Iosua 18 – NTLR & NVI-PT

Nouă Traducere În Limba Română

Iosua 18:1-28

Repartizarea teritoriului celorlalte seminții

1Întreaga comunitate a fiilor lui Israel s‑a strâns la Șilo și au așezat acolo Cortul Întâlnirii, țara fiind sub stăpânirea lor. 2Mai rămăseseră însă șapte seminții ale fiilor lui Israel cărora nu li se dăduse partea de moștenire.

3Atunci Iosua le‑a zis fiilor lui Israel: „Până când mai amânați să luați în stăpânire teritoriul pe care vi l‑a dat Domnul, Dumnezeul părinților voștri? 4Alegeți câte trei bărbați din fiecare seminție, iar eu îi voi trimite să străbată țara și să facă4, 6, 8 Lit.: scrie. o descriere a ei în vederea împărțirii moștenirii, după care se vor întoarce la mine. 5Veți împărți teritoriul în șapte, dar Iuda va rămâne în teritoriul lui din sud, iar cei din Casa lui Iosif vor rămâne în teritoriul lor din nord. 6Faceți o descriere a țării împărțite în șapte părți și aduceți‑mi‑o, iar eu voi arunca sorțul pentru voi aici, înaintea Domnului, Dumnezeul nostru. 7Leviții nu vor avea o parte la fel ca voi, fiindcă moștenirea lor este preoția Domnului, iar Gad, Ruben și jumătate din Manase și‑au primit moștenirea dincolo de Iordan, teritoriu care le‑a fost dat de către Moise, robul Domnului.“

8Bărbații s‑a ridicat și au plecat. Iosua le‑a poruncit celor ce s‑au dus să descrie țara, zicând: „Duceți‑vă, străbateți țara și faceți o descriere a ei. Apoi întoarceți‑vă la mine, iar eu voi arunca sorțul pentru voi înaintea Domnului, aici, la Șilo.“ 9Bărbații aceia au plecat și au străbătut țara, împărțind‑o în șapte părți și scriind pe un sul o descriere a acesteia, potrivit cetăților ei, după care s‑au întors la Iosua, în tabăra de la Șilo. 10Iosua a aruncat sorțul pentru ei înaintea Domnului, la Șilo, și Iosua a împărțit țara acolo între fiii lui Israel, potrivit cu părțile alocate fiecăruia.

Teritoriul moștenit de Beniamin

11O parte a revenit seminției fiilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor. Teritoriul lor își avea hotarele între teritoriul fiilor lui Iuda și cel al fiilor lui Iosif.

12Hotarul lor din nord începea de la Iordan, urca pe la capătul de nord al Ierihonului, continua spre apus prin munți și ajungea în pustia Bet‑Aven. 13De aici traversa marginea de sud a cetății Luz sau Betel și cobora la Atarot-Adar, dincolo de munte, în partea de sud a Bet‑Horonului de Jos.

14Hotarul de apus începea de la muntele din partea de sud a Bet‑Horonului și se întorcea către sud înspre Chiriat-Baal (adică Chiriat-Iearim), una din cetățile fiilor lui Iuda. Acesta era hotarul de apus.

15Hotarul de sud începea de la marginea Chiriat-Iearimului, în apus15 Sensul termenului ebraic este nesigur. Sau, cf. 15:9: Chiriat-Iearimului, continua până la Efron., continua până la izvorul de apă de la Neftoah, 16cobora către marginea muntelui care se află în fața văii Ben‑Hinom, în nordul văii Refaim, și cobora apoi prin valea Hinom spre partea de sud a Iebusului până la En‑Roghel. 17Se întorcea înspre nord, atingând En‑Șemeș, apoi Ghelilot, care se află în fața Înălțimii Adumim, cobora la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben, 18trecea până în partea de nord a Bet‑Arabei și cobora spre Araba18 Vezi nota de la 8:14., 19Hotarul trecea prin partea de nord a cetății Bet‑Hogla și atingea golful din partea de nord a Mării Sărate19 Marea Moartă., în dreptul gurii de vărsare a Iordanului. Acesta era hotarul de sud.

20Iordanul era hotarul din partea de răsărit.

Aceasta era moștenirea urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, cu hotarele ei de jur împrejur.

Cetățile descendenților lui Beniamin

21Cetățile seminției urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, erau următoarele:

Ierihon, Bet‑Hogla, Emek-Kețiț, 22Bet‑Araba, Țemarayim, Betel, 23Avim, Parah, Ofra, 24Chefar-Amoni, Ofni și Gheva – douăsprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.

25Ghivon, Rama, Beerot, 26Mițpa, Chefira, Moța, 27Rechem, Irpeel, Tarala, 28Țela, Elef, Iebus sau Ierusalim, Ghiva și Chiriat – paisprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.

Aceasta era moștenirea urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor.

Nova Versão Internacional

Josué 18:1-28

A Divisão do Restante da Terra

1Toda a comunidade dos israelitas reuniu-se em Siló e ali armou a Tenda do Encontro. A terra foi dominada por eles; 2mas sete tribos ainda não tinham recebido a sua herança.

3Então Josué disse aos israelitas: “Até quando vocês vão negligenciar a posse da terra que o Senhor, o Deus dos seus antepassados, deu a vocês? 4Escolham três homens de cada tribo, e eu os enviarei. Eles vão examinar a terra e mapeá-la, conforme a herança de cada tribo. Depois voltarão a mim. 5Dividam a terra em sete partes. Judá ficará em seu território ao sul, e a tribo de José em seu território ao norte. 6Depois que fizerem um mapa das sete partes da terra, tragam-no para mim, e eu farei sorteio para vocês na presença do Senhor, o nosso Deus. 7Mas os levitas nada receberão entre vocês, pois o sacerdócio do Senhor é a herança deles. Gade, Rúben e a metade da tribo de Manassés já receberam a sua herança no lado leste do Jordão, dada a eles por Moisés, servo do Senhor”.

8Quando os homens estavam de partida para mapear a terra, Josué os instruiu: “Vão examinar a terra e façam uma descrição dela. Depois voltem, e eu farei um sorteio para vocês aqui em Siló, na presença do Senhor”. 9Os homens partiram e percorreram a terra. Descreveram-na num rolo, cidade por cidade, em sete partes, e retornaram a Josué, ao acampamento de Siló.

10Josué fez então um sorteio para eles em Siló, na presença do Senhor, e ali distribuiu a terra aos israelitas, conforme a porção devida a cada tribo.

As Terras da Tribo de Benjamim

11Saiu a sorte para a tribo de Benjamim, clã por clã. O território sorteado ficava entre as tribos de Judá e de José.

12No lado norte a sua fronteira começava no Jordão, passava pela encosta norte de Jericó e prosseguia para o oeste, para a região montanhosa, terminando no deserto de Bete-Áven. 13Dali ia para a encosta sul de Luz, que é Betel, e descia para Atarote-Adar, na montanha que está ao sul de Bete-Horom Baixa.

14Da montanha que fica defronte de Bete-Horom, no sul, a fronteira virava para o sul, ao longo do lado ocidental, e terminava em Quiriate-Baal, que é Quiriate-Jearim, cidade do povo de Judá. Esse era o lado ocidental.

15A fronteira sul começava no oeste, nos arredores de Quiriate-Jearim, e chegava à fonte de Neftoa. 16A fronteira descia até o sopé da montanha que fica defronte do vale de Ben-Hinom, ao norte do vale de Refaim. Depois, prosseguia, descendo pelo vale de Hinom ao longo da encosta sul da cidade dos jebuseus e chegava até En-Rogel. 17Fazia então uma curva para o norte, ia para En-Semes, continuava até Gelilote, que fica defronte da subida de Adumim, e descia até a Pedra de Boã, filho de Rúben. 18Prosseguia para a encosta norte de Bete-Arabá18.18 Conforme a Septuaginta. O Texto Massorético diz encosta norte defronte da Arabá., e daí descia para a Arabá. 19Depois ia para a encosta norte de Bete-Hogla e terminava na baía norte do mar Salgado, na foz do Jordão, no sul. Essa era a fronteira sul.

20O Jordão delimitava a fronteira oriental.

Essas eram as fronteiras que demarcavam por todos os lados a herança dos clãs de Benjamim.

21A tribo de Benjamim, clã por clã, recebeu as seguintes cidades:

Jericó, Bete-Hogla, Emeque-Queziz, 22Bete-Arabá, Zemaraim, Betel, 23Avim, Pará, Ofra, 24Quefar-Amonai, Ofni e Geba. Eram doze cidades com os seus povoados.

25Gibeom, Ramá, Beerote, 26Mispá, Quefira, Mosa, 27Requém, Irpeel, Tarala, 28Zela, Elefe, Jebus, que é Jerusalém, Gibeá e Quiriate. Eram catorze cidades com os seus povoados.

Essa foi a herança dos clãs de Benjamim.