Iov 31 – NTLR & TNCV

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 31:1-40

1Am încheiat un legământ cu ochii mei,

să nu‑mi ațintesc privirea asupra unei fecioare.

2Dar ce parte am de la Dumnezeu de sus

și ce moștenire am de la Cel Atotputernic din înălțimi?

3Oare nenorocirea nu este pentru cel nedrept,

și dezastrul pentru cei ce săvârșesc nelegiuirea?

4Oare nu vede El căile mele

și nu‑mi numără El toți pașii?

5Dacă am umblat cu minciună,

și piciorul meu s‑a grăbit spre înșelătorie,

6atunci să mă cântărească Dumnezeu în talerele dreptății

și‑mi va cunoaște integritatea!

7Dacă pașii mi s‑au abătut de pe cale,

dacă inima mi‑a urmat ochii

și dacă mi s‑au pângărit mâinile,

8atunci alții să mănânce ce am semănat,

și roadele mele să fie smulse din rădăcini.

9Dacă mi‑a fost amăgită inima de vreo femeie

și dacă am pândit la ușa semenului meu,

10atunci soția mea să macine pentru altul,

și alții să se culce cu ea.

11Acesta ar fi fost un desfrâu,

ar fi fost un păcat ce ar fi trebuit judecat.

12Ar fi fost un foc care ar fi mistuit până la Locul Nimicirii12 Ebr.: Abadon, sinonim aici cu Șeol

și care mi‑ar fi dezrădăcinat tot secerișul.

13Dacă am respins dreptul robului meu sau al roabei mele,

în disputa lor cu mine,

14ce voi face când Se va ridica Dumnezeu?

Ce voi răspunde când va cerceta El?

15Cel Ce m‑a făcut pe mine în pântece, nu i‑a făcut și pe ei?

Oare nu Același ne‑a întocmit în pântecele mamelor noastre?

16Dacă n‑am dat celui sărac ce‑mi cerea

sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,

17dacă mi‑am mâncat bucata de pâine de unul singur,

iar cel orfan nu a mâncat din ea, – 

18eu care, din tinerețe, l‑am crescut ca un tată

și din pântecul mamei mele am călăuzit‑o pe văduvă, – 

19dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine

sau pe cel nevoiaș fără îmbrăcăminte,

20iar inima lui nu m‑a binecuvântat

atunci când l‑am încălzit cu lâna oilor mele,

21dacă mi‑am ridicat mâna împotriva orfanului

pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetății,

22atunci să‑mi cadă umărul de la locul lui

și să‑mi fie smulsă mâna din încheietură.

23Căci îmi era groază de nenorocire din partea lui Dumnezeu

și nu puteam să înfrunt măreția Sa.

24Dacă mi‑am pus încrederea în aur

sau dacă am zis aurului curat: «Tu ești încrederea mea!»,

25dacă m‑am bucurat că averea mea este mare

și că mâna mea a adunat mult,

26dacă am privit soarele când strălucea

sau luna mișcându‑se în splendoarea ei

27și mi s‑a amăgit inima în taină,

dacă le‑am dat sărutări, ducându‑mi mâna la gură,

28aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat,

pentru că aș fi fost necredincios față de Dumnezeul Cel de sus.

29Dacă m‑am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura

sau dacă mi‑a părut bine când a venit necazul peste el,

30dacă mi‑am lăsat gura să păcătuiască

cerând blestem peste viața lui,

31dacă oamenii din cortul meu n‑au zis niciodată:

«Cine nu s‑a săturat din carnea lui?»,

32– străinul însă n‑a rămas în drum peste noapte,

și ușa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, – 

33dacă mi‑am acoperit fărădelegile ca Adam,

zăvorându‑mi nelegiuirea în sân

34pentru că m‑aș fi îngrozit de mulțime,

iar disprețul clanurilor m‑ar fi înspăimântat,

tăcând și neîndrăznind să ies afară…

35Oh! De‑aș găsi pe cineva să mă asculte!

Iată, îmi semnez acum apărarea! Să‑mi răspundă Cel Atotputernic!

Să Își scrie plângerea Cel Ce mă acuză.

36O voi pune pe umăr,

o voi purta ca pe o coroană.

37Îi voi da socoteală de toți pașii mei,

mă voi apropia de El ca un conducător.

38Dacă pământul meu a strigat împotriva mea

și dacă brazdele lui au plâns împreună,

39dacă i‑am mâncat roada fără să plătesc

sau dacă i‑am dat la moarte pe proprietarii lui,

40atunci să crească pe el spini în loc de grâu

și neghină în loc de orz!“

Cuvintele lui Iov au luat sfârșit.

Thai New Contemporary Bible

โยบ 31:1-40

1“ข้าได้ทำพันธสัญญากับนัยน์ตาของตัวเองว่า

จะไม่มองหญิงสาวด้วยใจกำหนัด

2เพราะอะไรคือสิ่งที่พระเจ้าเบื้องบนทรงกำหนดให้มนุษย์?

อะไรคือมรดกจากองค์ทรงฤทธิ์เบื้องบน?

3ก็คือหายนะสำหรับคนชั่ว

และภัยพิบัติสำหรับคนทำผิดไม่ใช่หรือ?

4พระองค์ไม่ได้ทอดพระเนตรเห็นหนทางของข้า

และทรงนับทุกย่างก้าวของข้าหรอกหรือ?

5“หากข้าได้ดำเนินชีวิตในความเท็จ

หรือเท้าของข้ามุ่งสู่การหลอกลวง

6ขอพระเจ้าทรงชั่งข้าด้วยตราชูที่เที่ยงตรง

แล้วจะทรงทราบว่าข้าไร้ตำหนิ

7หากข้าเตลิดจากทางของพระเจ้า

หากตาของข้าพาใจมัวเมา

หรือหากมือของข้าแปดเปื้อนมลทิน

8ก็ขอให้คนอื่นกินสิ่งที่ข้าได้หว่าน

และขอให้พืชผลของข้าถูกถอนรากถอนโคน

9“หากจิตใจของข้าถูกผู้หญิงล่อไป

หรือหากข้าซุ่มอยู่ที่ประตูของเพื่อนบ้าน

10ก็ขอให้ภรรยาของข้าไปโม่แป้งให้คนอื่น

และให้ชายอื่นหลับนอนกับนาง

11เพราะสิ่งนั้นน่าละอาย

เป็นบาปที่ต้องถูกลงโทษ

12มันเป็นไฟเผาผลาญสู่ความหายนะ

และจะขุดรากถอนโคนสิ่งที่ข้าปลูกไว้

13“หากข้าไม่ให้ความยุติธรรม

แก่คนรับใช้ชายหญิง

ซึ่งมากล่าวโทษข้า

14ข้าจะทำอย่างไรเมื่อต้องเผชิญหน้ากับพระเจ้า?

ข้าจะตอบอย่างไรเมื่อพระองค์ทรงเรียกให้ถวายรายงาน?

15พระเจ้าผู้ทรงสร้างข้าในครรภ์ก็ทรงสร้างพวกเขาด้วยไม่ใช่หรือ?

พระเจ้าองค์เดียวกันนี้ทรงสร้างเราทั้งสองฝ่ายในท้องแม่ไม่ใช่หรือ?

16“หากข้าบอกปัดความต้องการของผู้ยากไร้

หรือปล่อยให้หญิงม่ายคอยเก้อ

17หากข้าหวงอาหารไว้กับตัว

ไม่ยอมแบ่งปันแก่ลูกกำพร้าพ่อ

18ซึ่งอันที่จริงตั้งแต่หนุ่มมา ข้าก็เลี้ยงดูลูกกำพร้าพ่อเหมือนลูกในไส้

ตั้งแต่เกิดข้าก็นำทางให้หญิงม่าย

19หากข้าได้เห็นคนกำลังจะหนาวตายเพราะไม่มีเสื้อผ้า

เห็นคนยากไร้ไม่มีผ้าคลุมกาย

20และเขาไม่ได้อวยพรข้าในใจ

ที่ทำให้เขาอบอุ่นด้วยขนแกะของข้า

21หากข้าได้ทำร้ายลูกกำพร้าพ่อ

เพราะถือว่าตนมีอิทธิพลในศาล

22ก็ขอให้แขนของข้าหลุดออกจากไหล่

ขอให้มันหักออกจากข้อต่อ

23เพราะข้าหวาดกลัวหายนะจากพระเจ้า

และเพราะข้ายำเกรงพระบารมีของพระองค์

ข้าจึงไม่กล้าทำสิ่งทั้งหลายเหล่านี้

24“หากข้าไว้วางใจเงินทอง

หรือพูดกับทองคำบริสุทธิ์ว่า ‘เจ้าเป็นความมั่นคงปลอดภัยของข้า’

25หากข้าชื่นชมยินดีในความมั่งคั่งมหาศาลของข้า

ในทรัพย์สมบัติซึ่งมือของข้าหามาได้

26หากข้ามองดูดวงตะวันส่องแสงเจิดจ้า

หรือดวงจันทร์อันงามกระจ่าง

27แล้วจิตใจของข้าถูกล่อลวงอย่างลับๆ

และข้าได้กราบไหว้ดวงอาทิตย์ดวงจันทร์

28นี่ก็จะเป็นบาปอันควรแก่การลงโทษ

เพราะเท่ากับว่าข้าไม่ซื่อสัตย์ต่อพระเจ้าเบื้องบน

29“หากข้ากระหยิ่มยิ้มย่องในเคราะห์หามยามร้ายของศัตรู

หรือลิงโลดยินดีในความทุกข์ร้อนที่เกิดขึ้นกับเขา

30ข้าไม่เคยยอมให้ปากของข้าทำบาป

โดยสาปแช่งชีวิตของเขาให้มีอันเป็นไป

31หากคนในครัวเรือนของข้าไม่เคยกล่าวว่า

‘ใครบ้างไม่ได้กินเนื้อที่โยบให้จนอิ่ม?’

32อันที่จริงข้าไม่เคยแม้แต่ปล่อยให้คนแปลกหน้าต้องค้างคืนอยู่ตามถนน

เพราะประตูบ้านของข้าเปิดต้อนรับผู้เดินทางอยู่เสมอ

33หากข้าปิดบังบาปไว้เหมือนที่คนทั่วไปได้ปฏิบัติ31:33 หรือเหมือนที่อาดัมได้ปฏิบัติ

โดยซุกซ่อนความผิดของข้าไว้ในใจ

34เพราะข้ากลัวฝูงชน

และหวั่นเกรงการดูแคลนจากวงศ์ตระกูลต่างๆ ยิ่งนัก

ข้าก็เลยเก็บตัวเงียบไม่ออกนอกบ้าน

35(“อยากให้มีใครสักคนฟังข้าตอนนี้! บัดนี้ข้าขอลงชื่อแก้ข้อกล่าวหาของข้า

ขอองค์ทรงฤทธิ์ตอบข้าด้วยเถิด

ขอให้โจทก์เขียนคำฟ้องร้องขึ้นมา

36แน่ทีเดียว ข้าจะแบกคำฟ้องนั้นไว้บนบ่า

ข้าจะสวมมันไว้เหมือนมงกุฎ

37ข้าจะแถลงทุกย่างก้าวของข้าแด่พระองค์

ข้าจะเข้าเฝ้าพระองค์เหมือนข้าเป็นเจ้านายองค์หนึ่ง)

38“หากที่ดินของข้าร้องกล่าวโทษข้า

และทุกรอยไถคราดเปียกชุ่มด้วยน้ำตา

39หากข้ากินพืชผลโดยไม่จ่ายเงิน

หรือทำร้ายจิตใจผู้เช่า

40ก็ขอให้หนามงอกขึ้นแทนที่ข้าวสาลี

และวัชพืชงอกแทนข้าวบาร์เลย์”

โยบพูดจบลงตรงนี้