Nouă Traducere În Limba Română

Ieremia 17

Păcatul lui Iuda

1Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier,
    cu un vârf de diamant;
este gravat pe tăbliţa inimii lor
    şi pe coarnele altarelor lor.
Chiar şi copiii lor îşi amintesc
    de altarele lor şi de aşerele[a],
de lângă copacii verzi
    şi de pe dealurile înalte.
Muntele Meu din ţară,
    bogăţia ta,[b] toate comorile tale
le voi da ca pradă,
    împreună cu înălţimile tale,
        din cauza păcatelor de pe întreg ţinutul tău.
Din vina ta vei pierde
    moştenirea pe care ţi-o dădusem.
Te voi face să slujeşti duşmanilor tăi
    într-o ţară pe care nu o cunoşti,
căci ai aprins focul mâniei Mele,
    care va arde pentru totdeauna.“

„Aşa vorbeşte Domnul:

«Blestemat este omul care se încrede în om,
    care face din muritor tăria lui
        şi a cărui inimă Îl părăseşte pe Domnul.
El este ca un tufiş în deşert,
    care nu vede venind fericirea.
El locuieşte în locurile arse ale pustiei,
    într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.

Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul
    şi a cărui încredere este în Domnul.
El este ca un pom sădit lângă ape,
    care îşi întinde rădăcinile spre râu.
Lui nu-i este frică de căldură
    şi frunzişul lui este întotdeauna verde.
În anul secetei nu se îngrijorează
    şi nu încetează să aducă rod.»“

„Inima este mai înşelătoare decât toate lucrurile
    şi este fără vindecare.
        Cine poate să o cunoască?“

10 „Eu, Domnul, cercetez inima
    şi încerc adâncul fiinţei,
ca să dau fiecăruia după căile lui,
    după rodul faptelor lui.“

11 „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu ea le-a ouat,
    aşa este omul care câştigă bogăţii pe nedrept.
Ele îl vor părăsi la jumătatea vieţii lui,
    iar la urmă nu va fi decât un nebun.

12 Tron glorios, înălţat de la început,
    aşa este locul Sanctuarului nostru!
13 Doamne, Nădejdea lui Israel!
    Toţi cei ce Te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine!
Cei care se abat de la Tine[c] vor fi scrişi pe pământ[d],
    căci Îl părăsesc pe Domnul,
        Izvorul apelor vii!“

14 „Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat!
    Mântuieşte-mă, şi voi fi mântuit,
        căci Tu eşti lauda mea!
15 Iată, ei îmi zic:
    «Unde este Cuvântul Domnului?
        Să se împlinească dar!»
16 Iar eu, ca să Te urmez, n-am refuzat să fiu păstor,
    nici n-am dorit ziua nenorocirii, Tu ştii.
        Ce a ieşit de pe buzele mele este descoperit înaintea Ta.
17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine,
    căci Tu eşti refugiul meu în ziua nenorocirii.
18 Cei ce mă persecută să fie ruşinaţi,
    nu eu!
Ei să se înspăimânte!
    Pe mine însă păzeşte-mă de groază!
Adu peste ei ziua cea rea!
    Zdrobeşte-i de două ori mai mult.“

Imperativul sfinţirii Sabatului

19 Domnul mi-a zis astfel: «Du-te şi stai la Poarta Fiilor poporului, prin care intră şi ies regii lui Iuda, şi la toate celelalte porţi ale Ierusalimului 20 şi spune-le: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, voi, toţi cei din Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi! 21 Aşa vorbeşte Domnul: Luaţi seama în sufletele voastre să nu cumva să purtaţi vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului. 22 Să nu scoateţi din casele voastre vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu faceţi nici o lucrare, ci să sfinţiţi ziua de Sabat, aşa cum am poruncit strămoşilor voştri. 23 Ei nu au ascultat şi nu au luat aminte, ci s-au încăpăţânat să nu asculte şi să nu ia aminte la disciplinare. 24 Voi însă, dacă Mă veţi asculta cu atenţie, zice Domnul, şi nu veţi aduce nici o greutate pe porţile acestei cetăţi în ziua de Sabat, dacă veţi sfinţi ziua de Sabat şi nu veţi face nici o lucrare în timpul ei, 25 atunci, pe porţile acestei cetăţi vor intra regi şi prinţi care stau pe tronul lui David. Ei şi prinţii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor veni în care şi călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna. 26 Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă[e], din ţinutul muntos şi din Neghev[f], cei ce aduc la Casa Domnului arderi de tot şi jertfe, daruri de mâncare şi tămâie şi cei ce aduc jertfe de mulţumire. 27 Dar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua de Sabat, să nu purtaţi nici o greutate şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va mistui palatele Ierusalimului şi care nu va fi stins.’»“

Footnotes

  1. Ieremia 17:2 Ebr.: aşerim, simboluri din lemn ale zeiţei canaanite Aşera sau ale zeiţei Aştoret (numită în greacă Astarte), împlântate pe o înălţime, sub un copac umbros, alături de un altar; stâlpi sacri, crânguri sacre.
  2. Ieremia 17:3 Sau: înalte / şi de pe munţii din ţară. / Bogăţia
  3. Ieremia 17:13 TM: Mine
  4. Ieremia 17:13 Sau: sortiţi morţii, în contrast cu cei care erau scrişi în cartea vieţii (vezi Ex. 32:32; Ps. 69:28)
  5. Ieremia 17:26 Ebr.: Şefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului şi ţărmul Mediteranei
  6. Ieremia 17:26 Vezi nota de la 13:19

O Livro

Jeremias 17

1O meu povo peca como se fosse uma lei a que estivesse sujeito, como se tivessem a maldade gravada com estiletes de diamante ou com ponteiros de ferro sobre os seus corações de pedra, ou nos cantos dos altares. 2/3 Os seus jovens, em todo o caso não se esquecem de pecar, de adorar os ídolos debaixo de cada árvore ramalhuda, nos cimos das colinas, ou mesmo em pleno campo aberto. É assim que darei todas as vossas riquezas aos inimigos, como preço que terão de pagar pelos pecados que praticam. E a bela herança que vos estava reservada fugir-vos-á das mãos; mandar-vos-ei como escravos dos vossos inimigos, em terras bem longínquas. Vocês acenderam o fogo da minha ira, o qual não deixará de arder.

5/6 Diz o Senhor: Maldito é o homem que põe a sua confiança noutro homem cujo coração se afasta de Deus, que confia na natureza humana para se fortalecer. Será semelhante a um débil cacto no deserto, sem esperança de melhores dias, vivendo em extensões de terreno ensalitrado, numa zona de estéreis desertos; tempos de prosperidade foram-se de vez, para ele.

Abençoado é aquele que confia no Senhor; que fez do Senhor a sua esperança, a sua confiança. É como uma árvore plantada junto à margem dum rio, cujas raízes encontram facilmente água, que não se incomoda com os fortes calores, nem se aflige com os meses de seca. As suas folhas mantêm-se verdes, e produz sempre os melhores frutos.

9/10 O coração é algo de muito enganador, e desesperadamente mau. Ninguém sabe na realidade como ele é ruim! Só o Senhor o sabe! Porque ele é quem pesquisa todos os corações e examina as intenções mais profundas, de forma a poder dar a cada um a recompensa que merece, de acordo com as suas acções, com o modo como vive.

11 Semelhante a uma ave que põe no seu ninho crias que não foi ela quem chocou, e que em breve aprenderão a voar e a deixarão só, assim é a pessoa que junta riquezas por processos desonestos. Cedo ou tarde perdê-las-á, e acabará a sua vida como um insensato.

12/14 Mas o nosso santuário é o teu trono, sublime, glorioso. Ó Senhor, a esperança de Israel, todos os que te deixam serão envergonhados. Os que põem de parte o Senhor, a fonte de águas vivas, serão como gente feita meramente de pó da terra, e não como seres destinados à glória eterna. Senhor, só tu podes sarar-me, só tu me podes salvar. Louvar-te-ei só a ti.

15 Os outros riem-se de mim e dizem: “Que palavra do Senhor é essa, de que estás aí a falar? Se essas tuas ameaças vêm realmente de Deus, então porque é que não acontecem?”

16/18 Senhor, eu não queria que esta gente fosse esmagada por tamanhas calamidades. Mas, é claro, esses planos são teus, não meus. O que eu lhes comuniquei foi uma mensagem tua, não minha. No entanto, e quanto a mim, eu não queria vê-los assim sentenciados! Senhor, não me sobressaltes agora! Só tu és o meu refúgio no meio da calamidade. Lança a confusão e a perturbação sobre todos os que me perseguem; mas a mim, dá-me paz. Sim, dá-lhes dobrada destruição!

Mantendo o sábado santo

19/20 Então disse-me o Senhor: Vai pôr-te nas entradas de Jerusalém; primeiro, na porta por onde saem os reis; depois em cada um dos outros portais; e diz assim ao povo: Ouçam a palavra do Senhor, reis de Judá e todo o povo desta nação, assim como vocês, cidadãos de Jerusalém. O Senhor diz: 21/23 Tenham muito cuidado e dêem atenção, para que possam viver; não façam trabalho desnecessário no dia de sábado, mas antes respeitam-no como um dia santo. Já tinha dado antes este mandamento aos vossos pais, mas eles não quiseram ouvir-me e não obedeceram. Recusaram obstinadamente dar-me atenção e serem ensinados.

24/26 Mas se me obedecerem, diz o Senhor, e se aceitarem respeitar o dia de sábado como um dia especial, então esta nação permanecerá para sempre. Haverá sempre descendentes de David que se sentem no seu trono, aqui em Jerusalém; haverá sempre reis e príncipes deslocando-se em carros e montando cavalos em pompa e esplendor por entre o povo, e esta cidade subsistirá para sempre. De todas as terras ao redor de Jerusalém, assim como das cidades de Judá e de Benjamim, e também do Negueve e das planícies a oeste de Judá, virá povo trazendo holocaustos, ofertas de cereais e incenso, chegando-se para apresentar os seus sacrifícios de louvor ao Senhor no seu templo.

27 Mas se não me ouvirem, se recusarem respeitar o sábado santo, se nesse dia trouxerem pesadas cargas de mercadorias para as passarem pelos portões das entradas de Jerusalém, fazendo tal e qual como num outro dia, então farei incendiarem-se estas portas. E esse fogo se espalhará aos palácios, que ficarão completamente destruídos, ninguém será capaz de extinguir as chamas.