Ieremia 34 – NTLR & BDS

Nouă Traducere În Limba Română

Ieremia 34:1-22

Prezicerea morții lui Zedechia

1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului în timp ce Nebucadnețar, împăratul Babilonului, împreună cu toată armata lui, cu toate regatele pământului aflate sub dominația lui și cu toate celelalte popoare luptau împotriva Ierusalimului și împotriva cetăților dimprejurul lui: 2„Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Du‑te la Zedechia, regele lui Iuda, și spune‑i că așa vorbește Domnul: ‘Iată, dau această cetate în mâinile împăratului Babilonului și el îi va da foc! 3Iar tu nu vei scăpa din mâna lui, ci vei fi prins și predat lui. Îl vei vedea pe împăratul Babilonului față în față, iar el îți va vorbi gură către gură, și astfel vei fi dus în Babilon.’»“

4Ascultă Cuvântul Domnului, Zedechia, rege al lui Iuda! Așa vorbește Domnul cu privire la tine: „Nu vei muri ucis de sabie, 5ci vei muri în pace. Așa cum au ars mirodenii5 Cu referire la o practică veche de a arde mirodenii (printre acestea aflându‑se și tămâia) cu ocazia procesiunilor funerare de la moartea regilor. în cinstea părinților tăi, cei dintâi regi care au fost înaintea ta, tot așa vor arde și în cinstea ta și te vor jeli, zicând: «Vai, stăpâne!» Eu Însumi fac această promisiune, zice Domnul.“

6Profetul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, regele lui Iuda, la Ierusalim, 7în timp ce armata împăratului Babilonului lupta împotriva Ierusalimului și împotriva celorlalte cetăți ale lui Iuda care încă mai rezistau – împotriva Lachișului și împotriva Azekăi, căci acestea mai erau singurele cetăți fortificate rămase în Iuda.

Poporul calcă legământul în privința robiei

8Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce regele Zedechia a încheiat un legământ cu tot poporul din Ierusalim, prin care vestea eliberarea robilor. 9Fiecare trebuia să‑și elibereze robul și roaba, evreu sau evreică. Nimeni nu mai avea voie să țină pe fratele său iudeu în robie. 10Toți conducătorii și întregul popor care a intrat în legământ au acceptat fiecare să‑și elibereze robul și roaba și să nu‑i mai țină în robie. Ei au ascultat și le‑au dat drumul. 11Dar mai târziu s‑au răzgândit, au adus înapoi robii și roabele pe care îi lăsaseră liberi și i‑au forțat să le fie iarăși robi și roabe.

12Atunci Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 13„Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu am încheiat un legământ cu părinții voștri în ziua când i‑am scos din țara Egiptului, din casa robilor, și le‑am zis: 14‘După șapte ani, fiecare din voi să îl lase să plece liber pe fratele său evreu, care i se vinde lui ca rob. Șase ani să‑ți slujească, după care să‑l eliberezi!’14 Vezi Deut. 15:12. Însă părinții voștri nu M‑au ascultat și nu și‑au plecat urechea la ce le‑am spus. 15Nu demult, voi v‑ați întors și ați făcut ce este drept în ochii Mei, fiecare dintre voi vestind eliberarea semenului său și încheind un legământ înaintea Mea în Casa peste care este chemat Numele Meu. 16Dar acum, v‑ați răzgândit și astfel Mi‑ați batjocorit Numele. Fiecare dintre voi și‑a luat înapoi robul și roaba pe care îi lăsase liberi, în voia lor, și i‑ați forțat să devină iarăși robii și roabele voastre.»

17De aceea, așa vorbește Domnul: «Pentru că nu M‑ați ascultat și nu ați vestit eliberarea pentru fratele și pentru semenul vostru, iată, vestesc și Eu împotriva voastră ‘eliberarea’, zice Domnul, ‘eliberarea’ sabiei, a molimei și a foametei. Vă voi face o pricină de groază pentru toate regatele pământului. 18Oamenilor care au încălcat legământul Meu și care n‑au împlinit cuvintele legământului pe care l‑au încheiat înaintea Mea, le voi face întocmai ca vițelului pe care l‑au tăiat în două și au trecut printre cele două jumătăți ale lui. 19Pe conducătorii lui Iuda și ai Ierusalimului, pe demnitari, pe preoți și pe toți cei din poporul țării care au trecut printre cele două părți ale vițelului, 20îi voi da în mâna dușmanilor lor și a celor ce caută să le ia viața. Cadavrele lor vor deveni mâncare pentru păsările cerului și pentru fiarele pământului.

21Pe Zedechia, regele lui Iuda, și pe conducătorii lui îi voi da în mâna dușmanilor lor, în mâna celor ce caută să le ia viața, în mâna oștirii împăratului Babilonului, care s‑a retras de la voi. 22Iată, voi da poruncă, zice Domnul, și‑i voi aduce înapoi la cetatea aceasta. Se vor lupta împotriva ei, o vor cuceri și îi vor da foc. Voi preface cetățile lui Iuda într‑o pustie lipsită de locuitori.»“

La Bible du Semeur

Jérémie 34:1-22

Message au roi

1Voici quel message l’Eternel adressa à Jérémie lorsque Nabuchodonosor, roi de Babylone, et toute son armée, ainsi que tous les royaumes de la terre soumis à sa domination et tous les peuples combattaient contre Jérusalem et contre toutes les villes de son territoire34.1 Voir 2 R 25.1-11 ; 2 Ch 36.17-21 ; Jr 21.2. : 2Voici ce que dit l’Eternel, le Dieu d’Israël : Va dire à Sédécias, roi de Juda : Voici ce que dit l’Eternel : Je vais livrer cette ville au roi de Babylone qui y mettra le feu. 3Quant à toi, tu ne lui échapperas pas, non, tu seras bel et bien capturé et tu lui seras livré. Tu le verras en face et il te parlera lui-même, oui, tu iras à Babylone.

4Pourtant, écoute ce que dit l’Eternel, ô Sédécias, roi de Juda : Voici ce que déclare l’Eternel à ton sujet : Tu ne mourras pas par l’épée, 5mais tu mourras paisiblement. Comme on a allumé un brasier pour tes ancêtres qui étaient avant toi sur le trône royal, ainsi l’on allumera un brasier en ton honneur, et l’on entonnera pour toi une élégie funèbre : « Hélas ! notre seigneur ! » Moi, l’Eternel, j’en fais la promesse et je le déclare.

6Le prophète Jérémie rapporta toutes ces paroles à Sédécias, roi de Juda, à Jérusalem, 7pendant que l’armée du roi de Babylone combattait Jérusalem et toutes les villes de Juda qui tenaient encore, c’est-à-dire Lakish et Azéqa, car c’étaient là les places fortes de Juda qui résistaient encore.

Des esclaves libérés puis repris

8Voici la parole que l’Eternel adressa à Jérémie.

Le roi Sédécias avait conclu une alliance avec toute la population de Jérusalem pour que l’on proclame la libération de tous les esclaves. 9Chacun devait affranchir ses esclaves hébreux, hommes ou femmes, en sorte que personne ne retienne plus son compatriote judéen comme esclave. 10Tous les dirigeants et toute la population avaient conclu cette alliance et s’étaient engagés à libérer chacun son esclave, homme ou femme, pour ne plus les retenir dans la servitude. Ils avaient tenu parole et avaient libéré leurs esclaves. 11Mais par la suite, ils revinrent sur leur décision et reprirent leurs anciens esclaves, hommes et femmes, qu’ils avaient affranchis, pour les soumettre de nouveau à la servitude.

12C’est alors que l’Eternel adressa la parole à Jérémie en ces termes : 13Voici ce que déclare l’Eternel, Dieu d’Israël : J’avais moi-même conclu une alliance avec vos ancêtres quand je les ai fait sortir d’Egypte, du pays où ils étaient esclaves, en leur disant34.13 Voir Ex 21.2-3 ; Dt 15.12-15. : 14« Au bout de sept ans, chacun de vous laissera partir libre son compatriote hébreu qui se sera vendu à lui comme esclave. Celui-ci servira pendant six ans, et la septième année vous l’affranchirez. » Mais vos ancêtres ne m’ont pas obéi, ils n’ont pas prêté attention à mes paroles. 15Or vous-mêmes, vous avez changé de conduite et vous avez fait ce que je considère comme juste en annonçant chacun la libération de son prochain. Vous avez pris des engagements par une alliance à ce sujet, devant moi, dans le Temple qui m’appartient34.15 Autre traduction : où je suis invoqué.. 16Mais ensuite, vous êtes revenus sur votre parole et vous m’avez déshonoré, car chacun de vous a repris ses anciens esclaves, hommes et femmes, que vous aviez affranchis, et à qui vous aviez permis de disposer d’eux-mêmes à leur gré ; vous les avez forcés à redevenir vos esclaves et vos servantes.

17C’est pourquoi, voici ce que déclare l’Eternel : Puisque vous ne m’avez pas obéi en déclarant libre chacun son compatriote et son prochain, eh bien, moi, je proclame votre « libération » – l’Eternel le déclare – votre libération pour l’épée, la peste et la famine, et vous inspirerez l’effroi à tous les royaumes de la terre.

18Je livrerai ces hommes qui ont transgressé cette alliance que j’avais ratifiée. Car vous n’avez pas tenu les engagements que vous aviez pris lorsque vous avez conclu cette alliance devant moi en coupant un veau en deux et en passant entre les deux moitiés34.18 Voir Gn 15.9-18.. 19Vous, les dirigeants de Juda et de Jérusalem, les hauts fonctionnaires de la cour, les prêtres et tous les gens du pays qui êtes passés entre les deux moitiés du veau, 20je vous livrerai à vos ennemis et à ceux qui en veulent à votre vie, et vos cadavres serviront de pâture aux rapaces et aux animaux sauvages.

21Quant à Sédécias, roi de Juda, et à ses ministres, je les livrerai à leurs ennemis et à ceux qui veulent leur mort, à l’armée du roi de Babylone qui vient de lever le siège34.21 A cause de l’approche de l’armée égyptienne venue au secours des Judéens en 588 av. J.-C. (voir 37.5-11).. 22Je vais donner mes ordres – l’Eternel le déclare – et je les ferai revenir devant cette ville ; ils l’attaqueront, ils s’en empareront et ils y mettront le feu. Et je ferai en sorte que les villes de Juda soient dévastées et privées d’habitants.