Nouă Traducere În Limba Română

Judecători 5

Cântarea Deborei

1În ziua aceea Debora şi Barak, fiul lui Abinoam, au cântat această cântare:

„Când căpeteniile s-au pus în fruntea lui Israel,
    poporul s-a arătat gata de luptă!
        Binecuvântaţi pe Domnul!

Ascultaţi, regi! Luaţi aminte, domnitori!
    Eu, da eu, voi cânta Domnului[a],
        voi cânta spre lauda Domnului, Dumnezeul lui Israel:

Doamne, când ai ieşit din Seir,
    când ai mărşăluit din ţinutul Edomului,
pământul s-a cutremurat, cerurile s-au clătinat
    şi norii au turnat ape!
Munţii s-au zdruncinat înaintea Domnului,
    Sinaiul acesta s-a clătinat[b] în faţa Domnului!

Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat[c],
    şi pe vremea Iaelei,
drumurile erau părăsite,
    şi drumeţii călătoreau pe căi ocolite!
Încetase viaţa din satele lui Israel, se sfârşise,[d]
    până când m-am ridicat eu[e], Debora,
        m-am ridicat ca o mamă în Israel!
Când Israel şi-a ales alţi dumnezei[f],
    războiul a fost la porţi,
dar nu se vedea nici scut şi nici suliţă
    la patruzeci de mii în Israel!
Inima mea este alături de căpeteniile lui Israel,
    care s-au arătat gata de luptă în popor!
        Binecuvântaţi pe Domnul!

10 Voi, care încălecaţi pe măgăriţe albe,
    voi, care staţi pe covoare,
        voi, care umblaţi pe drum, ascultaţi!
Ascultaţi 11 vocea cântăreţilor[g] de lângă izvoare,
    acolo ei pomenesc isprăvile Domnului,
        isprăvile vitejilor[h] Lui în Israel!

Atunci poporul Domnului s-a coborât la porţi.
12 Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora!
    Trezeşte-te, trezeşte-te şi cântă o cântare!
Ridică-te, Barak,
    fiu al lui Abinoam, du-ţi în captivitate prizonierii!

13 Atunci, cei ce au rămas
    s-au dus la nobili,
poporul Domnului
    a venit la mine cu cei tari.
14 Unii au venit din Efraim – din locul unde odinioară trăia Amalek;
    te urma Beniamin cu locuitorii lui;
din Machir s-au coborât conducătorii
    şi din Zabulon, cei care ţin sceptrul cârmuirii.
15 Cârmuitorii lui Isahar au fost alături de Debora,
    şi Isahar l-a însoţit pe Barak,
        grăbindu-se după el în vale.
În ţinuturile lui Ruben însă
    s-a ţinut mare sfat![i]
16 De ce ai rămas printre staule
    ca să asculţi behăitul turmelor?
În ţinuturile lui Ruben
    mare a fost sfatul!
17 Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului;
    şi Dan, de ce a rămas nepăsător la corăbii?
Aşer a rămas pe ţărmul mării
    şi s-a odihnit pe limanurile lui.
18 Zabulon este un popor care şi-a riscat viaţa până la moarte;
    Neftali la fel, pe dealurile ţării.

19 Regii au venit şi s-au luptat.
    Regii Canaanului s-au luptat atunci
la Taanah, lângă apele Meghido.
    N-au luat nici un câştig, nici măcar un pic de argint.
20 Stelele din ceruri s-au luptat,
    s-au luptat din cărările lor
        cu Sisera.
21 Uedul[j] Chişon i-a luat,
    vechiul ued, uedul Chişon.
        Mărşăluieşte, suflete al meu! Fii tare!
22 Atunci copitele cailor au izbit pământul;
    armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.
23 «Blestemaţi pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului.
    Să blestemaţi amarnic pe locuitorii ei,
căci nu au venit în ajutorul Domnului,
    în ajutorul Domnului, împotriva celor puternici.

24 Cea mai binecuvântată femeie este Iael,
    soţia chenitului Heber,
        cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.
25 El i-a cerut apă, dar ea i-a dat lapte;
    într-o cupă maiestuoasă ea i-a adus iaurt.
26 Apoi mâna şi-a întins-o spre ţăruş,
    şi dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;
l-a lovit pe Sisera, i-a sfărâmat capul,
    l-a zdrobit şi i-a străpuns tâmpla.
27 El a căzut şi s-a ghemuit,
    la picioarele ei s-a plecat adânc,
a căzut şi s-a ghemuit;
    în locul în care s-a ghemuit, acolo a căzut ucis!

28 Pe fereastră, printre zăbrele,
    mama lui Sisera se uita şi bocea:
«De ce întârzie carele lui să vină?
    De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»
29     Prinţesele ei înţelepte îi răspund
    şi ea îşi răspunde singură:
30 «Oare nu îşi caută şi îşi împart ei prada?
    O femeie, două femei de fiecare bărbat;
pradă de stofă colorată pentru Sisera,
    pradă de stofă colorată, brodată,
        câte două stofe colorate, brodate, ca pradă, pentru gâtul meu.»

31 Aşa să piară toţi duşmanii Tăi, Doamne!
    Dar cei ce-L iubesc să ajungă ca soarele la amiază!“

Apoi în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani.

Footnotes

  1. Judecători 5:3 Sau: despre Domnul
  2. Judecători 5:5 Sau: Domnului, Domnul Sinaiului; / s-au clătinat
  3. Judecători 5:6 Vezi nota de la 3:31
  4. Judecători 5:7 Sau: Conducătorii lui Israel au căzut, au căzut, sensul ebraic fiind nesigur
  5. Judecători 5:7 Sau: te-ai ridicat tu; sau: s-a ridicat; şi în ultima parte a versetului
  6. Judecători 5:8 Lit.: dumnezei noi
  7. Judecători 5:11 Sau: arcaşilor, sensul termenului ebraic fiind nesigur
  8. Judecători 5:11 Sau: sătenilor
  9. Judecători 5:15 Lit.: au fost mari cercetări ale inimii, ideea fiind aceea că rubeniţii şi probabil şi alte seminţii nu au răspuns cu hotârâre sau în unanimitate chemării la luptă; şi în v. 16
  10. Judecători 5:21 Vezi nota de la 4:7

O Livro

Juízes 5

O cântico de Débora

1Débora e Baraque compuseram então e cantaram este cântico de vitória:

“Louvem o Senhor!
    Os líderes de Israel conduziram corajosamente o povo.
    Este seguiu­os de cabeça erguida.
    Sim, bendito seja o Senhor!
Escutem, vocês, reis e governantes,
    porque vou cantar ao Senhor, o Deus de Israel.
Quando nos fizeste sair de Seir,
    e nos levaste através dos campos de Edom,
    a terra tremeu,
    os céus derramaram chuvas.
Sim, até o Monte Sinai tremeu na presença do Deus de Israel.
Nos dias de Sangar, o filho de Anate; e nos dias de Jael,
    as grandes estradas ficaram desertas;
    e os viajantes preferiram ir pelos estreitos atalhos retorcidos.
O povo de Israel estava a decair a olhos vistos;
    até que apareceu Débora,
    que se tornou como que uma mãe para Israel.
Quando Israel vai atrás de deuses estrangeiros,
    é a derrocada de tudo, é guerra.
Os senhores que nos dominavam não permitiam sequer
    que tivéssemos um escudo ou uma lança nas nossas mãos.
Entre quarenta mil soldados israelitas não se encontra uma só arma!
Como me alegro nos chefes de Israel,
    que tão generosamente se deram a si próprios!
Louvem o Senhor!

10 Que Israel inteiro, ricos e pobres, se juntem nos seus louvores,
    tanto os que andam montados em brancos jumentos
    e pisam tapetes ricos em casa,
    como os que têm de andar a pé pelos caminhos.

11 Os músicos de cada povoação juntam­se no poço da vila,
    para exaltar os triunfos do Senhor.
Sem cessar, fazem suceder os hinos e baladas,
    sobre como o Senhor salvou Israel
    com um exército de combatentes!
O povo do Senhor passou as portas das cidades.

12 Levanta­te, Débora, e canta!
Ergue­te, Baraque! Tu, filho de Abinoão,
    chega­te, com os teus prisioneiros!

13 Descendo o monte Tabor via­se o nobre resto do povo.
O povo do Senhor desceu avançando contra grandes pessoas.

14 Vieram de Efraim e de Benjamim, de Maquir e de Zebulão.

15 Veio até ao vale essa nobre gente de Issacar,
    com Débora e com Baraque.
À ordem de Deus acorreram todos ao vale.
Contudo, a tribo de Rúben não se deslocou.

16 Porque ficas sentado em casa, no meio dos rebanhos,
    ouvindo os balidos dos animais e as flautas dos pastores?
Sim, a tribo de Rúben não pode estar com a consciência descansada.

17 Porque ficou também Gileade do lado de lá do Jordão,
    e porque razão Dan ficou à beira dos seus barcos?
E qual a razão que levou Aser a deixar­se estar impassível,
    nas praias, descansando junto aos seus portos?

18 Mas as tribos de Zebulão e de Naftali não tiveram medo
    de morrer nos campos de batalha.

19 Os reis de Canaã lutaram em Taanaque, junto às fontes de Megido,
    mas não foram vitoriosos.

20 Até as próprias estrelas do céu lutaram contra Sísera.

21 O veloz ribeiro de Quisom os arrastou, os varreu.
Avante, alma minha, corajosamente!

22 Ouve o trotar dos cascos da cavalaria inimiga!
Observa o galopar dos seus corcéis!

23 Pois apesar disso o anjo de Jeová amaldiçoou Meroz,
“Que os seus habitantes sejam asperamente amaldiçoados”, disse.
“Porque não quiseram empenhar­se na luta do Senhor
    contra os seus inimigos”.

24 Bendita seja Jael, a mulher de Heber, o queneu.
Sim, que ela seja abençoada,
    acima de todas as mulheres, nos seus lares.

25 Pediu­lhe água, e ela deu­lhe leite, numa bela chávena.

26 Mas depois, pegou numa estaca, num martelo,
    cravou­a na fonte de Sísera,
    rachando­lhe a cabeça, atravessando­a de lado a lado.

27 Ele ali ficou prostrado a seus pés, sem vida.

28 A mãe de Sísera bem olhava pela janela, esperando o seu regresso:
Mas porque é que o seu carro demora tanto a regressar?
Porque é que não se ouve ainda
    o barulho do rodado dos carros pelo caminho?”

29 As amigas que lhe faziam companhia, respondiam­lhe, e ela concordava:

30 “É que deve haver grande despojo a repartir. E isso leva tempo.
Cada homem fica com uma ou duas raparigas.”
“Sim”, acrescentava ela, “Sísera há­de trazer vestidos de lindas cores,
    e muitos presentes para me oferecer.”

31 Ó Senhor, que todos os teus inimigos pereçam como Sísera,
    mas aqueles que te amam, que sejam como o Sol,
    quando se levanta na sua força!”

Depois disto acontecer, houve paz na terra durante quarenta anos.