Nouă Traducere În Limba Română

Ieremia 17

Păcatul lui Iuda

1Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier,
    cu un vârf de diamant;
este gravat pe tăbliţa inimii lor
    şi pe coarnele altarelor lor.
Chiar şi copiii lor îşi amintesc
    de altarele lor şi de aşerele[a],
de lângă copacii verzi
    şi de pe dealurile înalte.
Muntele Meu din ţară,
    bogăţia ta,[b] toate comorile tale
le voi da ca pradă,
    împreună cu înălţimile tale,
        din cauza păcatelor de pe întreg ţinutul tău.
Din vina ta vei pierde
    moştenirea pe care ţi-o dădusem.
Te voi face să slujeşti duşmanilor tăi
    într-o ţară pe care nu o cunoşti,
căci ai aprins focul mâniei Mele,
    care va arde pentru totdeauna.“

„Aşa vorbeşte Domnul:

«Blestemat este omul care se încrede în om,
    care face din muritor tăria lui
        şi a cărui inimă Îl părăseşte pe Domnul.
El este ca un tufiş în deşert,
    care nu vede venind fericirea.
El locuieşte în locurile arse ale pustiei,
    într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.

Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul
    şi a cărui încredere este în Domnul.
El este ca un pom sădit lângă ape,
    care îşi întinde rădăcinile spre râu.
Lui nu-i este frică de căldură
    şi frunzişul lui este întotdeauna verde.
În anul secetei nu se îngrijorează
    şi nu încetează să aducă rod.»“

„Inima este mai înşelătoare decât toate lucrurile
    şi este fără vindecare.
        Cine poate să o cunoască?“

10 „Eu, Domnul, cercetez inima
    şi încerc adâncul fiinţei,
ca să dau fiecăruia după căile lui,
    după rodul faptelor lui.“

11 „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu ea le-a ouat,
    aşa este omul care câştigă bogăţii pe nedrept.
Ele îl vor părăsi la jumătatea vieţii lui,
    iar la urmă nu va fi decât un nebun.

12 Tron glorios, înălţat de la început,
    aşa este locul Sanctuarului nostru!
13 Doamne, Nădejdea lui Israel!
    Toţi cei ce Te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine!
Cei care se abat de la Tine[c] vor fi scrişi pe pământ[d],
    căci Îl părăsesc pe Domnul,
        Izvorul apelor vii!“

14 „Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat!
    Mântuieşte-mă, şi voi fi mântuit,
        căci Tu eşti lauda mea!
15 Iată, ei îmi zic:
    «Unde este Cuvântul Domnului?
        Să se împlinească dar!»
16 Iar eu, ca să Te urmez, n-am refuzat să fiu păstor,
    nici n-am dorit ziua nenorocirii, Tu ştii.
        Ce a ieşit de pe buzele mele este descoperit înaintea Ta.
17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine,
    căci Tu eşti refugiul meu în ziua nenorocirii.
18 Cei ce mă persecută să fie ruşinaţi,
    nu eu!
Ei să se înspăimânte!
    Pe mine însă păzeşte-mă de groază!
Adu peste ei ziua cea rea!
    Zdrobeşte-i de două ori mai mult.“

Imperativul sfinţirii Sabatului

19 Domnul mi-a zis astfel: «Du-te şi stai la Poarta Fiilor poporului, prin care intră şi ies regii lui Iuda, şi la toate celelalte porţi ale Ierusalimului 20 şi spune-le: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, voi, toţi cei din Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi! 21 Aşa vorbeşte Domnul: Luaţi seama în sufletele voastre să nu cumva să purtaţi vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului. 22 Să nu scoateţi din casele voastre vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu faceţi nici o lucrare, ci să sfinţiţi ziua de Sabat, aşa cum am poruncit strămoşilor voştri. 23 Ei nu au ascultat şi nu au luat aminte, ci s-au încăpăţânat să nu asculte şi să nu ia aminte la disciplinare. 24 Voi însă, dacă Mă veţi asculta cu atenţie, zice Domnul, şi nu veţi aduce nici o greutate pe porţile acestei cetăţi în ziua de Sabat, dacă veţi sfinţi ziua de Sabat şi nu veţi face nici o lucrare în timpul ei, 25 atunci, pe porţile acestei cetăţi vor intra regi şi prinţi care stau pe tronul lui David. Ei şi prinţii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor veni în care şi călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna. 26 Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă[e], din ţinutul muntos şi din Neghev[f], cei ce aduc la Casa Domnului arderi de tot şi jertfe, daruri de mâncare şi tămâie şi cei ce aduc jertfe de mulţumire. 27 Dar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua de Sabat, să nu purtaţi nici o greutate şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va mistui palatele Ierusalimului şi care nu va fi stins.’»“

Footnotes

  1. Ieremia 17:2 Ebr.: aşerim, simboluri din lemn ale zeiţei canaanite Aşera sau ale zeiţei Aştoret (numită în greacă Astarte), împlântate pe o înălţime, sub un copac umbros, alături de un altar; stâlpi sacri, crânguri sacre.
  2. Ieremia 17:3 Sau: înalte / şi de pe munţii din ţară. / Bogăţia
  3. Ieremia 17:13 TM: Mine
  4. Ieremia 17:13 Sau: sortiţi morţii, în contrast cu cei care erau scrişi în cartea vieţii (vezi Ex. 32:32; Ps. 69:28)
  5. Ieremia 17:26 Ebr.: Şefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului şi ţărmul Mediteranei
  6. Ieremia 17:26 Vezi nota de la 13:19

Korean Living Bible

예레미야 17

유다의 죄와 형벌

1여호와께서 말씀하신다. “유다의 죄는 그들의 마음과 제단 뿔에 철필과 금강석 촉으로 새겨졌다.

그들의 자녀들까지도 산언덕의 푸른 나무 곁에 세워진 단들과 아세라 여신상을 잘 기억하고 있다.

들에 있는 나의 산아, 네가 온 땅에 범죄하였으므로 내가 너의 재산과 모든 보물과 산당을 약탈당하게 하겠다.

너는 네 자신의 잘못으로 내가 너에게 준 유산을 잃어버리게 될 것이다. 내가 너를 낯선 땅에서 네 원수를 섬기게 하겠다. 이것은 네가 내 분노의 불을 일으켜 영원히 타오르게 하였기 때문이다.”

여호와께서 말씀하신다. “사람을 의지하고 나 여호와를 떠난 사람은 저주를 받을 것이다.

그는 사막의 가시덤불 같을 것이며 아무런 희망도 없이 사람이 살지 않는 사막의 메마르고 염분이 많은 땅에서 살게 될 것이다.

그러나 나 여호와를 믿고 의지하는 사람은 복을 받을 것이다.

그는 물가에 심겨져서 그 뿌리를 시내로 뻗어 더위가 와도 두려워하지 않고, 그 잎이 언제나 푸르고 싱싱하며, 가뭄이 심한 해에도 걱정이 없고, 항상 열매를 맺는 나무와 같은 자이다.

“그 무엇보다도 거짓되고 부패한 것은 사람의 마음이다. 누가 그런 마음을 알 수 있겠는가?

10 그러나 나 여호와는 마음을 살피고 그 깊은 동기를 조사해서 각 사람이 행한 대로 갚아 주겠다.

11 부정한 방법으로 돈을 모아 부자가 된 사람은 자기가 낳지 않은 알을 품고 있는 자고새와 같아서 언젠가는 그것이 자고새를 버리고 날아가 버리듯 그의 부도 조만간에 그를 떠날 것이니 결국 그는 어리석은 자가 되고 말 것이다.”

12 우리의 성소는 영광스러운 보좌와 같아서 처음부터 높은 산 위에 서 있습니다.

13 이스라엘의 희망이신 여호와여, 주를 버리는 자는 모두 수치를 당할 것입니다. 여호와를 떠나는 자들이 [a]흙에 기록된 이름처럼 사라질 것은 그들이 생수의 샘이신 여호와를 버렸기 때문입니다.

14 여호와여, 주는 내가 찬양하는 분이십니다. 나를 고치소서. 그러면 내가 낫겠습니다. 나를 건지소서. 그러면 내가 구원을 얻겠습니다.

15 사람들이 나에게 “여호와의 말씀이 어디 있느냐? 있으면 당장 그 말씀이 이루어지게 하라” 고 말합니다.

16 내가 목자의 직분에서 떠나지 않았으며 재앙의 날을 원치 않았던 것을 주는 아십니다. 또 주께서는 내가 한 말도 다 알고 계십니다.

17 주는 나에게 두려움이 되지 마소서. 재앙의 날에 주는 나의 피난처이십니다.

18 나를 박해하는 자들이 수치를 당하게 하시고 내가 수치를 당하는 일이 없게 하소서. 그들을 놀라게 하시고 나는 놀라지 않게 하시며 재앙을 내리셔서 그들을 아주 없애 버리소서.

안식일을 거룩하게 지켜라

19 여호와께서 나에게 말씀하셨다. “너는 가서 유다 왕들이 드나드는 백성들의 문과 예루살렘의 모든 문에 서서

20 백성들에게 말하라: 이 문으로 들어오는 유다 왕들과 유다와 예루살렘의 모든 백성들아, 여호와의 말씀을 들어라.

21 여호와께서 이렇게 말씀하셨다. ‘너희는 안식일에 짐을 지고 예루살렘의 문으로 들어오지 않도록 조심하라.

22 안식일에는 너희 집에서 짐을 실어내거나 아무 일도 하지 말고 내가 너희 조상들에게 명령한 대로 안식일을 거룩하게 지켜라.

23 너희 조상들은 내 말에 귀를 기울여 듣지 않고 오히려 고집을 피우며 불순종하고 가르침을 받으려고 하지 않았다.

24 “ ‘그러나 만일 너희가 내 말을 유의해서 듣고 안식일에 짐을 지고 이 성문으로 들어오지 않으며 아무 일도 하지 않고 안식일을 거룩하게 지키면

25 다윗의 왕위를 계승하는 왕들과 그 신하들이 전차와 말을 타고 유다와 예루살렘 백성과 함께 이 성문으로 들어올 것이며 예루살렘은 영구히 번영을 누릴 것이다.

26 그리고 유다 성들과 예루살렘 주변의 마을들과 베냐민 땅과 저지대와 산간 지대와 [b]네겝 지방에서 사람들이 불로 태워 바칠 번제물과 희생제물과 소제로 드릴 곡식과 향과 감사의 제물을 가지고 나 여호와의 집으로 찾아올 것이다.

27 그러나 만일 너희가 내 말에 불순종하여 안식일을 거룩하게 지키지 않고 안식일에 짐을 지고 예루살렘 성문으로 들어오면 내가 성문에 불을 놓아 예루살렘 궁전을 삼켜 버릴 것이니 그 불이 꺼지지 않을 것이다.’ ”

Footnotes

  1. 17:13 또는 ‘흙에 기록이 되오리니’
  2. 17:26 또는 ‘남방에서’