Isaia 34 – NTLR & HTB

Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 34:1-17

Judecată împotriva neamurilor

1Apropiați‑vă, neamuri, și ascultați!

Luați aminte, popoare!

Să audă pământul și cei care‑l umplu,

lumea și tot ce se trage din ea!

2Domnul este mânios pe toate neamurile

și furios pe toate oștirile lor.

El le nimicește cu desăvârșire2, 5 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan.,

le dă spre a fi măcelărite.

3Morții lor vor fi aruncați;

cadavrele lor vor răspândi un miros greu,

iar munții vor șiroi de sângele lor.

4Toată oștirea cerurilor se va descompune

și cerurile însele vor fi înfășurate ca un sul.

Toată oștirea lor va cădea

asemenea frunzei veștejite a viței

și asemenea smochinei stricate din pom.

5„Sabia Mea s‑a îmbătat în ceruri;

iată, ea coboară asupra Edomului,

asupra poporului pe care l‑am dat judecății spre nimicire.“

6Sabia Domnului este scăldată în sânge;

este unsă cu grăsime,

cu sângele mieilor și al țapilor

și cu grăsimea rinichilor berbecilor.

Căci Domnul aduce o jertfă la Boțra

și face un mare măcel în Edom.

7Bivolii sălbatici vor cădea împreună cu ei

și tăurașii împreună cu taurii puternici.

Țara lor va fi scăldată în sânge,

iar pulberea lor va fi îmbibată de grăsime.

8Căci Domnul are o zi a răzbunării,

un an al răsplătirii pentru cauza Sionului.

9Pâraiele9 Lit.: uedurile; Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. Edomului vor fi prefăcute în rășină,

iar pulberea lui în sulf.

Țara lui va fi ca rășina aprinsă!

10Nu se va stinge nici noaptea, nici ziua,

iar fumul ei se va înălța veșnic.

Din generație în generație va rămâne pustie

și nimeni nu va mai trece vreodată prin ea.

11Ciușul și cucuveaua o vor stăpâni;

bufnița și corbul11 Identificarea exactă a acestor păsări este nesigură. își vor face cuib acolo.

El va întinde peste ea

funia de măsură a pustiului

și măsura de greutate a golului.

12Nobilii Edomului nu vor mai avea nimic acolo

care să poată fi numit împărăție;

toți conducătorii lui vor ajunge o nimica.

13Spini vor crește în palatele lor,

urzici și mărăcini vor răsări în fortărețele lor.

Va deveni vizuină pentru șacali

și adăpost pentru struți.

14Animalele pustiei se vor întâlni cu hienele,

iar țapii sălbatici se vor chema unul pe altul.

De asemenea, animalul de noapte14 Ebr.: lilit. Cu referire la animal de noapte care locuiește în locuri pustii. se va culca

și își va găsi un loc de odihnă acolo.

15Bufnița își va face cuibul acolo și va depune ouă,

le va cloci și își va strânge puii sub umbra aripilor sale.

Șoimii se vor aduna și ei,

fiecare cu perechea lui.

16Cercetați sulul Domnului și citiți!

Niciuna dintre acestea nu va lipsi;

niciuna nu va fi fără perechea ei,

căci gura Domnului a poruncit

și Duhul Său le‑a adunat împreună.

17El a aruncat sorții pentru ele

și mâna Sa le‑a împărțit pământul cu funia de măsurat;

ele îl vor stăpâni pentru totdeauna

și‑l vor locui din generație în generație.

Het Boek

Jesaja 34:1-17

1Treedt nader volken, om te horen, Naties, geeft acht; Laat de aarde luisteren met wat ze bevat, De wereld met wat er op tiert. 2Want Jahweh is op alle volken vergramd, Op heel hun heir verbolgen; Hij heeft ze ten dode gedoemd, En ter slachting gewijd. 3Hun doden worden weggesmeten, Hun lijken liggen te rotten; De bergen vloeien weg in hun bloed, 4Alle heuvels smelten er van. De hemel wordt opgerold als een boekrol, Heel zijn heir stort omlaag, Zoals het blad van de wijnstok valt, Het verdorde loof van de vijg. 5Want Jahweh’s zwaard Is in de hemel gewet; Zie, het suist op Edom neer, Op het volk ten oordeel gewijd. 6Jahweh’s zwaard zit vol bloed, En het druipt van vet: Bloed van lammeren en bokken, Vet uit de nieren der rammen. Want Jahweh houdt een offer in Bosra, Een geweldige slachting in het land van Edom: 7Buffels storten met varren neer, En ossen met stieren. Hun land is dronken van bloed, Hun bodem druipt van vet: 8Want het is voor Jahweh een dag van wraak, Een jaar van straf voor den hater van Sion. 9Zijn beken worden veranderd in teer, Zijn bodem in zwavel, zijn land in pek, Dat dag en nacht brandt, 10En nooit wordt geblust. Zijn rook stijgt eeuwig omhoog, Van geslacht tot geslacht; Het ligt verwoest voor altijd en immer, Niemand trekt er doorheen. 11Kraai en reiger nemen het in hun bezit, Uil en raaf gaan er wonen: Het meetsnoer der woestheid is er overheen getrokken, En het paslood der leegheid. 12Seïr is zonder bewoners geworden, Zijn adel is er niet meer; Niemand, die men tot koning kan kiezen, Al zijn vorsten zijn heen. 13Doornen woekeren in zijn paleizen, In zijn burchten netels en distels; Het is een hol voor de jakhals, En een park voor de struisen. 14Wilde katten ontmoeten er honden, Baarlijke duivels treffen elkaar; De schimmen spoken er rond, En vinden hun rust. 15Daar nestelt de slang, en legt er haar eieren, Bedekt ze en broedt ze; Daar komen ook de gieren bijeen, En zoeken elkaar. 16Jahweh roept ze in volle getale, Er ontbreekt er geen een, er wordt niemand gemist; Want zijn mond heeft ze ontboden, En zijn geest brengt ze bijeen. 17Hij heeft voor hen het lot geworpen, Zijn hand met het snoer hun deel gemeten; Ze zullen het eeuwig bezitten, Van geslacht tot geslacht erin wonen.