:12-17; Mc. 11:15-19; In. 2:13-22)

45Isus a intrat în Templu și a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, 46zicându‑le: „Este scris:

«Casa Mea va fi o casă de rugăciune»,46 Vezi Is. 56:7.

dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!46 Vezi Ier. 7:11.

47Isus dădea în fiecare zi învățătură în Templu. Conducătorii preoților, cărturarii și fruntașii poporului căutau să‑L omoare, 48dar nu știau ce să facă, pentru că tot poporul se ținea strâns de El, ascultându‑L.48 Sau: tot poporul se agăța de ceea ce spunea El.

Ang Pulong Sa Dios

Lucas 19:1-48

Si Zaqueo

1Misulod si Jesus sa Jerico tungod kay didto siya moagi padulong sa Jerusalem. 2May usa ka adunahan didto nga ang iyang ngalan si Zaqueo. Siya mao ang pangulo sa mga maniningil ug buhis. 3Gusto gayod niya nga makita kon kinsa gayod si Jesus. Apan mubo si Zaqueo ug tungod sa kadaghan sa mga tawo dili siya makakita kang Jesus. 4Busa midagan siya sa unahan ug misaka sa kahoy nga sikomoro aron makita niya si Jesus, kay didto gayod siya dapit moagi. 5Pag-abot ni Jesus didto mihangad siya ug miingon, “Zaqueo, dali! Kanaog dayon, kay karong adlawa kinahanglan nga adto ako modayon sa imong balay.” 6Busa nagdali-dali ug kanaog si Zaqueo, ug sa dakong kalipay giabiabi niya si Jesus. 7Sa dihang nakita sa mga tawo nga midayon si Jesus sa balay ni Zaqueo, nagbagulbol sila nga nagaingon, “Nganong diha man gayod siya modayon sa balay nianang tawo nga makasasala?” 8Didto sa iyang balay mitindog si Zaqueo ug miingon, “Ginoo, ihatag ko ngadto sa mga kabos ang katunga sa akong kabtangan. Ug kon may gilimbongan ako, ibalik ko kaniya sa upat ka pilo.” 9Miingon si Jesus kaniya, “Karon naluwas na kining panimalay, tungod kay kaliwat usab siya ni Abraham. 10Kay ako nga Anak sa Tawo mianhi dinhi sa kalibotan aron sa pagpangita ug sa pagluwas sa tanan nga nahisalaag.”19:10 nahisalaag sa tinuod nga dalan, o sa relasyon sa Dios.

Ang Sambingay bahin sa Tulo ka Sulugoon

(Mat. 25:14-30)

11Samtang naminaw pa ang mga tawo, gisultihan sila ni Jesus ug sambingay tungod kay duol na sila sa Jerusalem ug nagahuna-huna ang mga tawo nga magsugod na gayod ang paghari sa Dios. 12Miingon si Jesus kanila, “May usa ka dungganon nga tawo nga milakaw sa layong dapit aron sa pagdawat sa katungdanan isip hari sa iyang dapit, ug unya mopauli ra dayon siya. 13Apan sa wala pa siya makagikan gipatawag niya ang iyang napulo ka mga sulugoon ug gipanghatagan ang matag usa kanila sa sama nga kantidad, ug miingon siya kanila, ‘Gamita ninyo sa negosyo ang akong gihatag kaninyo samtang wala ako.’

14“Ang iyang katagilungsod wala makagusto kaniya. Busa sa dihang nakagikan na siya, nagpadala sila ug mga representante didto sa iyang giadtoan sa pagsulti nga dili nila gusto nga maghari siya kanila. 15Apan gihimo gihapon siya nga hari. Pagbalik niya sa iyang dapit, gipatawag niya ang mga sulugoon nga iyang gipanghatagan ug kuwarta nga inegosyo, aron mahibaloan niya kon pila ang ilang ginansya. 16Ang una nga miabot miingon kaniya, ‘Sir, ang imong gihatag nga kuwarta kanako nakaginansya ug napulo ka pilo.’ 17Miingon ang hari, ‘Maayo gayod! Maayo ka nga sulugoon. Tungod kay kasaligan ka sa gagmay nga butang, padumalahon ko ikaw sa napulo ka siyudad.’ 18Ang ikaduha nga sulugoon miabot usab ug miingon, ‘Sir, ang imong gihatag nga kuwarta kanako nakaginansya ug lima ka pilo.’ 19Mitubag ang hari kaniya, ‘Padumalahon ko ikaw ug lima ka siyudad.’ 20Ug miabot ang usa pa gayod ug miingon, ‘Sir, ania ang imong kuwarta. Giputos ko gayod kini ug gitagoan, 21kay nahadlok ako kanimo tungod kay labihan ka kaestrikto. Nagapanguha ka sa ginansya nga gihagoan sa uban, ug nagapanguha ka usab sa ani bisan dili ikaw ang nagtanom.’ 22Miingon ang hari kaniya, ‘Wala kay pulos nga sulugoon! Ang imong gisulti mao usab ang akong gamiton sa pagsentensya kanimo. Nahibaloan mo nga estrikto ako ug nagapanguha sa ginansya nga gihagoan sa uban, ug nagapanguha usab ako sa ani bisan dili ako ang nagtanom. 23Apan nganong wala mo man ibutang ang akong kuwarta sa bangko aron nga sa akong pagbalik makuha ko ang akong kuwarta nga may tubo pa?’ 24Ug miingon ang hari sa mga tawo nga nanindog didto, ‘Kuhaa ninyo kaniya ang kuwarta ug ihatag ngadto sa tawo nga nakaginansya ug napulo ka pilo.’ 25Apan mitubag sila, ‘Sir, may napulo na siya ka pilo.’ 26Mitubag ang hari, ‘Sultihan ko kamo, ang kasaligan hatagan pa. Apan ang dili kasaligan, bisan ang gamay nga gitugyan kaniya kuhaon pa. 27Kon mahitungod niadtong mga tawo nga nakigbatok kanako ug dili gusto nga maghari ako kanila, dad-a ninyo sila dinhi kanako ug pamatya!’ ”

Ang Madaogon nga Pagsulod ni Jesus sa Jerusalem

(Mat. 21:1-11; Mar. 11:1-11; Juan 12:12-19)

28Pagkahuman niya ug sulti niadto, mipadayon sila ni Jesus sa pagpanglakaw padulong sa Jerusalem. 29Sa nagkaduol na sila sa mga baryo sa Betfage ug Betania, nga anaa sa bukid nga gitawag ug Bukid sa mga Olibo, gipauna ni Jesus ang duha sa iyang mga tinun-an. 30Miingon siya kanila, “Pag-una kamo didto sa sunod nga baryo. Pagsulod ninyo, may makita kamo nga nating asno nga gihigot. Wala pa gayod kini kasakyi. Hubari ninyo ug dad-a dinhi. 31Kon may mangutana kaninyo kon nganong ginahubaran ninyo ang asno, tubaga ninyo nga kinahanglanon kini sa Ginoo.” 32Busa milakaw silang duha, ug ang gisulti ni Jesus kanila natuman gayod. 33Sa dihang gihubaran nila ang nating asno gipangutana sila sa tag-iya, “Nganong gihubaran ninyo kana?” 34Mitubag sila, “Gikinahanglan kini sa Ginoo.” 35Gidala dayon nila kini ngadto kang Jesus. Pag-abot didto, gihapinan nila ang asno sa ilang mga kupo ug gipasakay si Jesus. 36Samtang nagsakay siya padulong sa Jerusalem gibuklad sa mga tawo ang ilang mga kupo didto sa dalan nga iyang agian aron sa pagpasidungog kaniya. 37Ug sa paglugsong na niya gikan sa Bukid sa mga Olibo, nalipay ang iyang mga tinun-an ug misinggit sa pagdayeg sa Dios tungod sa ilang nakita nga mga milagro. 38Miingon sila, “Gipanalanginan sa Ginoo ang Hari nga iyang gipadala!19:38 Tan-awa usab ang Salmo 118:26. Karon may kalinaw na gikan sa Dios. Dayegon ta ang Dios!”

39Didto sa panon, may mga Pariseo nga miingon, “Magtutudlo, pahiloma ang imong mga tinun-an.” 40Miingon si Jesus kanila, “Sa pagkatinuod, kon mohilom sila, ang mga bato mao ang mosinggit sa mga pagdayeg.”

Mihilak si Jesus Tungod sa mga Taga-Jerusalem

41Sa nagkaduol na si Jesus sa Jerusalem, ug sa dihang nakita niya kini, mihilak siya. 42Miingon siya, “Unta mahibaloan ninyo karong adlawa kon unsa ang makahatag kaninyo ug kalinaw! Apan nataptapan ang inyong pangisip. 43Moabot ang adlaw nga alihan sa inyong mga kaaway ang palibot sa inyong siyudad aron dili na gayod kamo makaikyas, ug bisan asa kamo ila kamong atakihon. 44Pamatyon nila kamo. Gub-on ug patagon ang inyong siyudad nga wala na gayoy mahibilin bisan ang mga bato nga nagpatongpatong. Kining tanan mahitabo kaninyo tungod kay wala kamo magtagad sa panahon nga luwason na unta kamo sa Dios.”

Misulod si Jesus sa Templo

(Mat. 21:12-17; Mar. 11:15-19; Juan 2:13-22)

45Pag-abot nila sa Jerusalem, miadto dayon si Jesus sa templo ug giabog niya ang mga namaligya didto. 46Miingon siya kanila, “Miingon ang Dios sumala sa Kasulatan, ‘Ang akong balay dapit nga alampoanan.’19:46 Tan-awa usab ang Isa. 56:7. Apan gihimo ninyo kini nga tagoanan sa mga tulisan.19:46 Tan-awa usab ang Jer. 7:11.

47Sukad niadto, nagtudlo na siya sa templo adlaw-adlaw. Ang kadagkoan sa mga pari, ang mga magtutudlo sa Kasugoan, ug ang mga opisyal sa lungsod nagtinguha sa pagpatay kaniya, 48apan wala sila makahigayon sa paghimo niini tungod kay nawili ang mga tawo sa pagpaminaw sa iyang mga pagpanudlo.