Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 1

Istoria creării cerurilor şi a pământului

1La început, Dumnezeu[a] a creat cerurile şi pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste întinderea apelor.

Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“; şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar întunericul l-a numit „noapte“. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua întâi.

Dumnezeu a zis: „Să fie o boltă cerească[b] în mijlocul apelor, care să despartă apele de ape!“ Astfel, Dumnezeu a făcut bolta şi a despărţit apele care sunt sub boltă de apele care sunt deasupra ei. Şi aşa a şi fost. Dumnezeu a numit bolta „cer“. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a doua.

Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub cer şi să apară uscatul!“ Şi aşa a şi fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar apele care au fost adunate la un loc, le-a numit „mări“. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 11 Atunci Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetaţie: plante care să facă sămânţă şi pomi fructiferi care să dea rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor!“ Şi aşa a şi fost. 12 Pământul a dat vegetaţie: plante care fac sămânţă potrivit soiului lor şi pomi care dau rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 13 A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a treia.

14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători pe bolta cerului, care să despartă ziua de noapte; ei să fie semne care să arate anotimpurile, zilele şi anii 15 şi să slujească drept luminători pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului!“ Şi aşa a şi fost. 16 Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari: luminătorul cel mare, care să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mic, care să stăpânească noaptea; a făcut, de asemenea, şi stelele. 17 Dumnezeu i-a aşezat pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului, 18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 19 A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a patra.

20 Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări pe bolta cerului, deasupra pământului!“ 21 Astfel, Dumnezeu a făcut creaturile cele mari din ape, toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, potrivit felurilor lor şi toate păsările înaripate, potrivit felurilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 22 Dumnezeu le-a binecuvântat zicând: „Fiţi roditoare, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ!“ 23 A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a cincea.

24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare, potrivit felurilor lor: vite,[c] animale mici[d] şi animale sălbatice[e], fiecare potrivit felurilor lor!“ Şi aşa a şi fost. 25 Dumnezeu a făcut animalele sălbatice, potrivit felurilor lor, vitele, potrivit felurilor lor şi toate animalele mici care mişună pe pământ, potrivit felurilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.

26 Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om[f] după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să domnească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul[g] şi peste toate animalele mici care mişună pe pământ!“

27 Astfel, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său,
    după chipul lui Dumnezeu l-a creat;
        bărbat şi femeie i-a creat.

28 Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a zis: „Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; domniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate vieţuitoarele care mişună pe pământ!“ 29 Apoi Dumnezeu a zis: „V-am dat toate plantele care fac sămânţă şi care se află pe tot pământul şi toţi pomii care fac fructe cu sămânţă în ele, ca să le aveţi pentru hrană. 30 Tuturor animalelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor animalelor mici care mişună pe pământ, care au suflare de viaţă în ele, le-am dat ca hrană toate plantele verzi.“ Şi aşa a şi fost.

31 Dumnezeu s-a uitat la tot ce a făcut şi toate erau foarte bune. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a şasea.

Footnotes

  1. Geneza 1:1 Ebr.: Elohim, numele divin cel mai frecvent folosit în VT; deşi în ebraică este un plural, termenul funcţionează gramatical ca un singular; este un plural care exprimă măreţia lui Dumnezeu
  2. Geneza 1:6 Sau: firmament; tărie
  3. Geneza 1:24 Cu referire la toate animalele care mai târziu vor fi domesticite
  4. Geneza 1:24 Sau: animale care mişună; sau: animale care se târăsc; termenul ebraic face referire la toate celelalte animalele mai mărunte, distincte de vite şi de animalele sălbatice mari; de asemenea, termenul poate include şi insectele; şi în vs. 25, 26
  5. Geneza 1:24 Lit.: vietăţi ale pământului
  6. Geneza 1:26 Termenul ebraic se referă la fiinţele umane în general, şi nu la o singură persoană; şi în v. 27
  7. Geneza 1:26 TM; Siriacă: peste toate animalele sălbatice

Hoffnung für Alle

1 Mose 1

Die frühe Geschichte der Menschheit (Kapitel 1–11)

Gott erschafft die Welt

1Am Anfang schuf Gott Himmel und Erde. Noch war die Erde leer und ungestaltet, von tiefen Fluten bedeckt. Finsternis herrschte, aber über dem Wasser schwebte der Geist Gottes.

Da sprach Gott: »Licht soll entstehen!«, und sogleich strahlte Licht auf. Gott sah, dass es gut war. Er trennte das Licht von der Dunkelheit und nannte das Licht »Tag« und die Dunkelheit »Nacht«. Es wurde Abend und wieder Morgen: Der erste Tag war vergangen.

Und Gott befahl: »Im Wasser soll sich ein Gewölbe bilden, das die Wassermassen voneinander trennt!« So geschah es: Er machte ein Gewölbe und trennte damit das Wasser darüber von dem Wasser, das die Erde bedeckte. Das Gewölbe nannte er »Himmel«. Es wurde Abend und wieder Morgen: Der zweite Tag war vergangen.

Dann sprach Gott: »Die Wassermassen auf der Erde sollen zusammenfließen, damit das Land zum Vorschein kommt!« So geschah es. 10 Gott nannte das trockene Land »Erde« und das Wasser »Meer«. Was er sah, gefiel ihm, denn es war gut. 11 Und Gott sprach: »Auf der Erde soll es grünen und blühen: Alle Arten von Pflanzen und Bäumen sollen wachsen und ihre Samen und Früchte tragen!« So geschah es. 12 Die Erde brachte Pflanzen und Bäume in ihrer ganzen Vielfalt hervor. Wieder sah er sich an, was er geschaffen hatte: Es war gut. 13 Es wurde Abend und wieder Morgen: Der dritte Tag war vergangen.

14 Da befahl Gott: »Am Himmel sollen Lichter entstehen, die den Tag und die Nacht voneinander trennen und nach denen man die Jahreszeiten und auch die Tage und Jahre bestimmen kann! 15 Sie sollen die Erde erhellen.« Und so geschah es. 16 Gott schuf zwei große Lichter, die Sonne für den Tag und den Mond für die Nacht, dazu alle Sterne. 17 Er setzte diese Lichter an den Himmel, um die Erde zu erhellen, 18 Tag und Nacht zu bestimmen und Licht und Finsternis zu unterscheiden. Und Gott sah, dass es gut war. 19 Wieder wurde es Abend und Morgen: Der vierte Tag war vergangen.

20 Dann sprach Gott: »Im Wasser soll es von Leben wimmeln, und Vogelschwärme sollen am Himmel fliegen!« 21 Er schuf die gewaltigen Seetiere und alle anderen Lebewesen, die sich im Wasser tummeln, dazu die vielen verschiedenen Arten von Vögeln. Gott sah, dass es gut war. 22 Er segnete sie und sagte: »Vermehrt euch und füllt die Meere, und auch ihr Vögel, vermehrt euch auf der Erde!« 23 Es wurde Abend und wieder Morgen: Der fünfte Tag war vergangen.

24 Darauf befahl er: »Die Erde soll vielfältiges Leben hervorbringen: Vieh, wilde Tiere und Kriechtiere!« So geschah es. 25 Gott schuf alle Arten von Vieh, wilden Tieren und Kriechtieren. Wieder sah er sich alles an, und es war gut.

26 Dann sagte Gott: »Jetzt wollen wir den Menschen machen, unser Ebenbild, das uns ähnlich ist. Er soll über die ganze Erde verfügen: über die Tiere im Meer, am Himmel und auf der Erde.« 27 So schuf Gott den Menschen als sein Abbild, ja, als Gottes Ebenbild; und er schuf sie als Mann und Frau. 28 Er segnete sie und sprach: »Vermehrt euch, bevölkert die Erde und nehmt sie in Besitz! Ihr sollt Macht haben über alle Tiere: über die Fische, die Vögel und alle anderen Tiere auf der Erde!« 29 Dann sagte er: »Seht, als Nahrung gebe ich euch alle Pflanzen, die Samen tragen, und die Früchte, die überall an den Bäumen wachsen; 30 aber die Vögel und Landtiere sollen Gras und Blätter fressen.« Und so geschah es. 31 Schließlich betrachtete Gott alles, was er geschaffen hatte, und es war sehr gut! Es wurde Abend und wieder Morgen: Der sechste Tag war vergangen.