Isaia 38 – Nouă Traducere În Limba Română NTLR

Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 38:1-22

Boala și însănătoșirea lui Ezechia

(2 Regi 20:1-11; 2 Cron. 32:24)

1În acele zile, Ezechia s‑a îmbolnăvit și era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i‑a zis: „Așa vorbește Domnul: «Pune‑ți casa în rânduială căci vei muri. Nu vei mai trăi.»“

2Atunci Ezechia s‑a întors cu fața spre perete și s‑a rugat Domnului, 3zicând: „Oh, Doamne, adu‑Ți aminte, Te rog, că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și din toată inima și am făcut ce este bine în ochii Tăi.“ Și Ezechia a plâns cu amar.

4Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Isaia, zicând: 5„Du‑te și spune‑i lui Ezechia: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: ‘Ți‑am auzit rugăciunea și ți‑am văzut lacrimile. Iată că voi adăuga la zilele tale încă cincisprezece ani. 6Te voi izbăvi, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi apăra această cetate!

7Acesta este semnul de la Domnul pentru tine, prin care vei ști că Domnul va împlini ce a promis: 8voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.’»“ Și soarele s‑a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse.

9Scrierea lui Ezechia, regele lui Iuda, după ce a fost bolnav și s‑a vindecat de boala sa:

10„Ziceam: «În floarea vieții mele

trebuie să trec prin porțile Locuinței Morților;

sunt văduvit de restul anilor mei.»

11Am zis: «Nu‑L voi mai vedea pe Domnul, da, pe Domnul11 Ebr.: YAH, YAH, o formă prescurtată a tetragramei divine YHWH, formă care apare în componența mai multor sintagme ebraice.,

în țara celor vii.

Nu voi mai privi omul

împreună cu locuitorii lumii trecătoare.

12Locuința mea este smulsă și îndepărtată de la mine

precum cortul unui păstor.

Mi‑am înfășurat viața ca un țesător;

el mă taie de la războiul de țesut.

Până la noapte Tu îmi vei pune capăt.

13M‑am culcat până dimineață;

ca un leu, așa îmi zdrobește El toate oasele.

Până la noapte Tu îmi vei pune capăt.

14Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor;

am gemut ca o porumbiță;

mi‑au obosit ochii uitându‑mă în sus.

Sunt în necaz! Ajută‑mă, Stăpâne!

15Ce‑aș mai putea spune? El mi‑a vorbit

și El a înfăptuit.

Voi păși ușor în toți anii mei,

din cauză că mi‑a fost amărât sufletul.15 Lit.: din cauza amărăciunii sufletului meu.

16O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii

și în toate acestea stă și viața duhului meu.

Tu mi‑ai dat sănătate

și m‑ai lăsat să trăiesc.

17Iată, spre pacea mea

am trecut prin această amărăciune.

Tu mi‑ai iubit sufletul,

păzindu‑l de groapa putrezirii,

căci ai aruncat înapoia Ta

toate păcatele mele.

18Într-adevăr, Locuința Morților nu‑Ți poate mulțumi,

Moartea nu Te poate lăuda,

iar cei ce se coboară în groapă

nu pot nădăjdui în credincioșia Ta,

19ci cel viu, cel viu Te laudă,

așa cum fac și eu azi.

Tatăl face cunoscut fiilor săi credincioșia Ta.

20Domnul m‑a mântuit.

Vom cânta cu instrumentele cu corzi

în toate zilele vieții noastre,

în Casa Domnului.»“

21Isaia zisese: „Să aducă o turtă de smochine și s‑o întindă pe bubă, și el va trăi.“

22Ezechia întrebase: „După ce semn voi ști că mă voi sui la Casa Domnului?“