Nouă Traducere În Limba Română

Ieremia 17

Păcatul lui Iuda

1Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier,
    cu un vârf de diamant;
este gravat pe tăbliţa inimii lor
    şi pe coarnele altarelor lor.
Chiar şi copiii lor îşi amintesc
    de altarele lor şi de aşerele[a],
de lângă copacii verzi
    şi de pe dealurile înalte.
Muntele Meu din ţară,
    bogăţia ta,[b] toate comorile tale
le voi da ca pradă,
    împreună cu înălţimile tale,
        din cauza păcatelor de pe întreg ţinutul tău.
Din vina ta vei pierde
    moştenirea pe care ţi-o dădusem.
Te voi face să slujeşti duşmanilor tăi
    într-o ţară pe care nu o cunoşti,
căci ai aprins focul mâniei Mele,
    care va arde pentru totdeauna.“

„Aşa vorbeşte Domnul:

«Blestemat este omul care se încrede în om,
    care face din muritor tăria lui
        şi a cărui inimă Îl părăseşte pe Domnul.
El este ca un tufiş în deşert,
    care nu vede venind fericirea.
El locuieşte în locurile arse ale pustiei,
    într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.

Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul
    şi a cărui încredere este în Domnul.
El este ca un pom sădit lângă ape,
    care îşi întinde rădăcinile spre râu.
Lui nu-i este frică de căldură
    şi frunzişul lui este întotdeauna verde.
În anul secetei nu se îngrijorează
    şi nu încetează să aducă rod.»“

„Inima este mai înşelătoare decât toate lucrurile
    şi este fără vindecare.
        Cine poate să o cunoască?“

10 „Eu, Domnul, cercetez inima
    şi încerc adâncul fiinţei,
ca să dau fiecăruia după căile lui,
    după rodul faptelor lui.“

11 „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu ea le-a ouat,
    aşa este omul care câştigă bogăţii pe nedrept.
Ele îl vor părăsi la jumătatea vieţii lui,
    iar la urmă nu va fi decât un nebun.

12 Tron glorios, înălţat de la început,
    aşa este locul Sanctuarului nostru!
13 Doamne, Nădejdea lui Israel!
    Toţi cei ce Te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine!
Cei care se abat de la Tine[c] vor fi scrişi pe pământ[d],
    căci Îl părăsesc pe Domnul,
        Izvorul apelor vii!“

14 „Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat!
    Mântuieşte-mă, şi voi fi mântuit,
        căci Tu eşti lauda mea!
15 Iată, ei îmi zic:
    «Unde este Cuvântul Domnului?
        Să se împlinească dar!»
16 Iar eu, ca să Te urmez, n-am refuzat să fiu păstor,
    nici n-am dorit ziua nenorocirii, Tu ştii.
        Ce a ieşit de pe buzele mele este descoperit înaintea Ta.
17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine,
    căci Tu eşti refugiul meu în ziua nenorocirii.
18 Cei ce mă persecută să fie ruşinaţi,
    nu eu!
Ei să se înspăimânte!
    Pe mine însă păzeşte-mă de groază!
Adu peste ei ziua cea rea!
    Zdrobeşte-i de două ori mai mult.“

Imperativul sfinţirii Sabatului

19 Domnul mi-a zis astfel: «Du-te şi stai la Poarta Fiilor poporului, prin care intră şi ies regii lui Iuda, şi la toate celelalte porţi ale Ierusalimului 20 şi spune-le: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, voi, toţi cei din Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi! 21 Aşa vorbeşte Domnul: Luaţi seama în sufletele voastre să nu cumva să purtaţi vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului. 22 Să nu scoateţi din casele voastre vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu faceţi nici o lucrare, ci să sfinţiţi ziua de Sabat, aşa cum am poruncit strămoşilor voştri. 23 Ei nu au ascultat şi nu au luat aminte, ci s-au încăpăţânat să nu asculte şi să nu ia aminte la disciplinare. 24 Voi însă, dacă Mă veţi asculta cu atenţie, zice Domnul, şi nu veţi aduce nici o greutate pe porţile acestei cetăţi în ziua de Sabat, dacă veţi sfinţi ziua de Sabat şi nu veţi face nici o lucrare în timpul ei, 25 atunci, pe porţile acestei cetăţi vor intra regi şi prinţi care stau pe tronul lui David. Ei şi prinţii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor veni în care şi călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna. 26 Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă[e], din ţinutul muntos şi din Neghev[f], cei ce aduc la Casa Domnului arderi de tot şi jertfe, daruri de mâncare şi tămâie şi cei ce aduc jertfe de mulţumire. 27 Dar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua de Sabat, să nu purtaţi nici o greutate şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va mistui palatele Ierusalimului şi care nu va fi stins.’»“

Footnotes

  1. Ieremia 17:2 Ebr.: aşerim, simboluri din lemn ale zeiţei canaanite Aşera sau ale zeiţei Aştoret (numită în greacă Astarte), împlântate pe o înălţime, sub un copac umbros, alături de un altar; stâlpi sacri, crânguri sacre.
  2. Ieremia 17:3 Sau: înalte / şi de pe munţii din ţară. / Bogăţia
  3. Ieremia 17:13 TM: Mine
  4. Ieremia 17:13 Sau: sortiţi morţii, în contrast cu cei care erau scrişi în cartea vieţii (vezi Ex. 32:32; Ps. 69:28)
  5. Ieremia 17:26 Ebr.: Şefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului şi ţărmul Mediteranei
  6. Ieremia 17:26 Vezi nota de la 13:19

New International Version - UK

Jeremiah 17

1‘Judah’s sin is engraved with an iron tool,
    inscribed with a flint point,
on the tablets of their hearts
    and on the horns of their altars.
Even their children remember
    their altars and Asherah poles[a]
beside the spreading trees
    and on the high hills.
My mountain in the land
    and your[b] wealth and all your treasures
I will give away as plunder,
    together with your high places,
    because of sin throughout your country.
Through your own fault you will lose
    the inheritance I gave you.
I will enslave you to your enemies
    in a land you do not know,
for you have kindled my anger,
    and it will burn for ever.’

This is what the Lord says:

‘Cursed is the one who trusts in man,
    who draws strength from mere flesh
    and whose heart turns away from the Lord.
That person will be like a bush in the wastelands;
    they will not see prosperity when it comes.
They will dwell in the parched places of the desert,
    in a salt land where no one lives.

‘But blessed is the one who trusts in the Lord,
    whose confidence is in him.
They will be like a tree planted by the water
    that sends out its roots by the stream.
It does not fear when heat comes;
    its leaves are always green.
It has no worries in a year of drought
    and never fails to bear fruit.’

The heart is deceitful above all things
    and beyond cure.
    Who can understand it?

10 ‘I the Lord search the heart
    and examine the mind,
to reward each person according to their conduct,
    according to what their deeds deserve.’

11 Like a partridge that hatches eggs it did not lay
    are those who gain riches by unjust means.
When their lives are half gone, their riches will desert them,
    and in the end they will prove to be fools.

12 A glorious throne, exalted from the beginning,
    is the place of our sanctuary.
13 Lord, you are the hope of Israel;
    all who forsake you will be put to shame.
Those who turn away from you will be written in the dust
    because they have forsaken the Lord,
    the spring of living water.

14 Heal me, Lord, and I shall be healed;
    save me and I shall be saved,
    for you are the one I praise.
15 They keep saying to me,
    ‘Where is the word of the Lord?
    Let it now be fulfilled!’
16 I have not run away from being your shepherd;
    you know I have not desired the day of despair.
    What passes my lips is open before you.
17 Do not be a terror to me;
    you are my refuge in the day of disaster.
18 Let my persecutors be put to shame,
    but keep me from shame;
let them be terrified,
    but keep me from terror.
Bring on them the day of disaster;
    destroy them with double destruction.

Keeping the Sabbath holy

19 This is what the Lord said to me: ‘Go and stand at the Gate of the People,[c] through which the kings of Judah go in and out; stand also at all the other gates of Jerusalem. 20 Say to them, “Hear the word of the Lord, you kings of Judah and all people of Judah and everyone living in Jerusalem who come through these gates. 21 This is what the Lord says: be careful not to carry a load on the Sabbath day or bring it through the gates of Jerusalem. 22 Do not bring a load out of your houses or do any work on the Sabbath, but keep the Sabbath day holy, as I commanded your ancestors. 23 Yet they did not listen or pay attention; they were stiff-necked and would not listen or respond to discipline. 24 But if you are careful to obey me, declares the Lord, and bring no load through the gates of this city on the Sabbath, but keep the Sabbath day holy by not doing any work on it, 25 then kings who sit on David’s throne will come through the gates of this city with their officials. They and their officials will come riding in chariots and on horses, accompanied by the men of Judah and those living in Jerusalem, and this city will be inhabited for ever. 26 People will come from the towns of Judah and the villages around Jerusalem, from the territory of Benjamin and the western foothills, from the hill country and the Negev, bringing burnt offerings and sacrifices, grain offerings and incense, and bringing thank-offerings to the house of the Lord. 27 But if you do not obey me to keep the Sabbath day holy by not carrying any load as you come through the gates of Jerusalem on the Sabbath day, then I will kindle an unquenchable fire in the gates of Jerusalem that will consume her fortresses.”’

Footnotes

  1. Jeremiah 17:2 That is, wooden symbols of the goddess Asherah
  2. Jeremiah 17:3 Or hills / and the mountains of the land. / Your
  3. Jeremiah 17:19 Or Army